L E G E

Codul fiscal*

nr. 1163-XIII  din  24.04.1997

* * *

Notă: În cuprinsul codului, cuvintele „buget al unităţilor administrativ-teritoriale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „buget local” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018

Notă: În textul Codului, sintagmele „Ministerul Sănătăţii” şi „Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, sintagma „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” – cu sintagma „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, iar sintagma „Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor” – cu sintagma „Ministerul Economiei şi Infrastructurii”, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018

Notă: În textul codului, cuvîntul „uzură”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „amortizare” la forma gramaticală corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care prezenta lege prevede altfel, conform Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018

Notă: În textul codului, sintagma „organ cadastral”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „organ cadastral teritorial” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017

Notă: În textul codului, sintagmele „Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor”, „Inspectoratul Fiscal Principal de Stat”, „inspectorat fiscal de stat teritorial”, „inspectorat fiscal de stat specializat”, „organ fiscal teritorial”, „organ fiscal”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Serviciul Fiscal de Stat” la forma gramaticală corespunzătoare, cu excepţia cazurilor cînd prezenta lege prevede altfel, conform Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017

Notă: În textul codului, cuvîntul „patron” se substituie cu cuvîntul „angajator”, conform Legii nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016

Notă: În textul codului cuvintele “hîrtii de valoare” se înlocuiesc cu cuvintele “valori mobiliare”, conform Legii nr.231-XVI din 02.11.2007, în vigoare 23.11.2007

Parlamentul adoptă prezentul cod.

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezentul cod

(1) Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al Serviciului Fiscal de Stat şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor Serviciului Fiscal de Stat şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

(2) Prezentul cod reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.

(3) Noţiunile şi prevederile prezentului cod se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea.

[Art.1 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.1 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul Chişinău; pentru celelalte raioane, municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia - în vigoare 01.01.2015]

Articolul 2. Sistemul fiscal al Republicii Moldova

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

Articolul 3. Legislaţia fiscală

(1) Legislaţia fiscală se compune din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

(2) Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal de pe lîngă Ministerul Finanţelor, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea prezentului cod, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.

(3) În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile prezentului cod, se aplică prevederile codului.

(3¹) La elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative din domeniul fiscal, care reglementează activitatea de întreprinzător, Guvernul întocmeşte actul de analiză a impactului de reglementare. În cazul iniţiativelor legislative înaintate de către deputaţi, actul de analiză a impactului de reglementare va fi întocmit de Guvern în procesul de avizare, conform unei metodologii aprobate de acesta.

(4) Impozitarea se efectuează în baza prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

(4¹) Procedura fiscală se aplică în timpul şi la locul aplicării, dacă legea nu prevede altfel.

(5) Interpretarea (explicarea) prevederilor prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta este de competenţa autorităţii care le-a adoptat dacă actul respectiv nu prevede altfel. Orice interpretare (explicare) urmează a fi publicată în mod oficial.

[Art.3 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.3 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 4. Tratatele internaţionale

(1) Dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează impozitarea, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional.

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care a fost încheiat tratatul internaţional este folosit pentru obţinerea facilităţilor fiscale de către o altă persoană care nu este rezidentă a statului cu care a fost încheiat tratatul internaţional şi care nu are dreptul la facilităţi fiscale.

(3) Normele şi procedurile potrivit cărora Republica Moldova oferă/recepţionează asistenţă administrativă reciprocă în materie fiscală conform tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte se aprobă de Guvern.

[Art.4 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 5. Noţiuni generale

Următoarele noţiuni se aplică în scopul impozitării, fără modificarea statutului juridic al persoanelor juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare:

1) Persoană – orice persoană fizică sau juridică.

2) Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate.

3) Persoană fizică:

a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;

b) forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, inclusiv întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier), dacă prezentul cod nu prevede altfel.

4) Persoană juridică – orice societate comercială, cooperativă, întreprindere, instituţie, fundaţie, asociaţie, inclusiv creată cu participarea unei persoane străine, şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor organizaţiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu autonom şi a formelor organizatorice cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei.

5) Rezident:

a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:

i) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:

- se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;

- este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare;

ii) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;

b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.

6) Nerezident:

a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu pct.5) lit.a) ori, deşi corespunde cerinţelor pct.5) lit.a), se află în Republica Moldova:

- în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane;

- în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza tratatului internaţional la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;

- la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;

- exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit);

b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu corespunde cerinţelor pct.5) lit.b).

7) Întreprinzător individual – persoana fizică, înregistrată în modul stabilit, care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a constitui o persoană juridică.

8) Gospodărie ţărănească (de fermier) – întreprindere agricolă, cu statut de persoană fizică, constituită în conformitate cu legislaţia.

[Pct.9) art.5 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

10) Acţionar – orice persoană proprietar al unei sau mai multor acţiuni ale unei societăţi pe acţiuni.

11) Asociat – orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice.

12) Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau persoana care controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul unui terţ. În sensul prezentului punct:

a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului; copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele) contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; străbunicii contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor (nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi persoanele enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;

b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente) a cel puţin 50% din capitalul sau din drepturile de vot ale unei persoane. În acest caz, persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participaţie în capital, cote ce aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.

13) Agent economic – orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător.

14) Organizaţie necomercială – persoană juridică a cărei activitate nu are drept scop obţinerea venitului şi care nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al organizaţiei, ale unui fondator sau ale unei persoane particulare.

15) Reprezentanţă permanentă sau bază fixă – loc fix de afaceri prin care nerezidentul desfăşoară, integral sau parţial, activitate de întreprinzător în Republica Moldova, fie direct, fie printr-un agent cu statut dependent, inclusiv:

a) un loc de conducere, o filială, o reprezentanţă, o secţie, un oficiu, o fabrică, o uzină, un magazin, un atelier, precum şi o mină, o sondă petrolieră sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale sau de cultivare a culturilor agricole;

b) un şantier de construcţie, un proiect de construcţie, asamblare sau montaj ori activităţi de supraveghere tehnică, deservire şi exploatare a utilajului legate de acestea, numai dacă asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 6 luni;

c) comercializarea mărfurilor din depozite amplasate pe teritoriul Republicii Moldova şi care aparţin nerezidentului sau sînt arendate de acesta;

d) prestarea altor servicii, desfăşurarea altor activităţi, în decursul unei perioade mai mari de 3 luni, cu excepţia celor tratate ca reprezentanţă, potrivit pct.20), precum şi a muncii conform contractului (acordului) de muncă şi activităţii profesionale independente, dacă prezentul cod nu prevede altfel;

e) desfăşurarea în Republica Moldova a oricărei activităţi, care corespunde uneia din condiţiile prevăzute la lit.а)-d), de către un agent cu statut dependent sau menţinerea de către acest agent în Republica Moldova a unui stoc de produse sau mărfuri din care livrează produse sau mărfuri în numele nerezidentului.

În înţelesul prezentului cod, reprezentanţa permanentă a unei persoane fizice nerezidente se consideră a fi baza fixă.

16) Activitate de întreprinzător, afacere (business) – orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit.

17) Servicii – servicii materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri; lucrări de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi alte lucrări.

18) Contract de leasing financiar – orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii:

a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului să fie transferate locatarului la momentul încheierii contractului de leasing;

b) suma ratelor de leasing să reprezinte cel puţin 90% din costul de intrare al bunului dat în leasing;

c) contractul de leasing să prevadă expres transferul către locatar, la momentul expirării contractului, al dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului;

d) perioada de leasing să depăşească 75% din durata de funcţionare utilă a bunului care face obiectul leasingului.

Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al bunurilor primite în leasing.

19) Contract de leasing operaţional – orice contract de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile contractului de leasing financiar.

20) Reprezentanţă – desfăşurarea de către nerezident în Republica Moldova a genurilor de activitate cu caracter pregătitor, auxiliar sau de alt caracter, în lipsa criteriilor de reprezentanţă permanentă, prevăzute la pct.15). La genurile de activitate cu caracter pregătitor, auxiliar sau alt caracter, în particular, se atribuie:

a) utilizarea de instalaţii, exclusiv, în scopul depozitării sau expunerii produselor sau mărfurilor ce aparţin nerezidentului;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri ce aparţin nerezidentului, exclusiv în scopul depozitării sau expunerii;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri ce aparţin nerezidentului, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă persoană;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul achiziţionării mărfurilor de către nerezident;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul colectării şi/sau distribuirii de informaţii, marketingului, publicităţii sau cercetării pieţei mărfurilor (serviciilor), realizate de către nerezident, dacă asemenea activitate nu reprezintă o activitate de bază (obişnuită) a nerezidentului;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul semnării de către o persoană din numele nerezidentului a contractelor, dacă semnarea contractelor se efectuează în conformitate cu instrucţiunile detaliate în scris ale nerezidentului;

g) desfăşurarea activităţii prevăzute la pct.15) lit.b), care nu depăşeşte 6 luni.

21) Piaţă – sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vînzătorilor, determinarea preţurilor, formarea şi folosirea resurselor.

22) Piaţa comerţului cu ridicata (angro) – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile, de regulă, se comercializează de către unele persoane altor persoane ce desfăşoară activitate de întreprinzător, care ulterior utilizează mărfurile, serviciile în procesul de producţie sau le comercializează pe piaţa comerţului cu amănuntul.

23) Piaţa comerţului cu amănuntul – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se comercializează populaţiei pentru consum final.

24) Piaţă cu reducere – tip de piaţă în cadrul căreia oferta depăşeşte cererea ori se comercializează mărfuri, servicii ce nu corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma calamităţilor naturale, a catastrofelor, a altor evenimente excepţionale care au avut loc ori vînzătorul are dificultăţi financiare condiţionate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de faliment, ori există alte situaţii similare cînd mărfurile, serviciile se oferă spre vînzare la un preţ mai mic decît cel stabilit pe piaţă.

25) Piaţă închisă – tip de piaţă în cadrul căreia comercializarea mărfurilor, serviciilor se efectuează între coproprietari sau persoane interdependente. Preţurile de pe piaţa închisă nu constituie o dovadă a preţurilor de piaţă.

26) Preţ de piaţă, valoare de piaţă – preţul mărfii, serviciului, format prin interacţiunea cererii şi ofertei pe piaţa comerţului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice – în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau persoanele interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a influenţat rezultatul tranzacţiei.

Drept surse de informaţie despre preţurile de piaţă, la momentul încheierii tranzacţiei, servesc:

a) informaţia organelor de stat de statistică şi a organelor care reglementează formarea preţurilor; iar în cazul lipsei acesteia –

b) informaţia despre preţurile de piaţă, publicată în presă sau adusă la cunoştinţa opiniei publice prin intermediul mijloacelor de informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia –

c) informaţia oficială şi/sau dată publicităţii despre cotările bursiere (tranzacţiile care au avut loc) la bursa cea mai apropiată de sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în cazul lipsei tranzacţiilor la bursa menţionată ori comercializării (procurării) la o altă bursă – informaţia despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum şi informaţia despre cotările valorilor mobiliare de stat şi ale obligaţiunilor de stat.

Contribuabilul are dreptul să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia, din alte surse, despre preţurile de piaţă la momentul transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să folosească informaţia prezentată dacă există motive de a o considera veridică.

27) Discont – reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei străine şi al altor active financiare.

28) Cod fiscal – număr personal de identificare al contribuabilului, atribuit în modul stabilit de prezentul cod. Se consideră cod fiscal şi nu necesită atribuire în modul prevăzut de prezentul cod:

a) numărul de identificare de stat atribuit de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat şi indicat în decizia de înregistrare a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali supuşi înregistrării de stat, conform prevederilor Legii nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;

b) numărul de identificare de stat atribuit de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat şi indicat în certificatul de înregistrare a persoanelor juridice supuse înregistrării de stat, conform prevederilor Legii nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;

c) codul personal (IDNP) indicat pe versoul buletinului de identitate al persoanei fizice cetăţean al Republicii Moldova;

d) seria şi numărul paşaportului persoanei fizice cetăţean al Republicii Moldova care nu dispune de buletin de identitate, iar dacă nu deţine nici paşaport, codul fiscal reprezintă seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate;

e) codul personal (IDNP) indicat pe versoul permisului de şedere al persoanei fizice cetăţean străin sau apatrid care deţine obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale, iar în cazul lipsei permisului de şedere, codul fiscal reprezintă seria şi numărul (fără spaţii) al paşaportului persoanei respective din ţara de origine.

29) Subdiviziune – unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia.

30) Cod al subdiviziunii – număr atribuit de Serviciul Fiscal de Stat subdiviziunii contribuabilului în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. Procesul de atribuire a numărului de către Serviciul Fiscal de Stat va avea loc în baza analizei cererii şi a copiilor de pe documentele prin care se confirmă constituirea subdiviziunilor prezentate de contribuabili. Nu este necesară prezentarea altor documente de către contribuabili sau emiterea documentelor (certificatelor, autorizaţiilor, confirmărilor etc.) de către Serviciul Fiscal de Stat.

[Pct.31) art.5 abrogat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

32) Datorie compromisă – creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:

a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;

b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;

c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;

d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;

e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;

f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.

Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.

33) Facilitate (înlesnire) fiscală – suma impozitului sau taxei nevărsată la buget sub formele stabilite la art.6 alin.(9) lit.g).

34) Agent cu statut dependent – orice persoană care, în baza contractului cu un nerezident:

a) reprezintă interesele nerezidentului în Republica Moldova;

b) acţionează în Republica Moldova în numele acestui nerezident;

c) are şi, de regulă, utilizează în Republica Moldova împuternicirea de a încheia contracte sau de a coordona condiţiile lor esenţiale în numele nerezidentului, creînd în urma acestora consecinţe juridice pentru nerezidentul dat.

35) Agent cu statut independent – orice persoană care nu corespunde cerinţelor pct.34);

36) Servicii profesionale – activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţi independente ale medicilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor, auditorilor şi contabililor, desfăşurate în conformitate cu legislaţia în vigoare. Prevederile prezentului punct nu se extind asupra persoanelor menţionate la pct.36²).

36¹) Activităţi independente – activităţi de comerţ desfăşurate de către o persoană fizică rezidentă doar în mod individual, fără a constitui o formă organizatorico-juridică, în urma desfăşurării cărora se obţine venit.

36²) Activitate profesională în sectorul justiţiei – activitate permanentă desfăşurată în cadrul formelor de organizare a activităţii prevăzute de lege de către avocat, avocat-stagiar, notar public, executor judecătoresc, administrator autorizat, mediator, expert judiciar în cadrul biroului de expertiză judiciară.

[Pct.37) art.5 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

38) Campanie promoţională – modalitate de promovare a vînzărilor prin organizarea de concursuri, jocuri, loterii anunţate public şi desfăşurate pe o perioadă de timp limitată, cu acordarea de cadouri, premii, cîştiguri.

39) Mare contribuabil – contribuabilul identificat conform criteriilor de selectare a marilor contribuabili, elaborate de către Serviciul Fiscal de Stat, şi inclus în Lista agenţilor economici – mari contribuabili.

40) Echipamente de casă şi de control – maşinile de casă şi de control cu memorie fiscală, alte sisteme informatice, ce includ dispozitive electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, precum şi altele ce dispun de un program de aplicaţie dedicat şi identificabil) cu funcţii de maşini de casă şi de control, destinate pentru înregistrarea operaţiunilor de casă (în numerar), păstrarea, imprimarea, criptarea şi transmiterea la serverul Serviciului Fiscal de Stat a informaţiei financiare gestionate, care asigură protecţia algoritmelor de lucru şi a datelor înregistrate de modificarea nesancţionată.

40¹) Instrument de plată – dispozitiv (dispozitive) personalizat (e) (card de plată, telefon mobil etc.) şi/sau orice serie de proceduri (tehnice – coduri PIN, TAN, alte tipuri de coduri, login/parolă etc. sau funcţionale – transfer de credit, debitare directă) convenite între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată şi folosite de utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniţia un ordin de plată.

41) An fiscal – an calendaristic, care începe cu 1 ianuarie şi se termină cu 31 decembrie.

42) Certificat de atribuire a codului fiscal – document care confirmă luarea la evidenţa fiscală. Certificatul de atribuire a codului fiscal se eliberează în modul stabilit de prezentul cod, cu excepţia contribuabililor pentru care codul fiscal este cel atribuit în conformitate cu pct.28) lit.a), b), c), d) şi e).

44) Mostre de mărfuri – orice articol care reprezintă un tip de marfă ale cărui mod de prezentare şi cantitate, pentru mărfuri de acelaşi tip, nu permit folosirea sa în alte scopuri decît pentru obţinerea de comenzi pentru mărfuri de tipul celor pe care le reprezintă.

45) Soluţie fiscală individuală anticipată – act administrativ emis de Serviciul Fiscal de Stat în vederea soluţionării cererii unei persoane fizice şi persoane juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător referitoare la aplicarea legislaţiei fiscale asupra unei (unor) situaţii şi/sau tranzacţii viitoare specifice.

46) Locuinţă de bază – locuinţă care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este proprietatea contribuabilului în decurs de cel puţin 3 ani;

b) constituie domiciliul/reşedinţa contribuabilului în decursul ultimilor 3 ani pînă la momentul înstrăinării.

[Art.5 modificat prin Legea nr.118 din 05.07.2018, în vigoare 20.07.2018]

[Art.5 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.5 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.5 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.5 modificat prin Legea nr.181 din 22.07.2016, în vigoare 19.08.2016]

[Art.5 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.5 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.5 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.5 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.5 completat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.5 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.5 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor

(1) Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

(2) Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

(3) Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.

(4) În Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale.

(5) Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include:

a) impozitul pe venit;

b) taxa pe valoarea adăugată;

c) accizele;

d) impozitul privat;

e) taxa vamală;

f) taxele rutiere;

g) impozitul pe avere;

h) impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.

(6) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

a) impozitul pe bunurile imobiliare;

a¹) impozitul privat;

b) taxele pentru resursele naturale;

c) taxa pentru amenajarea teritoriului;

d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;

e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);

f) taxa de aplicare a simbolicii locale;

g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;

h) taxa de piaţă;

i) taxa pentru cazare;

j) taxa balneară;

k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);

l) taxa pentru parcare;

m) taxa de la posesorii de cîini;

[Lit.m) alin.(6) art.6 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Lit.m) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Lit.n) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Lit.o) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 27.12.2012, în vigoare 11.01.2013]

p) taxa pentru parcaj;

[Lit.p) alin.(6) art.6 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Lit.p) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Lit.q) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

r) taxa pentru salubrizare;

[Lit.r) alin.(6) art.6 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Lit.r) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

s) taxa pentru dispozitivele publicitare.

(7) Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate la alin.(5) şi (6) se reglementează de prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

(8) Impozitele şi taxele enumerate la alin.(5) şi (6) se bazează pe următoarele principii:

a) neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor, capitalului autohton şi străin;

b) certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permiţînd acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui fiscale;

c) echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;

d) stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări şi completări ale prevederilor legislaţiei fiscale nemijlocit prin modificarea şi completarea prezentului cod;

e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de cheltuieli, cît mai acceptabile pentru contribuabili.

(9) La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină următoarele elemente:

a) obiectul impunerii – materia impozabilă;

b) subiectul impunerii (contribuabilul) – persoana specificată la art.5 pct.2);

c) sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau taxa;

d) unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil;

e) cota (cotele) de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu obiectul impozabil;

f) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a plăţii;

g) facilităţile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub formă de:

- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;

- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;

- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;

- reducerea obiectului impozabil;

- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;

- eşalonări ale obligaţiei fiscale.

Scutirile specificate la art.33, 34 şi 35, cota redusă a T.V.A. şi scutirea de T.V.A. cu drept de deducere nu se consideră facilităţi (înlesniri) fiscale.

(10) Impozitele şi taxele percepute în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta reprezintă surse de venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale. Impozitul privat se virează la bugetul de stat sau la bugetul local, în funcţie de apartenenţa bunului. Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezintă sursa de reglementare a veniturilor sistemului bugetar. Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sînt de asemenea impozitul pe venitul persoanelor juridice (colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome), taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ţine de taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate de agenţii economici din unitatea autonomă) şi accizele la mărfurile (producţia) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii date.

[Art.6 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.6 modificat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.6 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.01.2016]

[Art.6 modificat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Art.6 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul Chişinău; pentru celelalte raioane, municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia - în vigoare 01.01.2015]

[Art.6 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 7. Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor de stat şi locale

(1) Impozitele şi taxele de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea prezentului cod.

(1¹) Modificările şi/sau completările prezentului cod şi ale legilor de punere în aplicare a titlurilor Codului fiscal se pun în aplicare peste 180 de zile calendaristice de la data publicării legii de modificare şi/sau de completare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe de stat şi locale, în afară de cele prevăzute de prezentul cod, sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat şi a bugetelor locale.

[Alin.(3) art.7 abrogat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Alin.(3) art.7 introdus prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Alin.(3) art.7 abrogat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor), precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei, – cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor locale.

(5) Pentru executarea prevederilor art.6 alin.(10), contribuabilii care au subdiviziuni şi/sau obiecte impozabile calculează şi sting prin achitare obligaţiile fiscale aferente subdiviziunilor/obiectelor impozabile corespunzător locului amplasării acestora (cu excepţia taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, a taxelor destinate transferării în fondul rutier, a impozitului pe venit stabilit conform cap.7¹ titlul II şi a impozitului unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei).

(6) Subdiviziunile amplasate în unităţile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public naţional, plătesc impozitele şi taxele la bugetul local unde se află reşedinţa de bază a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei.

[Art.7 modificat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.7 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.7 completat prin Legea nr.109 din 28.05.2015, în vigoare 12.06.2015]

[Art.7 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.7 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul Chişinău; pentru celelalte raioane, municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia - în vigoare 01.01.2015]

[Art.7 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului

(1) Contribuabilul are dreptul:

a) să obţină pe gratis de la Serviciul Fiscal de Stat şi serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;

b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;

c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin intermediul reprezentantului său;

d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.15² dacă nu are datorii la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;

e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;

e¹) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;

f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;

g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;

h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;

i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.

(2) Contribuabilul este obligat:

a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a activităţii de întreprinzător;

b) să se pună la evidenţă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să primească certificatul de atribuire a codului fiscal. Aceste prevederi nu se aplică persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, cu excepţia contribuabililor pentru care codul fiscal este cel atribuit în conformitate cu art.5 pct.28) lit.a), b), c), d) şi e). Contribuabilii care sînt înregistraţi de către organele abilitate cu dreptul de înregistrare de stat se iau la evidenţa subdiviziunii respective a Serviciului Fiscal de Stat conform informaţiei prezentate de către aceste organe;

c) să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul echipamentelor de casă şi de control, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control;

d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;

e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate;

f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de contabilitate;

f¹) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, la prima cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare;

g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget;

h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;

i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către Serviciul Fiscal de Stat a sumei impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente justificative;

j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;

k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.

(3) În caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile prevăzute la alin.(2) lit.f) şi g) sînt îndeplinite de alte persoane cu funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele competenţei lor.

[Art.8 modificat prin Legea nr.118 din 05.07.2018, în vigoare 20.07.2018]

[Art.8 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.8 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.8 completat prin Legea nr.181 din 22.07.2016, în vigoare 19.08.2016]

[Art.8 modificat prin Legea nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

[Art.8 modificat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.8 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.8 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.8 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.8 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.8 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.8 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.8 completat prin Legea nr.113-XVI din 22.05.2008, în vigoare 13.06.2008]

[Art.8 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 9. Administrarea fiscală

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.

Articolul 10. Activitatea organelor cu atribuţii de administrare fiscală

(1) Organizarea activităţii şi funcţionarea organelor cu atribuţii de administrare fiscală sînt reglementate de legislaţia Republicii Moldova şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Organele cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora care nu îşi îndeplinesc corespunzător obligaţiile poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

Articolul 11. Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului

(1) Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

(2) Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către organul cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestuia se recuperează în conformitate cu legislaţia.

(3) Serviciul Fiscal de Stat perfectează materialele pentru a restitui contribuabilului suma plătită în plus şi dobînda calculată la această sumă (inclusiv mijloacele decontate ilicit de pe conturile contribuabilului conform dispoziţiilor Serviciului Fiscal de Stat), în modul stabilit.

[Art.11 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

TITLUL II

IMPOZITUL PE VENIT

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 12. Noţiuni

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Royalty (redevenţă) – plăţi de orice natură primite în calitate de recompensă pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a oricărui drept de autor şi/sau a drepturilor conexe, inclusiv asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinema şi filme sau benzi pentru televiziune sau radiodifuziune, a oricărui brevet de invenţie, marcă comercială, design sau model, plan, produs soft, formulă secretă sau proces, pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a informaţiei referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

În sensul prezentei noţiuni, nu se consideră royalty:

[Lit.a) pct.1) art.12 abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

b) plăţile pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia;

c) plăţile pentru achiziţionarea integrală a unui drept de autor asupra unui software sau a unui drept limitat de a-l copia exclusiv în scopul folosirii acestuia de către utilizator sau în scopul vînzării acestuia în cadrul unui contract de distribuţie;

d) plăţile pentru obţinerea drepturilor de distribuţie a unui produs sau serviciu, fără a da dreptul la reproducere;

e) plăţile pentru accesul la sateliţi prin închirierea de transpondere sau pentru utilizarea unor cabluri ori conducte pentru transportul energiei, gazelor sau petrolului, în situaţia în care clientul nu se află în posesia transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau a unor tehnologii similare;

f) plăţile pentru utilizarea serviciilor de comunicaţii electronice din acordurile de roaming, a frecvenţelor radio, a comunicaţiilor electronice între operatori.

2) Anuităţi – plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau indemnizaţiilor (prestaţiilor).

3) Dividend – venit obţinut din repartizarea profitului net între acţionari (asociaţi) în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul social, cu excepţia venitului obţinut în cazurile lichidării complete a agentului economic conform art.57 alin.(2).

4) Venit impozabil – venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de angajator, obţinut de contribuabil din toate sursele într-o anumită perioadă fiscală, cu excepţia deducerilor şi scutirilor, aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislaţiei fiscale.

4¹) Venit estimat – venit apreciat (rezultat) prin aplicarea metodelor şi surselor indirecte în cadrul controalelor fiscale, inclusiv ca urmare a instituirii posturilor fiscale.

5) Venit din investiţii – venit obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.

6) Venit financiar – venit obţinut sub formă de royalty (redevenţă), anuităţi, de la darea bunurilor în arendă, locaţiune, de la uzufruct, pe diferenţa de curs valutar, de la activele ce au intrat în mod gratuit, alte venituri obţinute ca rezultat al activităţii financiare, dacă participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.

7) Dobîndă, venit sub formă de dobîndă – orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul întocmirii), inclusiv veniturile de pe depunerile băneşti, veniturile obţinute în baza unui contract de leasing financiar.

8) Opţion – condiţie care prevede dreptul la alegere.

9) Contract future – tip de tranzacţie încheiată la bursa de valori sau la bursa de mărfuri.

10) Distribuire – plăţile efectuate de către un agent economic în folosul unuia sau mai multor proprietari care au dreptul la încasarea acestor plăţi.

11) Deducere – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform prevederilor legislaţiei fiscale.

12) Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform art.33, 34 şi 35.

13) Trecere în cont – sumă reţinută şi/sau achitată prealabil cu care contribuabilul are dreptul să micşoreze suma impozitului.

14) Cîştiguri – veniturile brute obţinute de la jocurile de noroc, loterii şi de la campaniile promoţionale atît în formă monetară, cît şi nemonetară. În scopul aplicării prezentei noţiuni, cîştigul de la jocurile de noroc realizat în cazinouri sau la automatele de joc reprezintă valoarea diferenţei pozitive dintre suma cîştigată şi suma mizată, confirmată documentar. În celelalte cazuri, cîştigul reprezintă suma totală cîştigată.

15) Desemnare procentuală – proces în care contribuabilii direcţionează un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale conform art.15².

16) Plăţi la lichidare – plăţi în formă monetară şi/sau nemonetară, transmise asociaţilor/acţionarilor/membrilor/fondatorilor la repartizarea activelor agentului economic lichidat, după satisfacerea pretenţiilor creditorilor.

[Art.12 completat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

[Art.12 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.12 modificat prin Legea nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

[Art.12 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.12 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.12 completat prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

[Art.12 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.12 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.12 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.12 completat prin Legea nr.144-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.12 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 12¹. Perioada fiscală privind impozitul pe venit

(1) Prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înţelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil şi se calculează suma impozitului care trebuie achitată.

(2) Pentru întreprinderile nou-create, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării întreprinderii pînă la finele anului calendaristic.

(3) Pentru agentul economic care a adoptat decizia de lichidare pe parcursul anului calendaristic, perioadă fiscală se consideră:

a) perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data întocmirii bilanţului provizoriu de lichidare;

b) perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare.

(3¹) Pentru întreprinderile reorganizate, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data radierii întreprinderii din Registrul de stat.

(3²) Pentru agenţii economici care pe parcursul anului fiscal obţin titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic şi pînă la finele lunii calendaristice în care este obţinut titlul de rezident al parcului.

(3³) Pentru agenţii economici cărora pe parcursul anului fiscal li se retrage titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei, perioadă fiscală se consideră perioada care începe cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost retras titlul de rezident al parcului şi pînă la finele anului calendaristic.

(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1), pentru agenţii economici care au dreptul, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, să aplice o perioadă de gestiune diferită de anul calendaristic, perioada fiscală privind impozitul pe venit corespunde cu perioada de gestiune pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. În acest caz, perioada fiscală constituie o perioadă de oricare 12 luni consecutive.

(5) Perioada fiscală menţionată la alin.(4) se va modifica ulterior doar dacă perioada de gestiune pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare este modificată în corespundere cu prevederile Legii contabilităţii.

(6) Înainte de aplicarea unei noi perioade fiscale în corespundere cu prevederile alin.(4) sau (5), agentul economic este obligat:

a) să informeze Serviciul Fiscal de Stat şi să prezinte acestuia documentele privind schimbarea perioadei fiscale, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat;

b) să aplice perioada fiscală de tranziţie şi regulile stabilite în cap.7² din prezentul titlu.

[Art.12¹ completat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.12¹ modificat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

[Art.12¹ completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 13. Subiecţii impunerii

(1) Subiecţi ai impunerii sînt:

a) persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova, care desfăşoară activitate de întreprinzător, persoanele care desfăşoară servicii profesionale, precum şi persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiţiei, care, pe parcursul perioadei fiscale, obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

b) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;

b¹) persoanele fizice rezidente care desfăşoară activităţi independente şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;

c) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi obţin venit din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

d) persoanele fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova şi obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu excepţia venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;

e) persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri conform capitolului 11 din prezentul titlu.

(2) Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.

[Art.13 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.13 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

[Art.13 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.13 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 14. Obiectul impunerii

(1) Obiect al impunerii îl constituie:

a) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfăşoară activitate de întreprinzător, de persoanele care desfăşoară servicii profesionale, precum şi de persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiţiei;

b) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilităţile acordate de angajator, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător;

b¹) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente care desfăşoară activităţi independente;

c) venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător;

d) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova;

e) venitul obţinut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.

[Alin.(1¹) art.14 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Alin.(1¹) art.14 introdus prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Alin.(1²) art.14 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012

[Alin.(1²) art.14 introdus prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

(2) Sursele de venit sînt stabilite în cap.2 şi 11.

(3) Prin derogare de la prevederile alin.(1) şi (2) ale prezentului articol, obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile specificate la cap.10¹ şi 10² şi la art.90¹ alin.(3), (3¹), (3³), (3⁴), (3⁵) şi (3⁶), precum şi pentru veniturile specificate la art.14¹ alin.(2), este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

[Art.14 completat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.14 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.14 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.14 modificat prin Legea nr.166 din 11.10.2013, în vigoare 01.11.2013]

[Art.14 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

[Art.14 completat prin Legea nr.144-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.14 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.14 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.14 modificat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 14¹. Norme speciale aplicabile rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei şi angajaţilor acestora

(1) Agenţii economici rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei cărora li se aplică regimul de impozitare stabilit la cap.1 titlul X nu au obligaţii privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător (activitatea operaţională) conform prezentului titlu, impozitul în cauză fiind inclus în componenţa impozitului unic reglementat de cap.1 titlul X.

(2) Plăţile salariale efectuate angajaţilor sau în folosul acestora de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei în baza legislaţiei muncii şi actelor normative ce conţin norme ale dreptului muncii nu generează obligaţii suplimentare privind impozitul pe venit aferent acestor plăţi conform prezentului titlu, impozitul în cauză fiind inclus în componenţa impozitului unic reglementat de cap.1 titlul X.

(3) Dacă pe parcursul anului fiscal contribuabilul aplică atît regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu, cît şi regimul special de impozitare stabilit la cap.1 titlul X, venitul impozabil se determină ca diferenţă dintre suma venitului brut realizat în perioada aplicării regimului de impozitare stabilit în prezentul titlu şi mărimea cheltuielilor permise spre deducere în conformitate cu prezentul titlu, suportate în perioada aplicării regimului de impozitare stabilit în prezentul titlu, ţinînd cont de particularităţile specificate la art.27¹.

[Art.14¹ modificat prin Legea nr.118 din 05.07.2018, în vigoare 20.07.2018]

[Art.14¹ introdus prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

Articolul 15. Cotele de impozit

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

a) pentru persoane fizice şi întreprinzători individuali, în mărime de:

- 7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 33000 lei;

- 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 33000 lei;

b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;

c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;

d) pentru agenţii economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 şi 225¹ – în mărime de 15% din depăşirea venitului estimat faţă de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic.

[Art.15 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.15 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.15 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.15 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.15 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.15 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.15 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.15 completat prin Legea nr.144-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.15 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.15 modificat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 15¹. Modul de determinare a obligaţiilor fiscale

Determinarea obligaţiilor fiscale, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Articolul 15². Desemnarea procentuală

(1) Contribuabilul persoană fizică rezidentă care nu are datorii la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare este în drept de a desemna un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către unul dintre beneficiarii indicaţi la alin.(4).

(2) Desemnarea procentuală se efectuează începînd cu 1 ianuarie al anului următor anului fiscal pentru care se face desemnarea procentuală pînă la data-limită de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, în modul stabilit de Guvern.

(3) Beneficiarii desemnării procentuale sînt:

a) asociaţiile obşteşti, fundaţiile şi instituţiile private înregistrate în Republica Moldova care desfăşoară activităţi de utilitate publică în conformitate cu art.30 al Legii cu privire la asociaţiile obşteşti, cu condiţia că acestea îşi desfăşoară activitatea timp de cel puţin un an pînă la solicitarea înregistrării în lista menţionată la alin.(4) şi nu au datorii la bugetul public naţional pentru perioadele fiscale anterioare;

b) cultele religioase şi părţile componente ale acestora înregistrate în Republica Moldova care desfăşoară activităţi sociale, morale, culturale sau de caritate, cu condiţia că acestea îşi desfăşoară activitatea timp de cel puţin un an pînă la solicitarea înregistrării în lista menţionată la alin.(4) şi nu au datorii la bugetul public naţional pentru perioadele fiscale anterioare.

(4) Lista beneficiarilor în drept să participe la desemnarea procentuală se stabileşte anual de Ministerul Justiţiei şi se publică pe pagina web oficială a acestuia pînă la data de 31 decembrie a anului pentru care se face desemnarea, conform modului stabilit de Guvern.

(5) Mijloacele financiare obţinute în urma desemnării procentuale se vor utiliza în scopurile stabilite de legislaţia în vigoare.

(6) Mecanismul de desemnare procentuală şi de transfer al desemnărilor procentuale către beneficiari, precum şi de control al utilizării acestor sume, se stabileşte de Guvern.

(7) Beneficiarii desemnării procentuale poartă răspundere potrivit legii pentru neraportarea utilizării sumelor obţinute în urma desemnării procentuale şi pentru utilizarea contrar destinaţiei a acestor sume. Sumele neraportate şi utilizate contrar destinaţiei se restituie la buget.

[Art.15² în redacţia Legii nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

[Art.15² introdus prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

Articolul 16. Trecerea în cont a impozitelor

Contribuabilul are dreptul să treacă în cont suma reţinută şi/sau achitată prealabil, conform prevederilor cap.12, 13, 14 şi 15 din prezentul titlu, cu excepţia art.90¹ şi 91.

[Art.16 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 17. Impozitarea venitului proprietarului decedat

Veniturile generate de proprietatea persoanei decedate se consideră venituri ale moştenitorului după acceptarea succesiunii.

[Art.17 în redacţia Legii nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.17 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Capitolul 2

COMPOZIŢIA VENITULUI

Articolul 18. Sursele de venit impozabile

În venitul brut se includ:

a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare;

b) venitul de la activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii/deţinătorii de unităţi (titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare;

c) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de angajator, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;

d) venitul din chirie (arendă);

e) creşterea de capital definită la art.40 alin.(7);

f) venitul aferent provizioanelor neutilizate conform art.24 alin.(16), art.31 alin.(6);

f¹) suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale în urma îmbunătăţirii calităţii acestora pe parcursul perioadei fiscale;

f²) suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea împrumuturilor şi a dobînzilor aferente în urma îmbunătăţirii calităţii şi/sau rambursării acestora pe parcursul perioadei fiscale;

g) venitul obţinut sub formă de dobîndă;

h) royalty (redevenţe);

i) anuităţile, inclusiv primite în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; sumele şi despăgubirile de asigurare primite în baza contractelor de asigurare şi coasigurare şi neutilizate conform art.22. Excepţie fac cele prevăzute la art.20 lit.a);

j) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului;

k) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăţi;

l) sumele obţinute de pe urma acordului (convenţiei) de neangajare în activitatea de concurenţă;

[Lit.m) art.18 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

n) veniturile obţinute, conform legislaţiei, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum şi ca urmare a reţinerii arvunei sau restituirii arvunei;

o) alte venituri care nu au fost specificate la literele menţionate şi care nu sînt neimpozabile conform legislaţiei fiscale.

[Art.18 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.18 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.18 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.18 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.18 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.18 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.18 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.18 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.18 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.18 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.18 modificat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 19. Facilităţi acordate de angajator

Facilităţile impozabile acordate de angajator includ:

a) plăţile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat, a plăţilor menţionate la art.24 alin.(20), precum şi a plăţilor aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern;

a¹) valoarea tichetelor de masă în partea în care aceasta depăşeşte valoarea nominală deductibilă stabilită la art.4 alin.(1) din Legea nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă;

b) suma anulată a datoriei salariatului faţă de angajator;

c) suma plătită suplimentar de angajator la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către angajator;

d) suma dobînzii, determinată reieşind din diferenţa pozitivă dintre rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune (rata dobînzii aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt – pentru împrumuturile acordate pe un termen de pînă la 5 ani; rata dobînzii la creditele pe termen lung – pentru împrumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani) şi rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către angajator salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare;

e) cheltuielile angajatorului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale:

- în cazul în care bunurile sînt proprietate a angajatorului, cheltuielile acestuia fiind determinate în mărime de 0,0373% din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, pentru fiecare zi de folosinţă;

- în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a angajatorului – cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă.

[Art.19 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.19 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.19 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.19 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.19 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.19 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile

În venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit:

a) anuităţile sub formă de drepturi de asigurări sociale achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat şi drepturi de asistenţă socială achitate din bugetul de stat, specificate de legislaţia în vigoare, inclusiv primite în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; sumele şi despăgubirile de asigurare, primite în baza contractelor de asigurare şi coasigurare, exclusiv primite în cazul înlocuirii forţate a proprietăţii conform art.22;

b) despăgubirile şi indemnizaţiile unice primite, conform legislaţiei, în urma unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale, de salariaţi ori de moştenitorii lor legali;

c) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;

d) compensarea cheltuielilor salariaţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu: pentru aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Parlament şi aparatul acestuia, aparatul Guvernului, în limitele şi în modul stabilite de Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi, respectiv, de Guvern. Compensarea cheltuielilor salariaţilor agenţilor economici legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în limitele stabilite de actele normative şi în modul stabilit de Guvern. Compensarea cheltuielilor salariaţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în cazul depăşirii limitelor de cazare stabilite de Guvern;

d¹) restituirea cheltuielilor şi plăţilor compensatorii ce ţin de executarea obligaţiilor de serviciu ale militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă din organele apărării naţionale şi de ocrotire a normelor de drept, securităţii statului şi ordinii publice din contul bugetului de stat, şi anume:

- restituirea cheltuielilor la transportul militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă din organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice şi membrilor familiilor lor, al bunurilor personale ale acestora în legătură cu încadrarea în serviciu, îndeplinirea serviciului şi trecerea în rezervă (retragerea), inclusiv a cheltuielilor de transport legate de deplasare la tratament balneosanatorial, locul petrecerii concediului obligatoriu, precum şi a cheltuielilor la transportul recruţilor şi rezerviştilor chemaţi la concentrare sau mobilizare;

- restituirea cheltuielilor de transport tur-retur funcţionarilor vamali care îşi exercită atribuţiile de serviciu într-o altă localitate decît cea în care îşi are domiciliul;

- indemnizaţia de transfer;

- indemnizaţia unică de instalare;

- indemnizaţia unică plătită absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt militar şi instituţiei de învăţămînt superior cu statut de mare unitate specială;

- compensaţia bănească pentru închirierea spaţiului locativ;

- compensaţia bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ;

- compensaţia bănească, echivalentă normelor de asigurare pentru raţia alimentară şi echipament, în mărimea stabilită de Guvern;

d²) sumele primite de către persoane fizice şi juridice ca despăgubire pentru prejudiciul cauzat sau/şi venitul ratat ca urmare a efectuării cercetărilor arheologice pe terenurile aflate în proprietatea sau în posesia acestor persoane;

d³) sumele primite de către persoane fizice şi juridice ca despăgubire pentru prejudiciul ce le-a fost cauzat ca urmare a unei acţiuni ilegale (inacţiuni) ori ca urmare a unor calamităţi naturale sau tehnogene, cataclisme, epidemii, epizootii;

d⁴) sumele primite de proprietari sau deţinători pentru bunurile rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform legislaţiei;

d⁵) compensaţia bănească acordată de la bugetul de stat persoanelor beneficiare ale Programului de stat „Prima casă”, în modul stabilit de Guvern;

d⁶) plăţile suportate de angajator conform art.24 alin.(19)–(20);

e) bursele elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate la învăţămînt postuniversitar sau la învăţămînt postuniversitar specializat la instituţiile de învăţămînt de stat şi particulare, în conformitate cu legislaţia cu privire la învăţămînt, stabilite de aceste instituţii de învăţămînt, precum şi bursele acordate de către organizaţiile filantropice, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de cercetare, indemnizaţiile unice acordate tinerilor specialişti angajaţi la lucru, conform repartizării, în localităţile rurale;

f) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;

[Lit.g) art.20 abrogată prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

h) compensaţiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populaţiei, precum şi prestaţiile de asigurări sociale, care nu sînt achitate sub formă de anuităţi;

i) patrimoniul primit de către persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova cu titlu de donaţie sau de moştenire;

i¹) patrimoniul primit de către casele de copii de tip familial cu titlu de donaţie;

j) veniturile de la primirea gratuită a proprietăţii, inclusiv a mijloacelor băneşti, conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale;

[Lit.k) art.20 abrogată prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

l) ajutoarele primite de la organizaţii filantropice – fundaţii şi asociaţii obşteşti – în conformitate cu prevederile statutului acestor organizaţii şi ale legislaţiei;

m) contribuţiile la capitalul unui agent economic şi contribuţiile vărsate în vederea acoperirii pierderilor financiare şi echilibrării activelor nete negative, prevăzute la art.55;

n) veniturile misiunilor diplomatice şi altor misiuni asimilate lor, organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale şi personalului acestora, prevăzute la art.54;

o) sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituţiile medicale de stat;

[Lit.o¹) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Lit.p) art.20 abrogată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

p¹) cîştigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive;

p²) cîştigurile de la campaniile promoţionale în partea în care valoarea fiecărui cîştig nu depăşeşte mărimea scutirii personale stabilite la art.33 alin.(1);

q) mijloacele băneşti plătite, sub formă de ajutor material unic sau de reparare a prejudiciului, unor categorii de funcţionari publici sau familiilor acestora, în conformitate cu legislaţia;

r) ajutorul material obţinut de persoanele fizice din fondurile de rezervă ale Guvernului, ale autorităţilor administraţiei publice locale, din mijloacele Fondului de susţinere socială a populaţiei, precum şi din mijloacele sindicatelor, în conformitate cu regulamentele care prevăd acordarea unui astfel de ajutor. În cazul ajutorului material acordat din mijloacele sindicatelor, limita neimpozabilă constituie un salariu mediu lunar pe economie, prognozat şi aprobat anual de Guvern, per angajat anual, cu excepţia ajutorului acordat în caz de deces şi/sau boală a angajatului sau a rudelor şi/sau afinilor de gradul I ai acestuia;

s) ajutorul financiar obţinut de către sportivi şi antrenori de la Comitetul Internaţional Olimpic, premiile obţinute de către sportivi, antrenori şi tehnicieni la competiţiile sportive internaţionale, bursele sportive şi indemnizaţiile acordate loturilor naţionale în vederea pregătirii şi participării la competiţiile internaţionale oficiale;

t) ajutorul financiar obţinut de Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil şi de la alte organizaţii sportive internaţionale;

u) premiul naţional al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei, arhitecturii, ştiinţei şi tehnicii, precum şi premiile elevilor şi profesorilor animatori acordate, în mărimi stabilite în actele normative în vigoare, pentru performanţele obţinute în cadrul olimpiadelor şi concursurilor raionale, orăşeneşti, municipale, zonale, republicane, regionale şi internaţionale;

u¹) dobînzile de la valorile mobiliare de stat;

[Lit.v) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

w) recompensa acordată membrilor gospodăriilor (familiilor) pentru participarea la sondajele selective efectuate de organele de statistică;

x) veniturile persoanelor fizice obţinute din activitatea în baza patentei de întreprinzător;

y) veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la predarea materiei prime secundare, inclusiv a deşeurilor şi a reziduurilor de hîrtie şi de carton, de cauciuc, de plastic şi de sticlă (cioburi de sticlă), de metale feroase şi neferoase, a reziduurilor industriale care conţin metale sau aliaje ale acestora şi ambalajului returnabil, precum şi a acumulatoarelor electrice uzate;

y¹) veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la comercializarea producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, efectuată în adresa altei persoane fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);

y²) veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la livrarea laptelui natural;

y³) veniturile obţinute de persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova şi apatrizi) de la înstrăinarea locuinţei de bază;

z) veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale;

[Lit.z¹) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

z²) mijloacele băneşti obţinute din fondurile speciale şi/sau mijloacele financiare obţinute sub formă de grant prin intermediul programelor aprobate de Guvern, utilizate conform destinaţiei acestora;

z³) compensaţiile pagubelor morale;

z⁴) venitul obţinut ca urmare a anulării restanţelor la bugetul public naţional;

z⁵) solda bănească a militarilor în termen, a elevilor şi cursanţilor (studenţilor) instituţiilor de învăţămînt militar şi ai instituţiei de învăţămînt superior cu statut de mare unitate specială;

z⁶) veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată;

z⁷) plata depozitelor garantate din Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;

[Lit.z⁸) art.20 abrogată prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

z⁹) venitul din reevaluarea mijloacelor fixe şi a altor active, precum şi din reluarea pierderilor din depreciere a mijloacelor fixe şi a altor active;

z¹⁰) dividendele aferente perioadelor fiscale de pînă la 1 ianuarie 2008 achitate în folosul persoanelor fizice rezidente;

z¹¹) veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vîrstă de 60 ani şi mai mult din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei;

z¹²) veniturile persoanelor juridice obţinute în urma valorificării surselor financiare externe în cadrul proiectelor şi granturilor internaţionale ce ţin de dezvoltarea învăţămîntului şi cercetării;

z¹³) veniturile obţinute de către organizaţiile necomerciale, cultele religioase şi părţile componente ale acestora conform legii în urma desemnării procentuale.

[Art.20 completat prin Legea nr.187 din 26.07.2018, în vigoare 07.09.2018]

[Art.20 completat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.20 completat prin Legea nr.117 din 05.07.2018, în vigoare 27.07.2018]

[Art.20 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.20 modificat prin Legea nr.292 din 16.12.2016, în vigoare 04.07.2017]

[Art.20 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.20 modificat prin Legea nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

[Art.20 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.20 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.20 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.20 completat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Art.20 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 01.01.2014]

[Art.20 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.20 modificat prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

[Art.20 completat prin Legea nr.222 din 19.10.2012, în vigoare 09.11.2012]

[Art.20 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.20 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.20 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.20 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.20 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.20 modificat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.20 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 21. Reguli speciale referitoare la venit

(1) Venitul obţinut sub formă nemonetară se evaluează de către fiecare subiect al impunerii şi constituie valoarea medie a preţului de livrare a mărfurilor şi/sau de prestare a serviciilor analoage pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară. În cazul în care, pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară, nu au fost efectuate livrări de mărfuri şi/sau prestări de servicii, venitul obţinut sub formă nemonetară nu poate fi mai mic decît preţul de cost al mărfurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate în luna curentă.

(2) În cazul anuităţilor, partea oricărei anuităţi care este inclusă în venitul anual se deduce la calcularea venitului impozabil. Deducerea este egală cu suma vărsată de contribuabil în fondul de pensii nestatal calificat şi nededusă din venitul lui brut conform art.66 alin.(2), precum şi cu suma primelor de asigurare achitate de către contribuabil persoană fizică conform contractelor de asigurare şi coasigurare şi împărţită la numărul de ani presupuşi pentru efectuarea plăţilor (din momentul în care a început plata anuităţilor).

(3) În cazul efectuării operaţiunilor în valută străină:

1) La calcularea venitului impozabil, venitul brut şi alte încasări, precum şi cheltuielile suportate în valută străină se recalculează în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data tranzacţiei.

2) Orice datorie atît a contribuabilului, cît şi faţă de contribuabil, a cărei sumă este exprimată în valută străină, se recalculează la cursul oficial al leului moldovenesc valabil pentru ultima zi a perioadei fiscale.

2¹) Dacă operaţiunea se efectuează în valuta străină faţă de care Banca Naţională a Moldovei nu cotează leul moldovenesc, atunci conversiunea are loc în două etape. Iniţial, valuta străină este recalculată în altă valută străină faţă de care Banca Naţională a Moldovei cotează leul moldovenesc. Pentru aceasta se foloseşte metoda directă de corelaţie între cursurile respectivelor valute străine. Suma obţinută astfel în altă valută străină este recalculată în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc.

3) Orice venit sau pierdere de pe urma recalculării datoriei conform pct.2) se consideră venit obţinut sau pierdere suportată în ultima zi a perioadei fiscale.

3¹) Data tranzacţiei este considerată data reflectată în extrasul de cont al băncii, iar în alte cazuri – data menţionată în documentele primare, conform metodei de evidenţă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS.

3²) Dacă în perioada care s-a scurs de la data efectuării tranzacţiei şi pînă la data achitării pentru datoria creată cursul oficial al leului moldovenesc s-a modificat, atunci apare diferenţa de curs valutar. Dacă achitarea sumei are loc în aceeaşi perioadă a anului fiscal în care a avut loc tranzacţia, atunci diferenţa de curs valutar dintre suma reflectată iniţial în contabilitate şi suma achitată efectiv reprezintă venitul sau pierderea anului fiscal curent.

3³) În cazul în care achitarea pentru datoria creată nu are loc în aceeaşi perioadă a anului fiscal în care a avut loc tranzacţia, aceasta este reevaluată de către contribuabil la cursul oficial al leului moldovenesc în ultima zi a anului fiscal pentru care se prezintă declaraţia fiscală, iar diferenţa de curs valutar apărută este considerată drept venit sau pierdere a aceluiaşi an fiscal. Indiferent de eventualele fluctuaţii ale cursului oficial al leului moldovenesc pe viitor, pentru reflectarea situaţiei financiare a contribuabilului la data întocmirii bilanţului, conturile în valută străină se reflectă în sume echivalente în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valuta străină, valabil în ziua respectivă. Diferenţa dintre suma indicată în contabilitate şi suma în care a fost reflectată în contabilitate tranzacţia pe parcursul perioadei sau în anul precedent este considerată drept venit sau pierdere.

4) Operaţiunile în care intervin obligaţii de plată în valută străină se referă la:

a) cheltuielile care urmează să fie efectuate sau venitul care urmează să fie obţinut în urma calculelor;

b) contractele futures, opţioanele şi alte operaţiuni financiare similare.

(4) Persoana care face o donaţie sub formă de mijloace băneşti se consideră drept persoană care a obţinut venit în mărimea sumei mijloacelor băneşti donate, cu excepţia sumei donate de persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe parcursul unei perioade fiscale în partea în care această sumă totală nu depăşeşte venitul impozabil obţinut în perioada fiscală de raportare. Prevederile prezentului alineat nu se extind asupra persoanelor care fac donaţii persoanelor care au calitatea de rudă sau afin de gradul I.

[Art.21 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.21 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.21 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.21 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 22. Nerecunoaşterea venitului în cazul pierderii forţate a proprietăţii

(1) Nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o proprietate de acelaşi tip în cazul pierderii ei forţate.

(2) În cazul nerecunoaşterii venitului în conformitate cu alin.(1), baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră baza valorică a proprietăţii înlocuite, majorată cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea proprietăţii, care nu este acoperită din venitul obţinut în cazul pierderii forţate.

(3) Proprietatea se consideră pierdută în mod forţat, dacă ea este parţial sau total distrusă, furată, sechestrată sau destinată demolării ori dacă contribuabilul este forţat într-un oarecare alt mod să-şi abandoneze proprietatea din cauza pericolului sau iminenţei uneia din acţiunile sau evenimentele menţionate mai sus.

(4) Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate).

(5) Perioada de înlocuire este perioada care expiră în perioada fiscală următoare celei în care s-a produs pierderea.

[Art.22 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.22 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 3

DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR

Articolul 23. Regula generală

Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod de reglementare.

Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător

(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.

(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător şi cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

(3) Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de Guvern, cu excepţia celor reglementate de prezentul articol.

(4) Prin derogare de la art.30, se permite deducerea sumelor achitate ca impozite şi taxe de către subdiviziunile situate în unităţile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public naţional.

(4¹) Prin derogare de la prevederile prezentului articol, ale art.26, 26¹ şi 27, deducerea amortizării şi cheltuielilor pentru întreţinerea, funcţionarea şi reparaţia autoturismelor folosite de către persoanele specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova, deductibile conform prezentului titlu, se permite doar pentru un singur autoturism pentru fiecare persoană specificată la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova şi doar în scopul activităţii de întreprinzător.

[Alin.(5) art.24 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(6) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează amortizarea şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 26¹, 28 şi 29.

(7) Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume.

(8) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente.

(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare.

(10) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, neconfirmate documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil.

(11) Nu se permite deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător şi/sau în folosul persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente conform cap.10².

(12) Nu se permite deducerea plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale.

(13) Deducerea reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale se permite în limitele aprobate anual de către conducătorii întreprinderilor.

(14) Se permite deducerea cheltuielilor aferente transmiterii gratuite a proprietăţii conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale.

(15) Se permite deducerea cheltuielilor achitate de contribuabili în decursul perioadei fiscale sub formă de taxe de aderare şi cotizaţii de membru destinate activităţii patronatelor. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.

(15¹) Se permite deducerea cheltuielilor efectuate de contribuabili în decursul perioadei fiscale sub formă de alocaţii financiare destinate activităţii sindicatelor pentru utilizarea lor în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.

(16) Societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători individuali li se permite deducerea cheltuielilor, în mărime de 15% din venitul vînzărilor în perioada fiscală de gestiune aferente auditului situaţiilor financiare anuale şi/sau situaţiilor financiare anuale consolidate, atît pentru formarea provizioanelor aferente riscului de audit, cît şi pentru primele de asigurare conform contractelor de asigurare de răspundere civilă profesională, încheiate potrivit legislaţiei în vigoare pentru asigurarea riscului de audit.

(17) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de întreprinderile agricole pentru întreţinerea obiectivelor de menire social-culturală aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii) stabilite pentru întreţinerea instituţiilor similare finanţate de la bugetele locale.

(18) Nu se permite deducerea sumei din reevaluarea şi din deprecierea mijloacelor fixe şi a altor active.

(19) Se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, inclusiv a cheltuielilor legate de organizarea şi realizarea programelor de formare profesională tehnică prin învăţămînt dual, conform modului stabilit de Guvern.

(19¹) Se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru acordarea tichetelor de masă în mărimea prevăzută la art.4 alin.(1) din Legea nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă.

(20) Se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultativă de asistenţă medicală ale angajatului în mărime de pînă la 50% din prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în sumă fixă în valoare absolută, stabilită pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, pe anul respectiv.

(21) Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru acordarea burselor private, în modul stabilit de Guvern.

(22) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de agentul economic în legătură cu lichidarea sa, cu excepţia cheltuielilor/pierderilor ce ţin de reevaluarea activelor, de casarea activelor care nu pot fi lichidate, precum şi de casarea creanţelor care nu pot fi recuperate.

(23) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de către partenerul privat pentru obiectele construite şi transmise gratuit partenerului public conform contractului de parteneriat public privat.

[Art.24 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.24 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.24 completat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

[Art.24 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.24 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.24 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.24 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.24 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.24 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.24 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.24 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 25. Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor

(1) Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor se permite în conformitate cu art.24.

(2) Deducerea cheltuielilor aferente dobînzilor suportate în baza contractului de împrumut de către agenţii economici în folosul persoanelor fizice şi juridice (cu excepţia instituţiilor financiare, a organizaţiilor de microfinanţare şi a companiilor de leasing) se acceptă în limita ratei medii ponderate a dobînzii la creditele acordate de sectorul bancar persoanelor juridice pe termen de pînă la 12 luni şi peste 12 luni în secţiunea pe lei moldoveneşti şi pe valută străină. Rata medie ponderată a dobînzii la creditele acordate de sectorul bancar persoanelor juridice pe termen de pînă la 12 luni şi peste 12 luni în secţiunea pe lei moldoveneşti şi pe valută străină se determină de către Banca Naţională a Moldovei şi se publică pe pagina web oficială a acesteia.

(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanţă după 1 ianuarie 1998, partea discontului iniţial, în raport cu titlul de creanţă care este permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalentă cu partea acestui discont repartizat proporţional în perioada fiscală.

[Art.25 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.25 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.25 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.25 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.25 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 26. Deducerea amortizării calculate

(1) Mărimea deducerii amortizării calculate a proprietăţii se determină în conformitate cu prezentul articol, cu art.24 şi 27.

(2) Proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.

(3) Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează amortizarea investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.27 alin.(9).

(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operaţional.

(5) Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la sfîrşitul perioadei de gestiune, ce se raportă la o anumită categorie de proprietate, la norma de amortizare respectivă prevăzută la alin.(8). Baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină ca valoare a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate şi cu suma corectărilor şi micşorată cu suma de la comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul altor ieşiri. Valoarea mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune ce se raportă la categoria respectivă de proprietate se determină ca diferenţă dintre baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente şi suma amortizării calculate a perioadei de gestiune precedente.

(6) Întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de Guvern.

(7) Se stabileşte următoarea ordine de evidenţă a proprietăţii pe categorii:

a) pentru proprietatea raportată la categoria I, calcularea amortizării se face pentru fiecare obiect;

b) pentru proprietatea raportată la categoriile II-V, calcularea amortizării se efectuează prin aplicarea normei de amortizare la baza valorică a categoriei respective. Raportarea proprietăţii la categoriile de proprietate se efectuează în modul prevăzut de Guvern;

c) pentru proprietatea ce reprezintă investiţii efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, amortizarea se calculează în modul stabilit pentru categoria de proprietate la care se atribuie mijloacele fixe respective.

(8) La fiecare categorie de proprietate se aplică următoarele norme de amortizare:

(9) Calcularea amortizării şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului se efectuează în felul următor:

a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pînă la 200000 lei, amortizarea calculată se deduce integral, în funcţie de valoarea autoturismului;

b) în cazul în care valoarea autoturismului depăşeşte 200000 lei, deducerea se limitează la suma calculată a amortizării, reieşind din valoarea autoturismului egală cu 200000 lei. Prevederea nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă acordare de servicii, a căror amortizare constituie parte componentă a costului vînzărilor.

(10) Evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.

[Art.26 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.26 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.26 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.26 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.26 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.26 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 26¹. Deducerea amortizării mijloacelor fixe

(1) Mărimea deducerii amortizării calculate a mijloacelor fixe se determină în conformitate cu prezentul articol şi cu art.24.

(2) Mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.

(3) Sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11).

(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operaţional.

(5) Evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se ţine pentru fiecare obiect separat.

(6) Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare. Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea valorii mijloacelor fixe la norma de amortizare respectivă prevăzută la alin.(7).

(7) Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se determină ca raport dintre 100% şi durata de funcţionare utilă a acestuia stabilită de Guvern.

(8) Calcularea amortizării şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului se efectuează în modul următor:

a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pînă la 200000 de lei, amortizarea calculată se deduce integral, în funcţie de valoarea autoturismului;

b) în cazul în care valoarea autoturismului depăşeşte 200000 de lei, deducerea se limitează la suma calculată a amortizării, reieşind din valoarea autoturismului egală cu 200000 de lei. Prevederea nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă acordare de servicii, a căror amortizare constituie parte componentă a costului vînzărilor.

(9) În cazul înstrăinării autoturismului specificat la alin.(8) lit.b), venitul sau pierderea calculată ca diferenţă dintre suma mijloacelor obţinute de la înstrăinarea autoturismului şi baza valorică a acestuia se recunoaşte drept venit sau pierdere a perioadei fiscale în care a avut loc înstrăinarea. Baza valorică a autoturismului reprezintă valoarea acestuia micşorată cu suma amortizării calculate.

(10) Deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate.

(11) Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se permit spre deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional, suportată pe parcursul perioadei fiscale. În sensul prezentului alineat, prin mijloacele fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se înţeleg mijloacele fixe care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic conform contractului de arendă, locaţiune, leasing operaţional, concesiune, ale căror cheltuieli aferente, potrivit contractului nominalizat, revin arendaşului, locatarului sau concesionarului.

(12) Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepţia cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.

(13) În cazul finanţării parţiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere.

(14) Prin derogare de la alin.(12) şi (13), suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.

(15) În scopuri fiscale, nu se recunosc diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe.

(16) Baza valorică a mijloacelor fixe se ajustează conform modului stabilit de Guvern.

(17) Evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.

(18) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care se deduce, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare.

[Art.26¹ introdus prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 27. Valoarea mijloacelor fixe

(1) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care se trece în cont, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare. Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se majorează cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forţe proprii şi cu suma corectărilor în perioada de gestiune, prevăzute la alin.(8).

(2) Mijloacele obţinute de la înstrăinarea mijloacelor fixe, cu excepţia celor obţinute din înstrăinarea autoturismului care a fost inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b), se raportează la reducerea bazei valorice a categoriei respective de proprietate. Dacă reducerea indicată conduce, la sfîrşitul perioadei de gestiune, la un rezultat negativ pe categoria de proprietate, atunci acest rezultat se include în venit, iar valoarea categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune corespunzătoare se egalează cu zero. În cazul înstrăinării autoturismului inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b), baza valorică a categoriei respective de proprietate se reduce cu valoarea rămasă a autoturismului înstrăinat, determinată pornind de la valoarea cu care acesta a fost inclus în categoria respectivă. Venitul sau pierderea calculată ca diferenţă între suma mijloacelor obţinute de la înstrăinarea autoturismului şi baza valorică a acestuia se recunoaşte drept venit sau pierdere a perioadei fiscale în care a avut loc înstrăinarea. Baza valorică a autoturismului reprezintă valoarea acestuia micşorată cu suma amortizării calculate.

(3) Includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare.

(4) Valoarea iniţială a unei proprietăţi aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998 va fi baza ei valorică, determinată conform art.38 alin.(1) şi (2), la această dată. În acest caz, calculele amortizării şi toate celelalte ajustări ale valorii pentru perioadele precedente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare în perioada respectivă. Baza valorică a fiecărui mijloc fix se determină în modul stabilit de Guvern.

(5) Dacă la sfîrşitul perioadei fiscale la categoria respectivă nu se află nici o proprietate sau suma rămasă este mai mică de 6000 lei, după efectuarea ajustărilor specificate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol şi la art.26 alin.(3), valoarea restantă urmează a fi dedusă.

(6) Se permite deducerea cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale în calitate de cheltuieli curente.

(7) Prevederile alin.(6) nu se aplică faţă de terenuri sau alte bunuri supuse amortizării, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.

(8) Deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează după cum urmează:

a) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc 15% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul perioadei fiscale respective), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în perioada fiscală respectivă;

b) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii depăşesc 15% din baza valorică pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate.

(9) Prin derogare de la alin.(8) lit.a) şi b), în perioada fiscală respectivă se permite deducerea:

a) cheltuielilor de reparaţie a drumurilor, a mijloacelor de transport aerian internaţional de pasageri şi cargo – ca cheltuieli curente;

b) cheltuielilor aferente reparaţiei mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.26 alin.(2) şi care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic, conform contractului de arendă (locaţiune), leasing operaţional al mijloacelor de transport aerian internaţional – cheltuieli suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendaşului (locatarului). Deducerea cheltuielilor în cauză se permite în limita a 15% din suma calculată a arendei (locaţiunii) suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional, în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional suportate pe parcursul perioadei fiscale.

(10) Baza valorică a mijloacelor fixe pe fiecare categorie de proprietate se ajustează cu:

a) suma taxei pe valoarea adăugată, ce urmează a fi trecută în cont în conformitate cu prezentul cod, calculată din valoarea contabilă a mijloacelor fixe comercializate, care sînt trecute, în contabilitate, cu taxa pe valoarea adăugată;

b) suma valorii restante presupuse a mijloacelor fixe în cazul trecerii lor la pierderi, în contabilitate, în legătură cu amortizarea totală;

c) diferenţele pozitive rezultate din reevaluarea efectuată în conformitate cu cap.IV din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

(11) În scopuri fiscale nu se recunosc diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe.

(12) Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepţia cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.

(12¹) Începînd cu perioada fiscală 2014, se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit şi puse în funcţiune în perioadele fiscale anterioare anului 2014, a căror valoare a fost inclusă la venituri impozabile ale contribuabilului. Amortizarea acestor mijloace fixe se calculează reieşind din valoarea reflectată în bilanţul contribuabilului conform situaţiei din 31 decembrie 2013.

(13) În cazul finanţării parţiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere.

(14) Prin derogare de la alin.(12) şi (13), suma subvenţiilor obţinute urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.

[Art.27 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.27 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.27 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.27 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.27 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.27 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.27 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.27 completat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 11.05.2007]

Articolul 27¹. Norme speciale aplicabile rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei pentru deducerea cheltuielilor privind amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe

(1) Prin derogare de la prevederile art.26, 26¹ şi 27, agenţii economici care pe parcursul anului fiscal obţin titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei nu au dreptul la deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor privind amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe în anul fiscal respectiv.

(2) Pentru agenţii economici cărora, în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la parcurile pentru tehnologia informaţiei, le-a fost retras titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei pentru perioada aplicării regimului de impozitare stabilit în prezentul titlu se permite deducerea cheltuielilor privind amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe conform art.26, 26¹ şi 27. Valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe fiecare categorie de proprietate, în scop fiscal, este egală cu valoarea contabilă a acestor active la începutul lunii următoare celei în care a fost retras titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei.

[Art.27¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.27¹ introdus prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

Articolul 28. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale

Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de imobilizare necorporală amortizabilă (brevete de invenţie, drept de autor şi drepturi conexe, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare.

[Art.28 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.28 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.28 modificat prin Legea nr.111 din 17.05.2012, în vigoare 26.06.2012]

Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile

(1) Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile se permite în conformitate cu art.24 alin.(1).

(2) Cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de resurse naturale, suportate pînă la începutul exploatării, precum şi plăţile aferente ale dobînzii se reflectă la creşterea valorii resurselor naturale.

(3) Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulţirea bazei valorice a resurselor naturale cu rezultatul obţinut de la împărţirea volumului extracţiei pe parcursul perioadei fiscale la volumul prognozat total al extracţiei pentru zăcămîntul dat (în expresie naturală).

(4) Deducerea cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca raport al cheltuielilor necesare pentru recultivare la soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.

(5) Deducerea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern sau prin decizie a autorităţii reprezentative şi deliberative a administraţiei publice locale se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca raport al costului pierderilor la soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.

[Art.29 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.29 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor

(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalităţilor şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative.

(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.

Articolul 31. Limitarea altor deduceri

(1) Se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

(2) Nu se permite deducerea provizioanelor, cu excepţia reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale, pentru instituţiile financiare, efectuate conform alin.(3), şi pentru pierderi la împrumuturi şi dobînzile aferente (provizioane), pentru organizaţiile de microfinanţare şi persoanele care practică activitatea de leasing financiar, efectuate conform alin.(4).

(3) Instituţiilor financiare li se permite deducerea reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale, calculate conform IFRS.

(4) Organizaţiilor de microfinanţare şi/sau persoanelor care practică activitatea de leasing financiar li se permite deducerea:

a) provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea împrumuturilor şi neachitarea dobînzilor aferente, care se determină conform regulamentelor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la clasificarea împrumuturilor şi formarea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, condiţionate de nerestituirea împrumuturilor şi neachitarea dobînzilor aferente; şi/sau

b) provizioanelor destinate acoperirii creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi neachitarea dobînzilor de leasing în mărime de pînă la 5% din soldul mediu anual al creanţelor aferente contractelor de leasing, dacă aceste creanţe sînt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului.

(5) Băncilor admise şi obligate de Banca Naţională a Moldovei să participe la formarea mijloacelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar li se permite de a efectua deduceri ale vărsămîntului obligatoriu anual, contribuţiilor iniţiale, contribuţiilor trimestriale şi contribuţiilor speciale ale băncilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.

(5¹) Producătorilor de produse vitivinicole, obligaţi să contribuie la formarea mijloacelor Fondului Viei şi Vinului, li se permite să efectueze deduceri ale contribuţiilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea viei şi vinului nr.57-XVI din 10 martie 2006.

[Art.31 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.31 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.31 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.31 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.31 completat prin Legea nr.262 din 16.11.2012, în vigoare 11.02.2013]

[Art.31 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor

(1) Dacă, pe parcursul perioadei fiscale, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în perioada fiscală curentă, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următoarele cinci perioade fiscale.

(2) Suma reportată pe una din perioadele fiscale următoare celei în care s-au înregistrat pierderile este egală cu suma totală a pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din următoarele patru perioade fiscale.

(3) Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de o perioadă fiscală, prevederile prezentului articol se aplică faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut.

[Art.32 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.32 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.32 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.32 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 4

SCUTIRI ŞI ALTE DEDUCERI

Articolul 33. Scutiri personale

(1) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 11280 lei pe an.

(2) Suma scutirii personale, stabilită la alin.(1), va constitui 16800 lei pe an pentru orice persoană care:

a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl;

b) este persoană cu dizabilităţi şi s-a stabilit că dizabilitatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;

c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;

d) este persoană cu dizabilităţi ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;

e) este persoană cu dizabilităţi de pe urma războiului, persoană cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie, persoană cu dizabilităţi severe şi accentuate;

f) este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

[Art.33 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.33 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.33 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.33 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.33 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.33 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.33 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.33 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.33 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.33 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)

(1) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 11280 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.

(2) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art.33 alin.(2) are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 16800 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se vor aplica din luna următoare lunii în care au apărut circumstanţele necesare pentru exercitarea dreptului specificat în acestea.

[Art.34 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.34 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.34 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.34 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.34 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.34 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.34 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.34 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.34 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute

(1) Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 2520 de lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia persoanelor cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie pentru care scutirea constituie 11280 de lei anual.

(2) În înţelesul prezentului titlu, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:

a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii) ori persoană cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;

b) are un venit ce nu depăşeşte suma de 11280 lei anual.

(3) Curatorul minorilor în vîrstă de la 14 pînă la 18 ani şi tutorele legal au dreptul la o scutire suplimentară în mărimea specificată la alin.(1), în funcţie de caz, pentru fiecare persoană aflată sub tutelă şi/sau curatelă, care întruneşte cerinţele specificate la alin.(2) lit.b).

(4) Scutirea pentru persoanele întreţinute se aplică din luna următoare lunii apariţiei acestui drept în condiţiile respectării cerinţelor prevăzute la alin.(2) şi (3).

[Art.35 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.35 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.35 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.35 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.35 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.35 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 01.01.2014]

[Art.35 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.35 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.35 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.35 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.35 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.35 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 35¹. Restricţii privind aplicarea scutirilor

Persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obţinut venituri impozitate conform cap.1 titlul X sînt private de dreptul de a folosi scutirile conform art.33, 34 şi 35. Scutirile neutilizate în acest caz nu pot fi transmise către soţie (soţ).

[Art.35¹ introdus prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

Articolul 36. Alte deduceri

(1) Agentul economic rezident are dreptul la deducerea oricăror donaţii făcute de el pe parcursul perioadei fiscale în scopuri filantropice sau de sponsorizare, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil.

(2) Pot fi deduse, conform alin.(1) din prezentul articol, numai donaţiile făcute în scopuri filantropice sau de sponsorizare în favoarea autorităţilor publice şi instituţiilor publice specificate la art.51, a organizaţiilor necomerciale specificate la art.52 alin.(1), precum şi în favoarea caselor de copii de tip familial.

(3) Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare vor fi deduse numai în cazul confirmării lor în modul stabilit de Guvern.

(4) Se permite deducerea cheltuielilor de investiţii în limitele venitului din investiţii ce ţin de:

a) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale în scopul obţinerii venitului din investiţii;

b) dobînzile pe datorie, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii.

(5) Se permite deducerea defalcărilor obligatorii în Fondul de susţinere a populaţiei, efectuate pe parcursul perioadei fiscale în cuantumurile stabilite de legislaţie.

(6) Se permite deducerea, în cuantumurile stabilite de legislaţie, a sumelor pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate de persoanele fizice asigurate conform legislaţiei.

(7) Se permite deducerea contribuţiilor obligatorii în bugetul asigurărilor sociale de stat achitate de persoanele fizice, pe parcursul perioadei fiscale, în cuantumurile stabilite de legislaţie.

(8) Angajatorilor li se permite să deducă plăţile suportate efectiv, aferente indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, conform art.4 al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

[Art.36 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.36 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.36 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.36 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.36 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 13.01.2012]

[Art.36 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.36 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.36 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Capitolul 5

CREŞTEREA ŞI PIERDEREA DE CAPITAL

[Capitolul 5 (art.37-42) în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 37. Subiecţii creşterii sau pierderii de capital

Prevederile prezentului capitol se aplică tuturor contribuabililor (persoane fizice sau juridice), rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, care vînd, schimbă sau înstrăinează sub altă formă active de capital.

[Art.37 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.37 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 38. Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabileşte modul de determinare, în scopul impozitării, a sumei creşterii de capital provenite din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital.

[Art.38 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.38 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.38 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.38 completat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 11.05.2007]

Articolul 39. Activele de capital

(1) Active de capital reprezintă:

a) acţiunile, obligaţiunile, alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;

b) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător;

c) terenurile;

d) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.

(2) Creşterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în cazul redistribuirii (transmiterii) proprietăţii între soţi sau între foştii soţi, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în caz de divorţ.

[Art.39 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 40. Determinarea creşterii sau pierderii de capital

(1) Mărimea creşterii sau pierderii de capital provenite din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferenţa dintre suma încasată (venitul obţinut) şi baza valorică a acestor active.

(2) Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau a înstrăinării în alt mod a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor băneşti şi/sau valoarea evaluată la preţul de piaţă a activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.

(3) Mărimea creşterii sau pierderii de capital provenite din tranzacţionarea la bursă a acţiunilor prin intermediul unui broker/unei societăţi de investiţii se determină în baza raportului brokerului/societăţii de investiţii, conform modului stabilit de Ministerul Finanţelor.

(4) Persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării.

(5) Creşterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul încheierii unui contract de donaţii între rude de gradul I, precum şi între soţi.

(6) Creşterea sau pierderea de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a locuinţei de bază nu este recunoscută în scopuri fiscale.

(7) Suma creşterii de capital în perioada fiscală este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale.

[Art.40 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.40 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 41. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital

(1) Contribuabilului (persoană fizică sau juridică) i se permite deducerea pierderilor de capital numai în limitele creşterii de capital.

(2) Pierderile de capital ale agenţilor economici a căror deducere nu este permisă, conform alin.(1), în perioada fiscală respectivă sînt considerate pierderi de capital suportate în perioada fiscală următoare.

[Art.41 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 42. Baza valorică a activelor de capital

(1) Bază valorică a activelor de capital se confirmă documentar conform modului stabilit de Ministerul Finanţelor şi constituie:

a) valoarea activelor de capital procurate;

b) valoarea activelor de capital create de contribuabil. În cazul lipsei documentelor de confirmare a valorii bunurilor imobiliare construite cu forţele proprii de persoana fizică ce nu desfăşoară activitate de întreprinzător, baza valorică constituie valoarea de piaţă estimată de organele cadastrale teritoriale;

c) valoarea activelor (la data dobîndirii dreptului de proprietate) obţinute ca urmare a redistribuirii (transmiterii) proprietăţii în devălmăşie între soţi sau între foştii soţi, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în caz de divorţ;

d) valoarea de piaţă a activelor de capital (la data dobîndirii dreptului de proprietate) obţinute prin moştenire, titlu de donaţie sau prin contractul de întreţinere pe viaţă;

e) valoarea de piaţă a activelor de capital (la data dobîndirii dreptului de proprietate) obţinute prin schimb;

f) valoarea activelor de capital privatizate;

g) zero în cazul lipsei documentelor de confirmare a activelor de capital;

h) valoarea activelor confirmate documentar – în alte cazuri.

(2) Baza valorică a acţiunilor nu se majorează cu suma dividendelor sub formă de acţiuni care nu modifică în niciun fel cotele de participare ale acţionarilor în capitalul agentului economic şi care au fost repartizate în perioadele fiscale de pînă în anul 2009 inclusiv.

(3) Baza valorică a acţiunilor dobîndite pînă la data de 1 ianuarie 1998 se determină reieşind din valoarea unei acţiuni la data de 31 decembrie 1997, care se calculează ca raportul dintre capitalul social şi numărul total al acţiunilor emise.

(4) Baza valorică ajustată a activelor de capital reprezintă baza valorică a activelor de capital:

a) redusă cu mărimea amortizării, epuizării sau altor modificări ale valorii activelor de capital, care se anulează de pe contul mijloacelor fixe;

b) majorată cu valoarea recondiţionărilor şi altor modificări ale valorii activelor de capital, care se acumulează pe contul mijloacelor fixe;

c) redusă cu mărimea sumei retrase din capitalul social, proporţional cu cota de participaţie;

d) majorată cu suma creşterii capitalului social, proporţional cu cota de participaţie.

(5) Reducerile şi majorările bazei valorice a activelor de capital care au avut loc pînă la 1 ianuarie 1998 se efectuează conform actelor normative în vigoare pînă la acea dată.

(6) Baza valorică a activelor de capital se ajustează cu diferenţele pozitive rezultate din reevaluarea capitalului efectuată în conformitate cu cap.IV din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

[Art.42 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.42 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.42 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

Articolul 43. Transmiterea proprietăţii ca urmare a decesului

[Art.43 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.43 modificat prin Legea nr.37-XVI din 23.02.2007, în vigoare 16.03.2007]

Capitolul 6

REGULI DE EVIDENŢĂ

Articolul 44. Metodele de evidenţă şi aplicarea lor

(1) Cu excepţia cazurilor cînd este prevăzut altceva, se aplică următoarele metode de evidenţă:

a) pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă;

b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă sau contabilitatea de angajamente;

c) pentru persoanele juridice – contabilitatea de angajamente.

(2) Prin contabilitate de casă se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în mijloace băneşti sau sub altă formă;

b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.

(3) Prin contabilitatea de angajamente se înţelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la perioada fiscală în care a fost cîştigat;

b) deducerea se permite în perioada fiscală în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la o altă perioadă fiscală în scopul reflectării corecte a venitului;

c) pierderile aferente returnării activelor livrate în anii precedenţi, sumele reducerii de preţ, disconturilor şi rabaturilor acordate/primite în perioada de gestiune pentru livrările/achiziţiile efectuate în anii precedenţi se raportează şi se deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost constatate şi/sau calculate, şi/sau acordate;

d) cheltuielile aferente sumei T.V.A. care se exclude din deducere conform art.102 alin.(6) se raportează şi se deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost raportate la cheltuieli;

e) venitul aferent sumei T.V.A., atribuită anterior la costuri sau la cheltuieli, care se deduce conform art.102 alin.(7) se raportează în scopuri fiscale în perioada fiscală în care aceasta a fost dedusă.

[Alin.(4) art.44 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(5) Contribuabilul care foloseşte contabilitatea angajamentelor nu are dreptul să facă nici un fel de deduceri pînă la momentul efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană interdependentă care foloseşte contabilitatea de casă.

(6) În scopul reflectării corecte a venitului de pe urma activităţii de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să ceară persoanei care practică afaceri de proporţii folosirea contabilităţii de angajamente.

(7) În scopuri fiscale se pot folosi metode de evidenţă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS care nu contravin prevederilor prezentului titlu.

(8) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă metoda de evidenţă, corectările corespunzătoare în articolele care reflectă venitul, deducerile, trecerile în cont şi alte operaţiuni se fac astfel încît nici un articol să nu fie omis sau să se repete. Dacă schimbarea metodei de evidenţă duce la majorarea venitului impozabil al contribuabilului în chiar prima perioadă fiscală de aplicare a noii metode, atunci mărimea excedentului care rezultă exclusiv din schimbarea metodei de evidenţă se distribuie în părţi egale pe perioada fiscală curentă şi pe fiecare din următoarele două perioade fiscale.

(9) Veniturile şi cheltuielile rezultate din trecerea de la Standardele Naţionale de Contabilitate la IFRS nu sînt recunoscute în scopuri fiscale.

(10) Diferenţele rezultate din tranziţia la Standardele Naţionale de Contabilitate în vigoare din 1 ianuarie 2014 nu se recunosc în scopuri fiscale.

[Art.44 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.44 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.44 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.44 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.44 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.44 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.44 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 45. Metoda procentajului îndeplinit

(1) În cazul contractelor (acordurilor) pe termen lung, persoanele care aplică metoda contabilităţii de angajamente ţin evidenţa venitului, deducerilor, trecerilor în cont şi a altor operaţiuni aferente acestor contracte după metoda procentajului îndeplinit.

(2) În sensul prezentului titlu, prin contract (acord) pe termen lung se înţelege orice contract cu privire la producere, construire, instalare sau montare încheiat pe un termen de cel puţin 24 de luni.

(3) Evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor se face, în modul stabilit de Guvern, în perioada fiscală cuprinsă în termenul de acţiune al contractului (acordului) pe termen lung, pe baza determinării procentajului de îndeplinire a lucrărilor prevăzute de contract (acord) pe parcursul anului respectiv. Declaraţiile cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală respectivă, cu excepţia perioadei fiscale în care expiră contractul (acordul), se perfectează prin metoda procentajului îndeplinit.

(4) După încheierea executării contractului (acordului), în scopul determinării corectitudinii calculării plăţilor sub formă de dobîndă (penalităţilor, dobînzilor), repartizarea impozitului pe perioadele fiscale, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza indicilor reali. Plăţile sub formă de dobîndă pentru orice plată incompletă sau supraplată a impozitului în orice perioadă fiscală, descoperite în urma unei astfel de recalculări, se determină în conformitate cu prevederile prezentului cod şi urmează a fi achitate la termenul prevăzut pentru prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală în care se încheie executarea contractului (acordului). Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală în care s-a încheiat executarea contractului (acordului) şi nicidecum de la o dată anterioară.

[Art.45 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.45 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.45 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 46. Regimul evidenţei stocurilor de mărfuri şi materiale

(1) Orice persoană care deţine stocuri de mărfuri şi materiale destinate procesului de producţie sau stocuri de producţie finită este obligată să ţină evidenţa lor, dacă aceasta este necesară pentru reflectarea corectă a venitului.

(2) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu ţin evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul producţiei agricole, cu excepţia cazurilor de prelucrare a acesteia în scopul obţinerii venitului.

(3) Metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale se aplică de către contribuabil în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS.

[Art.46 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.46 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 47. Evidenţa venitului rezultat din proprietatea comună

Venitul rezultat din proprietatea comună se consideră drept un venit obţinut de către coproprietari proporţional cotelor-părţi deţinute de fiecare dintre ei.

Articolul 48. Evidenţa deducerilor recuperate

În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul perioadei fiscale cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost încasată.

[Art.48 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Capitolul 7

IMPOZITAREA UNOR CATEGORII DE CONTRIBUABILI

Articolul 49. Agenţii economici rezidenţi ai zonelor economice libere

Impozitarea rezidenţilor zonelor economice libere reglementate de Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere are următoarele particularităţi:

a) impozitul pe venitul rezidenţilor obţinut de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau obţinut de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export se percepe în proporţie de 50% din cota stabilită în Republica Moldova;

b) impozitul pe venitul de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă, cu excepţia celei stabilite la lit.a), se percepe în proporţie de 75% din cota stabilită în Republica Moldova;

c) rezidenţii care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere un capital echivalent cu cel puţin un milion de dolari SUA sînt scutiţi, pe o perioadă de 3 ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului în care a fost atins volumul indicat de investiţii, de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export;

d) rezidenţii care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere un capital echivalent cu cel puţin 5 milioane de dolari SUA sînt scutiţi, pe o perioadă de 5 ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului în care a fost atins volumul indicat de investiţii, de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export;

e) rezidenţii care au beneficiat de scutirile prevăzute la lit.c) şi d) şi care investesc suplimentar în mijloace fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere au dreptul să beneficieze în mod repetat de scutiri de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere începînd cu trimestrul următor în care a fost atins volumul de investiţii suplimentare, cu condiţia că numărul mediu de angajaţi înregistrat în anul calendaristic următor anului atingerii volumului de investiţii suplimentare va depăşi cu 20% numărul mediu de angajaţi înregistrat în anul calendaristic precedent atingerii volumului de investiţii suplimentare;

f) facilitatea fiscală prevăzută la lit.e) se acordă în funcţie de mărimea capitalului investit, după cum urmează:

– pentru un capital echivalent cu cel puţin un milion de dolari SUA – scutire pe un termen de un an;

– pentru un capital echivalent cu cel puţin 3 milioane de dolari SUA – scutire pe un termen de 3 ani;

– pentru un capital echivalent cu cel puţin 5 milioane de dolari SUA – scutire pe un termen de 5 ani.

Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.

[Art.49 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.49 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.49 modificat prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

[Art.49 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.49 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

[Art.49 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.49 completat prin Legea nr.144-XVI din 22.06.2007, în vigoare 06.07.2007]

[Art.49 modificat prin Legea nr.37-XVI din 23.02.2007, în vigoare 16.03.2007]

Articolul 49¹. Organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării

[Art.49¹ abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 49². Facilităţi fiscale pentru investiţii

[Art.49² abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.49² modificat prin Legea nr.162 din 22.07.2011, în vigoare 14.10.2011]

Articolul 50. Activitatea de asigurare/reasigurare

(1) Prevederile prezentului articol se aplică contribuabililor care activează în domeniul asigurărilor/reasigurărilor.

(2) Se permite deducerea indemnizaţiilor de asigurare şi despăgubirilor de asigurare, precum şi a altor plăţi efectuate de către asigurător/reasigurator în favoarea asiguratului/persoanei terţe sau beneficiarului asigurării şi/sau reasiguratului, în conformitate cu contractul de asigurare şi/sau de reasigurare încheiat.

(3) Se permite deducerea cheltuielilor asigurătorului legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice, în modul stabilit de Guvern.

[Art.50 în redacţia Legii nr.251-XVI din 22.11.2007, în vigoare 05.02.2008]

Articolul 51. Autorităţile publice şi instituţiile publice scutite de impozit

Sînt scutite de impozit autorităţile publice şi instituţiile publice.

[Art.51 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 51¹. Instituţiile medico-sanitare publice şi private

[Art.51¹ abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.51¹ modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 51². Administraţia zonei economice libere

Sînt scutite de impozit sursele financiare ale administraţiei zonei economice libere prevăzute la art.5 alin.(4) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere.

[Art.51² introdus prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

Articolul 51³. Instituţiile de învăţămînt publice şi private

Instituţiile de învăţămînt publice, prin derogare de la art.51, şi instituţiile de învăţămînt private se scutesc de impozitul pe venitul obţinut din desfăşurarea nemijlocită a procesului de învăţămînt conform Codului educaţiei.

[Art.51³ în redacţia Legii nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.51³ introdus prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

Articolul 52. Organizaţiile necomerciale

(1) La organizaţii necomerciale sînt atribuite organizaţiile înregistrate în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi anume:

a) asociaţia obştească – conform Legii nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;

b) fundaţia – conform Legii nr.581-XIV din 30 iulie 1999 cu privire la fundaţii;

c) organizaţia filantropică – conform Legii nr.1420-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie şi sponsorizare;

d) organizaţia religioasă – conform Legii nr.125-XVI din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie;

e) partidele politice şi organizaţiile social-politice – conform Legii nr.294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice;

f) publicaţiile periodice şi agenţiile de presă – conform Legii presei nr.243-XIII din 26 octombrie 1994 şi Legii nr.221 din 17 septembrie 2010 privind deetatizarea publicaţiilor periodice publice.

(2) Organizaţiile necomerciale sînt scutite de plata impozitului pe venit în cazul în care corespund următoarelor cerinţe:

a) sînt înregistrate sau create în conformitate cu legislaţia şi desfăşoară activitate în corespundere cu obiectivele prevăzute în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire;

a¹) activitatea economică prevăzută în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire corespunde obiectivelor şi scopurilor prevăzute în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire şi rezultă nemijlocit din acestea;

b) în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea mijloacelor cu destinaţie specială, a altor mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau a proprietăţii între fondatori şi membri ai organizaţiei sau între angajaţii ei, inclusiv în procesul reorganizării şi lichidării organizaţiei necomerciale;

c) mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară, proprietatea organizaţiei sînt utilizate în scopurile prevăzute de statut, de regulament sau de alt document de constituire;

d) nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau proprietatea în interesul unui fondator sau membru al organizaţiei ori în interesul unui angajat, cu excepţia plăţilor salariale îndreptate în favoarea acestuia;

e) nu susţin partidele politice, blocurile electorale sau candidaţii la funcţii în cadrul autorităţilor publice şi nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau din proprietate pentru finanţarea acestora.

(3) Restricţiile prevăzute la alin.(2) lit.e) nu se extind asupra partidelor şi altor organizaţii social-politice.

(4) Dreptul la scutirea de plata impozitului pe venit se realizează din data înregistrării organizaţiei la Ministerul Justiţiei.

[Alin.(5) art.52 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

(6) În cazul în care nu sînt respectate cerinţele prevăzute la alin.(2), organizaţia necomercială urmează a fi supusă impozitării în modul general stabilit.

(7) Organizaţiile necomerciale care utilizează contrar destinaţiei mijloacele cu destinaţie specială sau folosesc proprietatea, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară în scopuri neprevăzute în statut, în regulament sau în alt document de constituire calculează şi achită impozitul pe venit la cota prevăzută la art.15 lit.b) din suma utilizată contrar destinaţiei.

(8) Organizaţiile necomerciale de utilitate publică, cultele religioase şi părţile componente ale acestora care utilizează contrar destinaţiei mijloacele financiare obţinute în urma desemnării procentuale restituie în buget suma utilizată contrar destinaţiei.

[Art.52 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.52 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.52 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.52 modificat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.52 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.52 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.52 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 53. Afacerile auxiliare

[Art.53 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 53¹. Întreprinderile create de societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor

Se scutesc de plata impozitului întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale societăţilor orbilor, surzilor şi invalizilor.

Articolul 53². Asociaţiile de economii şi împrumut

Se scutesc de plata impozitului asociaţiile de economii şi împrumut.

[Art.53² modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 53³. Organizaţiile sindicale şi patronale

Organizaţiile sindicale şi patronale se scutesc de impozit pe venit.

[Art.53³ modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 54. Organizaţiile statelor străine, organizaţiile internaţionale şi personalul acestora

(1) În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, este scutit de impozit venitul obţinut de:

a) misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare, inclusiv personalul administrativ, tehnic şi personalul de serviciu, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei (dacă nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica Moldova);

b) reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, membrii personalului acestora, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei (dacă nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica Moldova).

(2) Orice scutire acordată în conformitate cu prezentul articol este condiţionată de acordarea unor drepturi reciproce de către statele respective.

(3) În conformitate cu tratatele internaţionale privind asistenţa tehnică şi investiţională, la care Republica Moldova este parte, nu se impozitează venitul organizaţiilor statelor străine, al organizaţiilor internaţionale, precum şi venitul obţinut de către personalul străin (consultanţii) care activează în cadrul tratatelor internaţionale menţionate. Venitul angajaţilor rezidenţi, precum şi cel al agenţilor economici rezidenţi care activează în cadrul tratatelor internaţionale menţionate se impozitează în modul general stabilit, dacă tratatul internaţional nu prevede altfel. Lista tratatelor internaţionale privind asistenţa tehnică şi investiţională, la care Republica Moldova este parte, şi proiectele de asistenţă tehnică şi investiţională se aprobă de Guvern.

[Art.54 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.54 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.54 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 7¹

REGIMUL FISCAL AL AGENŢILOR ECONOMICI SUBIECŢI

AI SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

[Cap.7¹ introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 54¹. Subiecţii impunerii

(1) Subiecţi ai impunerii sînt agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct.70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vînzări.

[Alin.(2) art.54¹ abrogat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

(3) Agenţii economici menţionaţi la alin.(1) pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare aplicat în modul general stabilit dacă aceştia:

a) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite şi impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările scutite de T.V.A. depăşesc 50% din cele impozabile cu T.V.A.;

b) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit din activitatea operaţională;

c) s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.

Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii menţionaţi la lit.a) şi b) pînă la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit.c) pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.

(3¹) Agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. în mărime ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, aplică regimul de impozitare în modul general stabilit.

(4) Agenţii economici care, pe parcursul perioadei fiscale declarate, devin plătitori de T.V.A. vor aplica regimul de impozitare în modul general stabilit din momentul în care sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A.

(5) Agenţii economici care, pe parcursul perioadei fiscale declarate, au încetat a fi plătitori de T.V.A. vor aplica regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol din momentul menţionat la art.113 alin.(4).

(6) Agenţii economici care aplică regimul de impozitare conform prezentului capitol utilizează regulile de evidenţă prevăzute la cap.6 din prezentul titlu.

[Art.54¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.54¹ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.54¹ modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.54¹ modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 54¹/1. Perioada fiscală

(1) Prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul din activitatea operaţională.

(2) Pentru agenţii economici nou-creaţi, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării agentului economic şi pînă la finele anului calendaristic.

(3) Pentru agenţii economici lichidaţi sau reorganizaţi, perioadă fiscală se consideră perioada stabilită conform art.12¹ alin.(3) şi (3¹).

(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1) al prezentului articol, pentru agenţii economici specificaţi la art.54¹ alin.(4), perioadă fiscală privind aplicarea regimului de impozitare conform prezentului capitol se consideră perioada de la începutul anului calendaristic şi pînă la data înregistrării acestora ca plătitori de T.V.A.

(5) Prin derogare de la prevederile alin.(1) al prezentului articol, pentru agenţii economici specificaţi la art.54¹ alin.(5), perioadă fiscală privind aplicarea regimului de impozitare conform prezentului capitol se consideră perioada de la data la care aceştia au încetat a fi plătitori de T.V.A. şi pînă la sfîrşitul anului calendaristic.

[Art.54¹/1 modificat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

[Art.54¹/1 introdus prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 54². Obiectul impunerii

(1) Obiect al impunerii este venitul din activitatea operaţională obţinut în perioada fiscală de declarare.

(2) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol, valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) urmează să micşoreze mărimea obiectului impunerii în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente.

[Art.54² completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.54² modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 54³. Cota de impozit

Cota impozitului pe venit constituie 4% din obiectul impunerii.

[Art.54³ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 54⁴. Modul de calculare, achitare şi declarare

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activitatea operaţională.

(2) Calcularea impozitului se efectuează anual. Achitarea impozitului la buget se efectuează în rate, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului corespunzător.

(2¹) Contribuabilul are dreptul să treacă în cont impozitul pe venitul din activitatea operaţională, achitat în orice stat străin, în condiţiile stipulate la art.82.

(3) Darea de seamă privind impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de declarare.

(4) Formularul şi modul de completare a dării de seamă privind impozitul pe venit se aprobă de către Ministerul Finanţelor.

(5) Contribuabilii care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află sediul central (adresa juridică) achită impozitul calculat la buget corespunzător sediului central (adresa juridică) al contribuabilului.

(6) Persoana responsabilă a contribuabilului care a iniţiat procedurile de încetare a activităţii este obligată, în termen de 6 luni de la adoptarea unei astfel de decizii în conformitate cu legislaţia in vigoare, să prezinte darea de seamă privind impozitul pe venit din activitatea operaţională.

[Art.54⁴ modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.54⁴ modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.54⁴ modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Cap.7¹ introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 7²

REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL APLICĂRII PERIOADEI FISCALE

DE TRANZIŢIE PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

[Capitolul 7² (art.54⁵-54⁹) introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 54⁵. Subiecţii impunerii

Subiecţi ai impunerii sînt agenţii economici care aplică perioada fiscală de tranziţie conform art.12¹ alin.(6) lit.b).

[Art.54⁵ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 54⁶. Perioada fiscală de tranziţie

Perioada cuprinsă între sfîrşitul perioadei fiscale curente şi prima zi a noii perioade fiscale reprezintă perioada fiscală de tranziţie. Astfel, durata perioadei fiscale de tranziţie este cuprinsă între o lună şi 11 luni.

[Art.54⁶ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 54⁷. Obiectul impunerii

Obiectul impunerii este determinat conform regulilor prevăzute de prezentul titlu, cu excepţia sumei amortizării proprietăţii care este egală cu suma amortizării calculate în conformitate cu art.26, 26¹ şi 27, împărţită la 12 luni şi înmulţită cu numărul de luni al perioadei fiscale de tranziţie.

[Art.54⁷ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.54⁷ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 54⁸. Cota de impozit

Cota impozitului pe venit este cota prevăzută la art.15 lit.b) şi d).

[Art.54⁸ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 54⁹. Modul de calculare, achitare şi declarare

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra obiectului impunerii.

(2) Achitarea la buget a impozitului pe venit se efectuează în rate, pînă la data de 25 a fiecărei luni a perioadei fiscale de tranziţie, în sume egale cu 1/12 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului capitol, pentru perioada fiscală de tranziţie; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală precedentă.

Achitarea obligaţiilor finale privind impozitul pe venit se efectuează nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală de tranziţie.

(3) Agenţilor economici subiecţi ai impunerii potrivit prezentului capitol li se aplică prevederile cap.12 şi 13 ale prezentului titlu.

(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă, împreună cu situaţiile financiare pentru perioada fiscală respectivă, nu mai tîrziu de 3 luni de la finele perioadei fiscale de tranziţie.

(5) Formularul şi modul de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit corespund cu formularul şi modalitatea stabilite la art.83 alin.(4).

[Art.54⁹ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Capitolul 8

REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL ORGANIZĂRII, LICHIDĂRII ŞI

REORGANIZĂRII AGENŢILOR ECONOMICI

[Denumirea cap.8 completată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 55. Contribuţiile la capital

(1) Contribuţiile cu active la capitalul agentului economic în schimbul cotei de participaţie în capitalul lui nu sînt supuse impozitării.

(2) Pentru persoana care a contribuit cu active, baza valorică a titlului de proprietate (acţiuni, certificat de participaţie, alt document ce confirmă participarea în capitalul agentului economic) este egală cu baza valorică ajustată a activelor transmise ca contribuţie.

(3) Contribuţiile suplimentare ale fondatorilor, asociaţilor, acţionarilor sau membrilor entităţii, efectuate în calitate de aport pentru acoperirea pierderilor suportate în perioadele de gestiune precedente, nu sînt supuse impozitării.

[Art.55 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.55 în redacţia Legii nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 56. Plăţile efectuate de agenţii economici

(1) Dacă agentul economic efectuează plăţi în natură acţionarilor (asociaţilor) săi conform cotei de participaţie a acestora (dividende, plăţi în cazul lichidării, sau sub altă formă), atunci se ţine cont de creşterea sau pierderea de capital ca şi cum această proprietate a fost vîndută acţionarului (asociatului) de către agentul economic la preţul ei de piaţă.

[Alin.(2),(3) art.56 abrogate prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.56 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 57. Lichidarea agentului economic

[Alin.(1) art.57 abrogat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

(2) În cazul lichidării agentului economic:

a) agentul economic tratează creşterea sau pierderile de capital ca şi cum proprietatea distribuită sub formă de plăţi la lichidare ar fi fost vîndută la preţul ei de piaţă;

b) beneficiarii proprietăţii distribuite sînt trataţi astfel ca şi cum ei au schimbat cotele lor de participaţie în capitalul agentului economic lichidat pe o sumă egală cu valoarea de piaţă a proprietăţii obţinute.

(3) La lichidarea filialei (întreprinderii-fiică), întreprinderea de bază nu ia în considerare creşterea sau pierderile de capital de pe urma vînzării proprietăţii filialei (întreprinderii-fiică) lichidate.

(4) O întreprindere se consideră întreprindere-fiică dacă întreprinderea de bază exercită controlul asupra ei pe parcursul întregii perioade de lichidare, în condiţiile art.55 alin.(2).

(5) Termenul de încheiere a procesului de lichidare a agentului economic, precum şi alte cerinţe privind îndeplinirea condiţiilor de lichidare a acestuia se stabilesc în conformitate cu legislaţia.

[Art.57 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 58. Reorganizarea agentului economic

(1) Se consideră reorganizare a agentului economic fuziunea (contopirea şi absorbţia), dezmembrarea (divizarea şi separarea) sau transformarea agentului economic.

(2) În înţelesul prezentului titlu, este echivalentă cu reorganizarea prevăzută la alin.(1):

a) obţinerea controlului asupra unui agent economic numai în schimbul cotelor-părţi care acordă dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat;

b) procurarea practic a tuturor activelor agentului economic numai în schimbul cotelor-părţi care asigură dreptul de vot decisiv în cadrul agentului economic procurat.

(2¹) În sensul prezentului capitol, prin control se înţelege deţinerea în capitalul agentului economic a unei cote de participaţie, în care se includ:

a) cel puţin 80% din drepturile de vot decisiv ale tuturor formelor de participare cu drept de vot decisiv;

b) cel puţin 80% din numărul total de acţiuni în cazul oricărei alte forme de participare.

(3) În cazul reorganizării, agentul economic cumpărător preia metoda de evidenţă a agentului economic procurat împreună cu stocurile sale de mărfuri şi materiale, pierderile reportate în viitor, conturile dividendelor şi alte atribute legate de impozitare, astfel încît agentul economic cumpărător se substituie celui procurat în ce priveşte aceste atribute.

(3¹) În cazul în care, în rezultatul reorganizării, mijloacele fixe se transmit de la agentul economic supus reorganizării către alt agent economic în reorganizare, baza valorică a acestor mijloace fixe la data transmiterii (valoarea de ieşire/intrare) va reprezenta baza lor valorică, înregistrată în contabilitatea agentului economic supus reorganizării la începutul perioadei de gestiune în care are loc reorganizarea.

[Art.58 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.58 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.58 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 59. Regulile în cazul lichidării sau reorganizării agentului economic

(1) În cazul lichidării sau reorganizării agentului economic:

a) un grup de operaţiuni conexe se consideră o singură operaţiune;

b) forma operaţiunilor nu are importanţă în cazurile cînd ea nu afectează esenţa acestor operaţiuni;

c) orice reorganizare a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale;

d) dacă Serviciul Fiscal de Stat stabileşte că una sau mai multe părţi participante la operaţiune nu sînt rezidente, atunci mărirea capitalului, lichidarea sau reorganizarea agentului economic poate fi tratată drept operaţiune în care nu are loc recunoaşterea creşterii sau pierderilor de capital.

(2) În cazul reorganizării:

a) baza valorică a proprietăţii agentului economic reorganizat se consideră baza valorică a acestei proprietăţi nemijlocit înainte de reorganizare;

b) redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează; însă

c) orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în reorganizare), care nu constituie o cotă de participaţie în capitalul oricărei părţi se consideră plată în folosul beneficiarului.

(3) Parte implicată în reorganizare este:

a) agentul economic cumpărător – agentul care procură cote de participaţie (sau active) în alt agent economic;

b) agentul economic procurat – agentul ale cărui cote de participaţie (sau active) se procură;

c) orice agent economic care apare ca rezultat al reorganizării;

d) agentul economic cote de participaţie (sau active) în care au fost procurate de la alt agent economic în cadrul reorganizării.

(4) În cazul distribuirii cotelor de participaţie în capitalul părţii implicate în procesul de lichidare sau în reorganizarea unor acţionari (asociaţi) ai acestei părţi, plata respectivă nu se impozitează.

[Art.59 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.59 completat prin Legea nr.90 din 29.05.2014, în vigoare 27.06.2014]

[Art.59 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Capitolul 9

REGULI CU PRIVIRE LA ORGANISMELE DE

PLASAMENT COLECTIV ÎN VALORI MOBILIARE

[Denumirea cap.9 modificată prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Denumirea cap.9 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 60. Determinarea venitului (sau pierderilor) societăţii

[Art.60 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.60 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 61. Plăţile efectuate de societate

[Art.61 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.61 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 62. Baza valorică ajustată a cotei-părţi a membrului societăţii

[Art.62 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 63. Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare

(1) Prevederile prezentului articol se aplică asupra activităţii organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, activitate reglementată conform legislaţiei.

(2) Veniturile organismului de plasament colectiv în valori mobiliare, care urmează a fi distribuite şi plătite acţionarilor/deţinătorilor de unităţi (titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, se formează din dividende, creşterea de capital, dobînzi şi din alte venituri.

(3) Plăţile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare în folosul acţionarilor/deţinătorilor de unităţi (titluri) emise de acestea se efectuează conform legislaţiei privind piaţa de capital.

(4) Veniturile organismului de plasament colectiv în valori mobiliare se impozitează în modul general stabilit.

[Art.63 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

Capitolul 10

IMPOZITAREA FONDURILOR NESTATALE DE PENSII

Articolul 64. Fondurile nestatale de pensii

Se consideră fonduri nestatale de pensii fondurile care sînt create şi care activează în baza Legii nr.329-XIV din 25 martie 1999 cu privire la fondurile nestatale de pensii.

[Art.64 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 65. Fondurile nestatale necalificate de pensii

[Art.65 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 66. Deducerea vărsămintelor

(1) Suma vărsată de către angajator în numele unei persoane fizice pe parcursul perioadei fiscale în fondul nestatal de pensii în scopul acumulării se deduce din venitul brut.

(2) Persoanei fizice i se permite deducerea din venitul său brut a unei sume egale cu vărsămîntul făcut în fondul nestatal de pensii.

[Art.66 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.66 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.66 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 67. Restricţiile privind deducerea vărsămintelor

(1) Pentru persoana fizică, suma dedusă, conform art.66 alin.(1), împreună cu suma dedusă, conform art.66 alin.(2), nu trebuie să depăşească 15% din venitul cîştigat de ea în anul fiscal.

(2) În sensul prezentului titlu, prin venit cîştigat al persoanei fizice se înţelege venitul brut calculat pentru munca în calitate de angajat, obţinut pentru munca în calitate de antreprenor independent sau obţinut în alt mod, conform legislaţiei. Noţiunea dată nu include venitul sub formă de pensii.

Articolul 68. Impozitarea venitului fondului nestatal de pensii

Venitul fondului nestatal de pensii nu este supus impozitării, însă orice plăţi efectuate din acest fond se includ în venitul brut al beneficiarului.

[Art.68 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 69. Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate

(1) Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate este definit de Comisia Naţională a Pieţei Financiare ca un fond nestatal calificat de pensii creat în conformitate cu legislaţia statului străin.

(2) Vărsămintele făcute de angajator în numele lucrătorului sau de lucrătorul însuşi în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate se deduc din venitul lui brut, în limitele stabilite la art.67 alin.(1).

(3) Vărsămintele în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate făcute de un lucrător cetăţean al Republicii Moldova sau de un lucrător cetăţean al unui stat străin, a cărui durată a activităţii de muncă în Republica Moldova se presupune că nu va depăşi 5 ani, se deduc din venitul lui brut, în limita de 15% din venitul cîştigat de lucrătorul respectiv în anul fiscal.

[Art.69 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.69 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 10¹

IMPOZITAREA PERSOANELOR CARE DESFĂŞOARĂ

ACTIVITATE PROFESIONALĂ ÎN SECTORUL JUSTIŢIEI

[Capitolul 10¹ (art.69¹-69⁵) în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Notă: În titlul şi în cuprinsul capitolului 10¹ cuvîntul “privat” se înlocuieşte cu cuvîntul “public” conform Legii nr.130-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 31.12.2009

Articolul 69¹. Subiecţii impunerii

Subiecţi ai impunerii sînt persoanele care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei.

[Art.69¹ în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69². Obiectul impunerii

(1) Obiect al impunerii este venitul impozabil obţinut de subiectul impunerii din desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei în perioada fiscală de declarare.

(2) Contribuabilii persoane juridice aplică contabilitatea de angajamente în conformitate cu art.44 alin.(3), iar contribuabilii persoane fizice – contabilitatea de casă în conformitate cu art.44 alin.(2).

[Art.69² modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.69² în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69³. Deducerile aferente activităţii profesionale în sectorul justiţiei

(1) Se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii profesionale în sectorul justiţiei, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, conform prevederilor cap.3 din prezentul titlu.

(2) Contribuabilii care aplică regimul de impozitare conform prezentului capitol beneficiază de dreptul la scutiri şi alte deduceri conform prevederilor cap.4 din prezentul titlu.

[Art.69³ în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69⁴. Cota de impozit

Cota impozitului pe venit constituie 18% din obiectul impunerii.

[Art.69⁴ în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69⁵. Modul de calculare, achitare şi declarare

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului impozabil obţinut din desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei.

(2) Calcularea impozitului se efectuează anual. Achitarea impozitului la buget se efectuează în rate, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului corespunzător.

(3) Contribuabilul are dreptul să treacă în cont impozitul pe venitul obţinut din desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei, achitat în orice stat străin, în condiţiile stipulate la art.82.

(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de declarare.

(5) Formularul şi modul de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se aprobă de către Ministerul Finanţelor.

(6) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹).

[Art.69⁵ în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.69⁵ modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Capitolul 10²

REGIMUL FISCAL AL PERSOANELOR FIZICE

CE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE

[Capitolul 10² (art.69⁶-69¹³) introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69⁶. Sfera aplicării

Prezentul regim fiscal se aplică numai activităţilor independente desfăşurate în domeniul comerţului cu amănuntul (cu excepţia mărfurilor supuse accizelor).

[Art.69⁶ în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.69⁶ introdus prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

Articolul 69⁷. Subiecţii impunerii

(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice rezidente care, fără a constitui o formă organizatorico-juridică pentru desfăşurarea activităţii, obţin venituri din activităţile independente menţionate la art.69⁶, cu excepţia activităţilor menţionate la art.88, 90 şi 90¹, în sumă ce nu depăşeşte 600000 lei într-o perioadă fiscală.

(2) Dreptul la aplicarea regimului fiscal reglementat prin prezentul capitol se realizează prin cererea depusă de către contribuabil la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat. Perioada de aplicare începe cu perioada fiscală în care a fost depusă cererea, dacă aceasta a fost depusă pînă la data de 31 decembrie a anului fiscal de gestiune. Nu este necesară depunerea repetată a cererii în perioadele ulterioare primei perioade fiscale.

(3) Contribuabilul care a încetat activitatea este obligat, în termen de 5 zile de la adoptarea unei astfel de decizii, să prezinte o informaţie la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, cu anexarea obligatorie a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit din activităţi independente.

(4) Modelul cererii de solicitare a aplicării regimului fiscal reglementat prin prezentul capitol şi modelul informaţiei cu privire la încetarea activităţii se aprobă de Ministerul Finanţelor.

[Art.69⁷ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69⁸. Metode de evidenţă şi aplicarea acestora

(1) Contribuabilii aplică contabilitatea de casă în conformitate cu art.44 alin.(2).

(2) În scopuri fiscale, contribuabilii sînt obligaţi să ţină evidenţa vînzărilor şi procurărilor conform modului stabilit de Ministerul Finanţelor şi să utilizeze maşina de casă şi de control la efectuarea decontărilor în numerar în modul stabilit de Guvern pentru contribuabilii care ţin evidenţa contabilă.

[Art.69⁸ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.69⁸ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69⁹. Perioada fiscală

(1) Prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul din activitate.

(2) Pentru contribuabilii care iniţiază activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării contribuabilului în Registrul fiscal de stat, în conformitate cu art.69¹³, şi pînă la încetarea activităţii în decursul anului sau pînă la finele anului calendaristic.

(3) Pentru contribuabilii care încetează activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic şi pînă la data radierii contribuabilului din Registrul fiscal de stat.

[Art.69⁹ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69¹⁰. Obiectul impunerii

(1) Obiect al impunerii este venitul din activităţi independente obţinut în perioada fiscală de declarare.

(2) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol, valoarea de returnare/ restituire a mărfii sau valoarea discontului (reducerii) urmează să micşoreze mărimea obiectului impunerii în perioada fiscală în care a avut loc returnarea/restituirea mărfii ori s-a acordat discontul (reducerea), inclusiv în cazul în care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente.

[Art.69¹⁰ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69¹¹. Cota de impozit

(1) Cota impozitului pe venit constituie 1% din obiectul impunerii, dar nu mai puţin de 3000 de lei.

(2) În prima perioadă fiscală, contribuabilul este în drept să diminueze suma impozitului pe venit datorat cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea (achiziţionarea) maşinii de casă şi de control utilizate în activitate.

[Art.69¹¹ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69¹². Modul de calculare, achitare şi declarare

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activităţi independente, care nu poate constitui mai puţin de 3000 de lei anual.

(2) Calcularea impozitului se efectuează anual. Achitarea impozitului la buget se efectuează în rate, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului corespunzător.

(3) Impozitul pe venit se achită integral la contul trezorerial de venituri al bugetului local conform adresei de domiciliu/reşedinţă a contribuabilului.

(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de declarare.

(5) Formularul şi modul de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se aprobă de către Ministerul Finanţelor.

[Art.69¹² introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 69¹³. Evidenţa persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente

(1) Serviciul Fiscal de Stat organizează ţinerea evidenţei şi monitoringul informaţiei privind fiecare subiect al impunerii.

(2) Forma şi metodele de ţinere a evidenţei subiecţilor impunerii se stabilesc de către Serviciul Fiscal de Stat.

(3) Pentru desfăşurarea activităţii independente subiectul se înregistrează la Serviciul Fiscal de Stat în baza cererii. Dovadă a înregistrării fiscale serveşte confirmarea luării în evidenţă fiscală.

[Art.69¹³ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Capitolul 11

IMPOZITAREA NEREZIDENŢILOR. PREVEDERI SPECIALE

PENTRU TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 70. Dispoziţii generale privind divizarea surselor de venit ale nerezidenţilor

(1) Întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în venit obţinut:

a) în Republica Moldova din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă;

b) peste hotarele Republicii Moldova din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă.

(2) Dacă prezentul capitol nu prevede altfel, la determinarea venitului impozabil al nerezidenţilor:

a) se va ţine cont numai de venitul obţinut în Republica Moldova;

b) se va permite deducerea numai a acelor cheltuieli, care vizează direct venitul menţionat la lit.a), supus impunerii în Republica Moldova.

Articolul 71. Venitul nerezidenţilor obţinut în Republica Moldova

(1) Venituri ale nerezidenţilor obţinute în Republica Moldova se consideră:

a) veniturile de la comercializarea mărfurilor;

b) veniturile din prestarea de servicii, inclusiv a serviciilor de management, financiare, de consultanţă, de audit, de marketing, juridice, de agent (de intermediere), informaţionale, prestate unui rezident sau unui nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă asemenea venituri sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;

c) veniturile, sub formă de creştere de capital, obţinute din vînzarea proprietăţii imobiliare aflate în Republica Moldova, determinate conform art.39–41;

d) veniturile, sub formă de creştere de capital, obţinute din vînzarea proprietăţii, alta decît proprietatea imobiliară (cu excepţia stocurilor de mărfuri şi materiale), dacă cumpărătorul este rezident, determinate conform art.39–41;

e) dividendele, inclusiv cele sub formă de acţiuni sau cote-părţi plătite de un agent economic rezident;

f) dobînzile pentru creanţele statului ori ale unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă asemenea dobînzi sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;

g) veniturile din cesiunea drepturilor de creanţă unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă asemenea venituri sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;

h) amenda pentru neexecutarea sau executarea inadecvată de către orice persoană a obligaţiilor, inclusiv în baza contractelor de executare a lucrărilor (prestare a serviciilor) şi/sau conform contractelor de comerţ extern de livrare a mărfurilor;

i) veniturile sub formă de onorarii, obţinute de la un rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă asemenea venituri sînt cheltuieli ale acestei reprezentanţe;

j) royalty obţinute de la un rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă aceste royalty sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;

k) veniturile din operaţiunile de leasing, din darea în arendă sau în subarendă, din locaţiunea sau din uzufructul proprietăţii aflate în Republica Moldova;

k¹) veniturile din operaţiunile de leasing, din darea în arendă sau în subarendă, din locaţiunea sau din uzufructul navelor maritime, aeronavelor şi/sau al mijloacelor de transport feroviar ori rutier, precum şi al containerelor;

l) veniturile din primele pe baza contractelor de asigurare şi reasigurare;

m) veniturile din transportul internaţional maritim, aerian, feroviar sau rutier, cu excepţia cazurilor în care transportul se efectuează numai între punctele situate în afara Republicii Moldova;

n) veniturile obţinute din activitatea desfăşurată conform contractului (acordului) de muncă sau din cea desfăşurată în baza altor contracte cu caracter civil, inclusiv onorariile conducătorilor, fondatorilor sau membrilor consiliului de administraţie şi/sau alte plăţi primite de membrii organelor de conducere ale persoanei juridice rezidente, indiferent de locul exercitării efective a obligaţiilor administrative încredinţate acestor persoane;

o) veniturile sub formă de facilităţi, specificate la articolul 19, acordate de angajator (beneficiar) persoanelor fizice nerezidente;

p) anuităţile plătite de fondurile nestatale de pensii rezidente;

q) veniturile obţinute de către oamenii de artă, cum ar fi artiştii de teatru, de circ, de cinema, de radio, de televiziune, muzicienii şi artiştii plastici sau sportivii, indiferent de faptul în adresa cărei persoane se efectuează plăţile aferente acestui venit;

r) veniturile obţinute din acordarea serviciilor profesionale şi altor servicii decît cele prevăzute la lit.q);

s) veniturile din premiile acordate la concursuri;

t) comisioanele de la un rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă asemenea comisioane sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;

t¹) cîştigurile de la jocuri de noroc şi de la campanii promoţionale;

u) alte venituri, care nu sînt specificate la literele precedente, cu condiţia ca acestea să nu fie scutite de impunere potrivit legislaţiei fiscale sau altor acte legislative.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), veniturile nerezidenţilor, cu excepţia celor care dispun de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, din transportul internaţional aerian obţinute din efectuarea curselor regulate nu sînt considerate venituri obţinute în Republica Moldova.

[Art.71 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.71 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.71 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.71 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.71 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.71 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 72. Venitul obţinut peste hotarele Republicii Moldova

Componentele venitului obţinut peste hotarele Republicii Moldova sînt analogice componentelor venitului indicate în art.71.

Articolul 73. Reguli de impozitare a veniturilor nerezidenţilor care nu desfăşoară activitate în Republica Moldova printr-o reprezentanţă permanentă

(1) Veniturile persoanelor juridice nerezidente, specificate la art.71, care nu ţin de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art.91, fără dreptul la deduceri, cu excepţia veniturilor din prestarea de servicii ce ţin de deschiderea şi gestionarea conturilor corespondente ale băncilor corespondente şi de efectuarea decontărilor.

(2) Impozitarea veniturilor persoanelor juridice nerezidente la sursa de plată se efectuează, indiferent de distribuirea de către asemenea persoane a veniturilor lor, în folosul unor terţi şi/sau al subdiviziunilor lor în alte state.

(3) Veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art.71, care nu ţin de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art.91, fără dreptul la deduceri, cu excepţia veniturilor menţionate la alin.(4).

(4) Veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art.71 lit.n) şi o), urmează a fi supuse impozitării la sursa de plată în modul prevăzut la art.88, fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri.

(5) Impozitul pe venit la sursa de plată se reţine de la nerezidenţi indiferent de forma şi locul achitării venitului.

Articolul 74. Reguli de impozitare a veniturilor nerezidenţilor obţinute de la alte persoane rezidente

(1) Veniturile nerezidenţilor obţinute în Republica Moldova de la persoane altele decît cele menţionate la art.90 urmează a fi supuse impozitului pe venit conform prezentului articol la cota specificată la art.91 sau la cotele prevăzute la art.15 lit.a), pentru veniturile specificate la art.71 lit.n) şi o), fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri.

(2) Nerezidenţii care corespund condiţiilor alin.(1) şi care obţin venituri specificate la art.71 lit.а)-k), n), o), q)-s) şi u), îndeplinesc cerinţele alin.(3), calculează şi achită impozitul pe venit de sine stătător conform alin.(4).

(3) Nerezidenţii sînt obligaţi să informeze subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat de la locul de domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul Republicii Moldova despre activitatea lor în termen de 15 zile de la data sosirii în Republica Moldova.

(4) Nerezidenţii menţionaţi în prezentul articol, în termen de 3 zile de la încheierea activităţii în Republica Moldova, sînt obligaţi să prezinte subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat menţionate la alin.(3) documentul cu privire la impozitul pe venit, conform formei aprobate de Ministerul Finanţelor, şi să achite impozitul pe venit la cota specificată la art.91 sau la cotele prevăzute la art.15 lit.a), pentru veniturile specificate la art.71 lit.n) şi o), fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri. La documentul cu privire la impozitul pe venit se anexează copia contractului (acordului) de muncă sau a altui contract cu caracter civil, alte documente care confirmă suma venitului impozabil şi a impozitului pe venit reţinut la sursa de plată.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică veniturilor obţinute de către nerezidenţi, care nu cad sub incidenţa art.73 şi 75.

[Art.74 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.74 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.74 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.74 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 75. Reguli de impozitare a nerezidenţilor care desfăşoară activitate în Republica Moldova printr-o reprezentanţă permanentă

(1) Venituri ale nerezidenţilor care desfăşoară activitate printr-o reprezentanţă permanentă, obţinute în Republica Moldova, se consideră veniturile specificate la art.71 lit.а)-m), r), t) şi u).

(2) În cazul nerezidenţilor care au reprezentanţă permanentă potrivit art.5 pct.15), aceasta se consideră, în scopuri fiscale, ca agent economic rezident, dar numai în raport cu venitul obţinut în Republica Moldova în conformitate cu alin.(1) şi cu:

a) cheltuielile administrative, conform prevederilor standardelor naţionale de contabilitate sau ale IFRS, decontate de nerezidenţi şi înregistrate de reprezentanţa permanentă, care sînt deductibile în limita a 10% din salariul calculat al angajaţilor acestei reprezentanţe permanente;

b) cheltuielile legate nemijlocit de acest venit, confirmate documentar, potrivit prevederilor titlului II.

(3) Evidenţa nerezidenţilor care au reprezentanţă permanentă, în calitate de contribuabil, se efectuează în conformitate cu capitolul 4 din titlul V.

(4) Reprezentanţa permanentă a nerezidentului, situată în Republica Moldova, nu are dreptul de a trece la deduceri sumele prezentate de către acest nerezident sub formă de:

a) royalty, onorarii şi alte plăţi similare pentru utilizarea sau concesionarea proprietăţii sau a rezultatelor activităţii sale intelectuale;

b) plăţi pentru serviciile prestate de acesta;

c) dobînzi şi alte remuneraţii pentru împrumuturile acordate de către acesta;

d) cheltuieli care nu ţin de obţinerea veniturilor din activitatea desfăşurată în Republica Moldova;

e) cheltuieli care nu sînt confirmate documentar.

(5) Prin derogare de la prevederile prezentului articol, munca conform contractului (acordului) de muncă sau altui contract (acord) cu caracter civil, exercitată de persoanele fizice nerezidente, nu conduce la formarea reprezentanţei permanente a acestor persoane fizice.

[Art.75 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.75 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.75 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 76. Reguli pentru nerezidenţi care au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova

(1) Faptul că nerezidenţii au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova, conform art.5 pct.20), nu constituie temei pentru recunoaşterea acestor persoane în calitate de plătitori ai impozitului pe venit, cu toate consecinţele care rezultă din legislaţia fiscală, în afara celor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art.71 alin.(1) lit.c) şi d) şi cu excepţia obligaţiei de a reţine impozit pe venit la sursa de plată conform art.88, 90, 90¹ şi 91.

(2) Reprezentanţei i se atribuie cod fiscal în conformitate cu prezentul cod.

(3) Reprezentanţa urmează să ţină contabilitatea conform cerinţelor prevăzute de Legea contabilităţii şi de Standardele Naţionale de Contabilitate sau de IFRS şi să prezinte anual subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat de la locul de reşedinţă pe teritoriul Republicii Moldova, nu mai tîrziu de data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune, darea de seamă fiscală aferentă activităţii desfăşurate în Republica Moldova.

(4) După încheierea activităţii în Republica Moldova, nerezidenţii care au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligaţi să prezinte, în termen de 10 zile, documentul cu privire la activitatea exercitată, cu anexarea documentelor confirmative. Acest document se prezintă subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat specificate la alin.(3), dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.

(5) Forma şi modul de completare a documentelor specificate la alin.(3) şi (4) se aprobă de către Ministerul Finanţelor.

[Art.76 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.76 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.76 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.76 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.76 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.76 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 77. Reguli pentru nerezidenţi care exercită activitate pe şantierul de construcţie

(1) În sensul prezentului capitol, şantierul de construcţie al nerezidentului pe teritoriul Republicii Moldova înseamnă:

а) locul de construcţie a noilor obiecte, precum şi de reconstrucţie, lărgire, reutilare tehnică şi/sau reparare a obiectelor existente de proprietate imobiliară;

b) locul de construire şi/sau montare, reparare, reconstruire şi/sau reutilare tehnică a clădirilor, inclusiv a instalaţiilor plutitoare şi de foraj, precum şi a maşinilor şi utilajului a căror funcţionare normală necesită fixare dură pe fundament sau pe elementele de construcţie ale clădirilor, edificiilor sau ale obiectelor plutitoare.

(2) La stabilirea termenului de existenţă a şantierului de construcţie, în scopul determinării statutului nerezidentului pe teritoriul Republicii Moldova în sensul prezentului capitol, inclusiv la calcularea impozitului pe venit şi luarea la evidenţă a nerezidentului la Serviciul Fiscal de Stat, lucrările şi alte operaţiuni, a căror durată se include în acest termen, cuprind toate lucrările de pregătire, construire şi/sau montare exercitate de nerezident pe acest şantier de construcţie, inclusiv lucrările de creare a căilor de acces, comunicaţiilor, cablurilor electrice, drenajului şi altor obiecte de infrastructură, în afară de obiectele de infrastructură iniţial create în alte scopuri decît cele ce ţin de acest şantier de construcţie.

(3) În cazul în care nerezidentul, fiind antreprenor general, încredinţează exercitarea unei părţi a lucrărilor în antrepriză altor persoane (subantreprenori), perioada de timp consumată de subantreprenori pentru exercitarea lucrărilor se consideră perioadă de timp consumată de însuşi antreprenorul general. Această prevedere nu se aplică perioadei de lucrări exercitate de subantreprenor, conform contractelor directe cu beneficiarul, şi care nu se includ în volumul de lucrări încredinţat antreprenorului general, cu excepţia cazurilor în care aceste persoane şi antreprenorul general sînt persoane interdependente, potrivit art.5 pct.12).

(4) În cazul în care subantreprenorul, menţionat la alin.(3), este nerezident, activitatea sa pe acest şantier de construcţie, de asemenea, se consideră că constituie reprezentanţă permanentă a acestui subantreprenor pe teritoriul Republicii Moldova.

(5) Începutul existenţei şantierului de construcţie în scopuri fiscale se consideră prima din următoarele date:

а) data semnării actului de transmitere a şantierului către antreprenorul general (a actului de admitere a personalului subantreprenorului pentru exercitarea părţii sale din volumul total de lucrări); sau

b) data începerii efective a lucrărilor.

(6) Expirarea termenului de existenţă a şantierului de construcţie se consideră data semnării de către beneficiar a actului de primire a obiectului sau a complexului de lucrări prevăzute de contract. Terminarea de către subantreprenor a lucrărilor se consideră data semnării de către antreprenorul general a actului de primire a lucrărilor. În cazul în care actul de primire nu a fost perfectat sau lucrările au fost finisate efectiv după data semnării unui astfel de act, se consideră că şantierul de construcţie şi-a încetat existenţa (lucrările subantreprenorului se consideră finisate) la data finisării efective a lucrărilor de pregătire, construire sau montare, care se includ în volumul lucrărilor persoanei respective pe acest şantier de construcţie.

(7) Nu se consideră că şantierul de construcţie şi-a încetat existenţa dacă lucrările pe acesta sînt temporar întrerupte, cu excepţia cazurilor de conservare a obiectului pe un termen ce depăşeşte 90 de zile conform deciziei organelor de administrare publică, adoptate în limitele competenţei lor sau în urma acţiunii unor circumstanţe de forţă majoră. Continuarea sau reluarea, după întrerupere, a lucrărilor pe şantierul de construcţie după semnarea actului specificat la alin.(5) conduce la anexarea termenului de exercitare a lucrărilor continuate sau reluate şi al întreruperii între lucrări la termenul total de existenţă a şantierului de construcţie numai în cazul în care:

а) teritoriul lucrărilor reluate este teritoriul lucrărilor anterior suspendate sau este strîns legat de acesta;

b) lucrările continuate sau reluate la obiect sînt încredinţate persoanei care anterior a exercitat lucrările pe acest şantier de construcţie sau noul şi anteriorul antreprenor sînt persoane interdependente.

(8) Dacă continuarea sau reluarea lucrărilor, conform alin.(7), este legată de construirea sau montarea unui obiect nou pe acelaşi şantier de construcţie sau de lărgirea obiectului anterior finisat, termenul exercitării unor astfel de lucrări continuate sau reluate şi al întreruperii între lucrări, de asemenea, se anexează la termenul total de existenţă a şantierului de construcţie. În celelalte cazuri, inclusiv exercitarea reparării, reconstruirii sau reutilării tehnice a obiectului anterior predat beneficiarului, termenul exercitării lucrărilor continuate sau reluate şi al întreruperii între lucrări nu se anexează la termenul total de existenţă a şantierului de construcţie, lucrărilor începute la obiectul anterior predat.

(9) Construirea sau montarea unor astfel de obiecte precum construirea drumurilor, viaductelor, canalelor, construirea comunicaţiilor, în cadrul exercitării lucrărilor la care se schimbă amplasarea geografică de exercitare a lor, se consideră activitate exercitată pe un singur şantier de construcţie.

[Art.77 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 78. Venitul persoanei fizice care încetează a mai fi rezidentă sau care obţine statut de rezident

(1) Persoana fizică care încetează a mai fi rezidentă este considerată persoana care ca şi cum ar fi vîndut toată proprietatea, exceptînd proprietatea imobiliară, la preţul ei de piaţă la momentul cînd a încetat a mai fi rezidentă.

(2) Orice persoană fizică nerezidentă care obţine statutul de rezident are dreptul la determinarea valorii de piaţă a proprietăţii sale la momentul obţinerii statutului de rezident. Valoarea determinată în acest mod constituie baza valorică a proprietăţii sale, care se ia în considerare la stabilirea venitului contribuabilului de pe urma vînzării acestei proprietăţi.

Articolul 79. Trecerea în cont a impozitelor

Persoana fizică nerezidentă care prezintă declaraţia cu privire la impozitul pe venit are dreptul la trecerea în cont a impozitelor reţinute din salariul său în conformitate cu art.88.

Articolul 79¹. Prevederi pentru agenţii economici nerezidenţi

[Art.79¹ abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 79². Veniturile din sursa aflată peste hotarele Republicii Moldova ale deţinătorilor a 10% din capitalul unui nerezident

[Art.79² abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 79³. Prevederi speciale privind tratatele internaţionale

(1) Aplicarea tratatelor internaţionale care reglementează impozitarea sau includ norme ce reglementează impozitarea se efectuează în modul stabilit de prevederile tratatelor internaţionale şi ale legislaţiei fiscale din Republica Moldova. Prevederile tratatelor internaţionale prevalează asupra legislaţiei fiscale din Republica Moldova, iar în cazul în care sînt cote diferite de impozitare în tratatele internaţionale şi în legislaţia fiscală din Republica Moldova, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Pentru interpretarea prevederilor tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova cu alte state se utilizează Comentariile la Modelul Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

(2) Pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, pînă la data achitării venitului, un certificat de rezidenţă eliberat de autoritatea competentă din statul său de rezidenţă. Certificatul de rezidenţă emis într-o limbă străină se prezintă plătitorului de venit cu traducere în limba de stat, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă. Certificatul de rezidenţă se prezintă pe suport de hîrtie în original şi/sau în formă electronică pentru fiecare an calendaristic în care se achită venitul, indiferent de numărul, regularitatea plăţilor şi de tipul venitului achitat. Modul de atestare a rezidenţei prin intermediul certificatelor prezentate în formă electronică este stabilit de Ministerul Finanţelor. În cazul în care certificatul de rezidenţă nu a fost prezentat pentru anul calendaristic respectiv, se vor aplica prevederile legislaţiei fiscale din Republica Moldova.

(2¹) În cazul în care, în decursul anului calendaristic, beneficiarul venitului prezintă certificatul de rezidenţă după data achitării venitului obţinut din sursele aflate în Republica Moldova, acesta este în drept să depună către plătitorul venitului o cerere, în formă liberă, pentru restituirea impozitului pe venit achitat în plus. Restituirea, prin recalcularea impozitului reţinut în plus din venitul obţinut din sursele aflate în Republica Moldova, se efectuează de către plătitorul venitului la cotele prevăzute de convenţie (acord). În scopul restituirii prin recalcularea sumelor impozitului pe venit calculate şi achitate la buget, potrivit cotelor prevăzute de prezentul cod, plătitorul venitului urmează să prezinte la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază se deserveşte contribuabilul o dare de seamă corectată, cu stabilirea impozitului pe venit la cotele prevăzute de convenţie (acord).

(3) În cazul în care impozitul a fost reţinut la sursă înainte de prezentarea certificatului de rezidenţă, suma impozitului reţinut în plus pe parcursul anului este restituită plătitorului de venit sau nerezidentului, la cererea nerezidentului, în termenul de prescripţie stabilit de legislaţia fiscală din Republica Moldova.

(4) Cererea de restituire a impozitului reţinut în plus urmează să fie perfectată şi depusă fie de către plătitorul de venit rezident, fie de către o altă persoană împuternicită de nerezident. În acest sens, solicitantul va acţiona în relaţiile cu Serviciul Fiscal de Stat în numele nerezidentului. Restituirea impozitului reţinut în plus se efectuează către solicitant în cazul în care acesta nu are restanţe la buget. Restituirea impozitului pe venit reţinut la achitarea veniturilor din surse aflate în Republica Moldova nu se acceptă în cazul în care venitul (din care a fost reţinut un impozit) a fost obţinut prin intermediul reprezentanţei permanente a nerezidentului. Documentele ce urmează a fi prezentate de către solicitant autorităţilor competente pentru restituirea impozitului achitat în plus sînt stabilite de Ministerul Finanţelor.

(5) Pentru impozitele reţinute la sursă în Republica Moldova, autoritatea competentă eliberează nerezidentului un certificat privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova. Forma certificatului şi lista documentelor în baza cărora se eliberează certificatul se stabilesc de Ministerul Finanţelor.

(6) În cazul în care certificatul privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova a fost eliberat anterior, cererea pentru restituirea impozitului pe venit reţinut din surse aflate în Republica Moldova este executată doar în situaţia notificării nerezidentului şi a autorităţii competente a statului străin despre anularea certificatului emis anterior privind atestarea impozitului pe venit.

(7) În cazul în care cererea pentru restituirea impozitului pe venit reţinut din surse aflate în Republica Moldova a fost executată anterior, certificatul privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova poate fi emis numai dacă:

a) suma impozitului pe venit reflectată în certificatul privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova reprezintă suma impozitului pe venit care nu a fost restituită;

b) nerezidentul a rambursat impozitul pe venit restituit anterior.

(8) În cazul în care tratatele internaţionale au fost aplicate incorect şi au condus la neachitarea sau achitarea parţială la buget a impozitului pe venit, plătitorul de venit rezident care este obligat să reţină la sursă şi să plătească impozitul poartă răspundere în conformitate cu prezentul cod.

(9) Modul de atestare şi confirmare a rezidenţei Republicii Moldova în scopul beneficierii de prevederile convenţiilor (acordurilor) pentru evitarea dublei impuneri încheiate între Republica Moldova şi alte state se stabileşte de Ministerul Finanţelor.

[Art.79³ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.79³ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.79³ modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.79³ în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.79³ modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 12

REGIMUL FISCAL PENTRU DIVIDENDE

Articolul 80. Impozitarea dividendelor

(1) Agentul economic achită dividende acţionarilor (asociaţilor) săi din venitul rămas după impozitare.

[Alin.(2) art.80 abrogat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 80¹. Achitarea prealabilă a impozitului în cazul repartizării dividendelor

(1) Persoanele specificate la art.90 care achită dividende acţionarilor (asociaţilor) săi pe parcursul perioadei fiscale achită ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din profitul perioadei fiscale în curs, din care se vor achita dividende.

(1¹) Impozitul determinat conform alin.(1) se achită la buget pînă la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost efectuate plăţile în contul dividendelor.

(2) Suma impozitului achitată de agentul economic conform alin.(1) este trecută în cont ca impozit aplicat venitului impozabil al agentului economic respectiv pentru perioada fiscală în care a fost făcută achitarea.

(3) Dacă, în vreo perioadă fiscală, trecerile în cont, permise agentului economic în conformitate cu alin.(2), depăşesc suma impozitului pe venit în perioada fiscală respectivă, diferenţa va fi compensată conform modului stabilit în art.175 şi 176.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică agenţilor economici impozitaţi conform regimului fiscal stabilit la cap.7¹ din prezentul titlu şi celui stabilit la cap.1 titlul X.

[Art.80¹ completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.80¹ completat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.80¹ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.80¹ completat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.80¹ modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 13

TRECEREA ÎN CONT A IMPOZITELOR

Articolul 81. Trecerea în cont a impozitelor calculate şi reţinute

(1) În limitele perioadei fiscale, contribuabilii au dreptul de a trece în contul impozitului pe venit:

a) sumele reţinute de la ei pe parcursul perioadei fiscale respective în conformitate cu art.88, 89 şi 90;

[Lit.b) alin.(1) art.81 abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

c) plăţile efectuate pe parcursul perioadei fiscale respective în conformitate cu art.84;

d) impozitele achitate în afara Republicii Moldova, a căror trecere în cont este permisă în conformitate cu art.82, pentru sumele plătite sau calculate pentru aceeaşi perioadă fiscală.

(2) Dacă trecerile în cont, la care contribuabilul are dreptul în conformitate cu alin.(1) lit.a) şi c), depăşesc suma totală a impozitului pe venit calculată conform art.15, Serviciul Fiscal de Stat efectuează stingerea obligaţiei fiscale prin compensare – conform art.175 şi, după caz, restituirea la cont – conform art.176.

[Art.81 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.81 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.81 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 82. Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate

(1) Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venit, achitat în orice stat străin, dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova. Trecerea în cont a impozitului pe venit poate fi efectuată cu condiţia prezentării de către contribuabil a documentului, care confirmă achitarea (reţinerea) impozitului pe venit peste hotarele Republicii Moldova, certificat de organul competent al statului străin respectiv, cu traducere în limba de stat, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă.

(2) Mărimea trecerii în cont, specificată la alin.(1), pentru orice an fiscal nu poate depăşi suma care ar fi fost calculată la cotele aplicate în Republica Moldova faţă de acest venit.

(3) Trecerea în cont a impozitului achitat în alt stat se efectuează în perioada fiscală în care venitul respectiv este supus impozitării în Republica Moldova.

[Art.82 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.82 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

Capitolul 14

PREZENTAREA DECLARAŢIEI CU PRIVIRE LA IMPOZITUL PE VENIT.

UTILIZAREA CODULUI FISCAL

[Denumirea cap.14 modificată prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 83. Prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit

(1) Dreptul de a prezenta declaraţia cu privire la impozitul pe venit îl au toţi contribuabilii.

(2) Sînt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit:

a) persoanele fizice (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului;

a¹) persoanele care practică activitate profesională, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;

b) persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care nu au obligaţii privind achitarea impozitului, dar:

- obţin venit impozabil din surse altele decît salariul, cu excepţia cazurilor în care obţin venituri impozabile doar din plăţile primite conform art.90, care depăşeşte suma scutirii personale de 11280 lei pe an, acordate conform art.33 alin.(1);

- obţin venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 33000 lei pe an, cu excepţia persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;

- obţin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă totală depăşeşte 33000 lei pe an;

- obţin venit impozabil care depăşeşte suma de 33000 lei pe an doar din plăţile primite conform art.90;

- direcţionează un cuantum procentual din impozitul pe venit calculat anual la buget;

b¹) persoanele fizice nerezidente care obţin venituri conform art.74;

c) persoanele juridice rezidente, inclusiv cele specificate la art.51² şi 51³, cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;

d) formele organizatorice rezidenţi cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;

e) reprezentanţa permanentă a nerezidentului în Republica Moldova, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului.

[Alin.(3) art.83 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se completează în modul şi forma stabilite de Ministerul Finanţelor. Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(5)–(10), declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de:

a) data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune – în cazul persoanelor juridice, formelor organizatorice rezidenţi cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, reprezentanţelor permanente ale nerezidentului în Republica Moldova;

b) data de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune – în cazul persoanelor fizice (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi, inclusiv membri ai societăţilor şi acţionari ai fondurilor de investiţii).

(5) Persoanele fizice care nu sînt obligate să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, la depistarea faptului de plată în plus la impozit, au dreptul să prezinte o declaraţie în care vor indica suma plătită în plus la impozit, care urmează să fie restituită conform legislaţiei fiscale.

[Alin.(6) art.83 abrogat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

(7) Dacă contribuabilul intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară, el este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, pentru întreaga perioadă fiscală de gestiune cît a fost rezident.

(8) La cererea în scris a persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat poate prelungi (în limite rezonabile) termenul de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit. Prelungirea termenului se admite numai în cazul în care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declaraţiei.

(9) Prin derogare de la prevederile alin.(2) lit.d), gospodăria ţărănească (de fermier) care pe parcursul perioadei fiscale nu a avut angajaţi şi nu a obţinut venit impozabil este scutită de obligaţia privind prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.

(10) Reprezentanţa care obţine statut de reprezentanţă permanentă conform art.5 pct.15) este obligată să prezinte în prima declaraţie cu privire la impozitul pe venit, depusă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, şi informaţia aferentă perioadei fiscale pe parcursul căreia a fost desfăşurată activitatea de întreprinzător, începînd cu ziua în care a lansat activitatea de întreprinzător şi pînă la momentul înregistrării în calitate de reprezentanţă permanentă în anul fiscal de raportare.

(11) Prin derogare de la prevederile alin.(2) lit.d), întreprinzătorul individual sau gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi pe parcursul întregii perioade fiscale nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de TVA prezintă, nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată (declaraţie) cu privire la impozitul pe venit.

(12) Darea de seamă fiscală cu privire la impozitul pe venit se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹).

[Art.83 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.83 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.83 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.83 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.83 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.83 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.83 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.83 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.83 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.83 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.83 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.83 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.83 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

[Art.83 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.83 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.83 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 84. Achitarea impozitului în rate

(1) Agenţii economici sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.

(2) Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), obligate să achite impozitul în rate conform alin.(1), dispun de dreptul de a achita impozitul în două etape: 1/4 din suma indicată la alin.(1) lit.a) sau b) – pînă la 25 septembrie şi 3/4 din această sumă – pînă la 25 decembrie ale anului fiscal.

(3) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află sediul central (adresa juridică) transferă la buget de la sediul subdiviziunilor partea impozitului pe venit calculată proporţional numărului mediu scriptic de salariaţi ai subdiviziunii pentru anul precedent ori partea impozitului pe venit calculată proporţional venitului obţinut de subdiviziune conform datelor din evidenţa financiară a acesteia pe anul precedent.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică agenţilor economici impozitaţi conform regimului fiscal stabilit la cap.7¹ din prezentul titlu şi celui stabilit la cap.1 titlul X.

(5) Prin derogare de la prevederile alin.(1) şi (2) ale prezentului articol, agenţii economici care aplică perioada fiscală prevăzută la art.12¹ alin.(4) sînt obligaţi să achite, pînă la data de 25 a fiecăror trei luni ale perioadei fiscale curente, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală respectivă; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală precedentă.

[Art.84 completat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.84 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.84 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.84 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.84 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.84 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.84 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.84 modificat prin Legea nr.63 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.84 completat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.84 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 85. Semnarea declaraţiilor şi altor documente

(1) Declaraţia, darea de seamă sau alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să fie perfectate şi semnate în conformitate cu regulile şi formele stabilite de către Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Numele persoanei fizice indicat în orice document semnat de aceasta serveşte drept dovadă că documentul a fost semnat anume de către persoana respectivă, dacă nu există probe contrare.

(3) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a unei persoane juridice trebuie să fie semnată de către persoana sau persoanele respective cu funcţii de răspundere.

(4) Declaraţiile şi alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat trebuie să conţină o notificare a contribuabilului că, în cazul în care va include în documentele respective informaţii false sau care induc în eroare, el va purta răspundere în conformitate cu legislaţia.

[Art.85 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 86. Utilizarea codului fiscal

Fiecare persoană care obţine venit sau care efectuează plăţi impozabile, în conformitate cu prezentul titlu, utilizează codul fiscal atribuit (obţinut) în scopul evidenţei contribuabililor în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.

Articolul 87. Termenele, modul, forma şi locul achitării impozitului

(1) Contribuabilul care, conform art.83, este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit (fără cererea suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei (fără a ţine cont de prelungirea termenului).

(2) Modul, forma şi locul achitării impozitului sînt reglementate de Ministerul Finanţelor.

(3) În cazul primirii unui aviz sau cereri din partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităţilor şi amenzilor aferente lui, indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil în termenul şi modul general stabilit de prezentul cod şi de actele normative adoptate pentru executarea prezentului cod.

(4) Avizul sau cererea Serviciului Fiscal de Stat se înmînează contribuabilului personal sau i se expediază prin poştă la ultima adresă a acestuia indicată în registrul Serviciului Fiscal de Stat.

[Art.87 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.87 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.87 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.87 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 15

REŢINEREA IMPOZITULUI LA SURSA DE PLATĂ

Articolul 88. Reţinerea impozitului din salariu

(1) Fiecare angajator care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.

[Alin.(1¹) art.88 abrogat prin Legea nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

(2) Pentru obţinerea scutirilor, lucrătorul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea muncii ca angajat, prezintă angajatorului o cerere semnată de el privind acordarea scutirilor la care are dreptul, anexînd la ea documentele ce certifică acest drept. Lucrătorul care nu-şi schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte anual angajatorului cererea privind acordarea scutirilor şi documentele corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care angajatul obţine dreptul la scutiri suplimentare sau pierde dreptul la unele scutiri.

(3) Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are drept lucrătorul, acesta este obligat să prezinte angajatorului, în termen de 10 zile de la data cînd a avut loc schimbarea, o nouă cerere semnată de el cu documentele corespunzătoare.

(4) Prezentarea cu bună ştiinţă în cerere şi în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informaţii false sau care induc în eroare atrage după sine aplicarea amenzii şi răspunderea penală prevăzute de legislaţie.

(5) Veniturile persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, obţinute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor, precum şi veniturile membrilor consiliului sau comisiei de cenzori a întreprinderilor sînt considerate drept salariu din care se reţine impozitul conform cotei prevăzute la art.15 lit.a).

(6) Lucrătorul şi persoana menţionată la alin.(5) al prezentului articol au dreptul să ceară ca angajatorul să reţină din plăţi impozitul la cota de 18%.

[Art.88 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.88 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.88 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.88 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.05.2014]

Notă: Se declară neconstituţional alin.(7) al art.88 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.7 din 13.02.2014, în vigoare 13 februarie 2014

[Art.88 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.88 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.88 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.88 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

[Art.88 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 89. Reţinerea impozitului din dobînzi

Fiecare plătitor, menţionat la art.90, de dobînzi în folosul persoanelor fizice, cu excepţia celor efectuate în folosul întreprinzătorilor individuali şi al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 15% din plată.

[Art.89 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.89 în redacţia Legii nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.89 completat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.89 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Alin.(2) art.89 abrogat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 90. Reţinerile din alte plăţi efectuate în folosul rezidentului

(1) Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap.10², orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a persoanelor menţionate la cap.10¹ şi 10²,  pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18. Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta, conform art.20, 88, 89, 90¹ şi 91, din înstrăinarea mijloacelor de transport rutier, din înstrăinarea valorilor mobiliare, precum şi din suma arendei terenurilor agricole şi/sau înstrăinării activelor de capital ale persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova conform contractelor de leasing, lease-back, gaj, ipotecă şi/sau în cazurile de înstrăinare forţată a activelor de capital, iar în cazul lichidării agentului economic – din plăţile la lichidare în formă nemonetară.

(2) Prin derogare de la alin.(1), în cazul plăţilor la lichidare, impozitul pe venit se reţine din diferenţa dintre suma îndreptată spre achitare şi valoarea nominală a cotei de participare în capitalul social al agentului economic aflat în proces de lichidare.

[Art.90 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.90 modificat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

[Art.90 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.90 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.90 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.90 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.90 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 90¹. Reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit

[Alin.(1) art.90¹ abrogat prin Legea nr.166 din 11.10.2013, în vigoare 01.11.2013]

[Alin.(2) art.90¹ abrogat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

(3) Persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.

(3¹) Persoanele specificate la art.90 reţin şi achită la buget un impozit în mărime de:

- 6% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, cu excepţia celor aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv;

- 15% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv;

- 15% din suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net şi/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acţionari (asociaţi) în perioadele fiscale 2010–2011 inclusiv, în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul social;

- 12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice.

Prevederile de la liniuţele întîi şi a doua ale prezentului alineat se aplică şi în cazul dividendelor achitate prealabil pe parcursul perioadei fiscale.

[Alin.(3²) art.90¹ abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(3³) Fiecare plătitor de cîştiguri urmează să reţină şi să verse la buget un impozit în mărime de:

- 18% din cîştigurile de la jocurile de noroc, cu excepţia cîştigurilor de la loterii şi/sau pariuri sportive;

- 18% din cîştigurile de la campaniile promoţionale în partea în care valoarea fiecărui cîştig depăşeşte mărimea scutirii personale stabilite la art.33 alin.(1).

(3⁴) Subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art.54, precum şi altor persoane decît cele specificate la art.90 în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea contractului. Persoanele menţionate sînt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază sînt deservite. Acest impozit se achită lunar cel tîrziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din momentul încheierii contractului. Suma impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget. În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct al proprietăţii imobiliare şi neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225.

(3⁵) Persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din nuci, şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi sacrificată, cu excepţia laptelui natural.

(3⁶) Fiecare comisionar reţine un impozit în mărime de 10% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către acestea aferente desfacerii prin unităţile comerţului de consignaţie a mărfurilor.

(4) Reţinerea finală a impozitului stabilit prin prezentul articol scuteşte beneficiarul cîştigurilor şi veniturilor specificate la alin.(3), (3¹), (3³), (3⁴), (3⁵) şi (3⁶) de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.

(5) Veniturile obţinute de persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, din care a fost reţinut şi achitat la buget impozitul în conformitate cu alin.(3⁵) din prezentul articol, şi veniturile specificate la art.20 lit.y) şi y²) sînt pasibile de verificare, în cadrul controalelor fiscale, în cazul în care depăşesc suma de 300 de mii de lei cumulativ pe parcursul unui an fiscal.

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.292 din 16.12.2016, în vigoare 04.07.2017]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.90¹ completat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

[Art.90¹ completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.90¹ completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.90¹ modificat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 90². Regimul fiscal pentru unele tipuri de cheltuieli

[Art.90² abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.90² în redacţia Legii nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.90² introdus prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 91. Reţinerile din veniturile nerezidentului

(1) Persoanele menţionate la art.90 reţin şi achită un impozit în mărime de:

- 12% din plăţile direcţionate spre achitare nerezidentului aferente veniturilor de la art.71, cu excepţia celor specificate la liniuţele a doua, a treia şi a patra din prezentul alineat;

- 15% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv;

- 15% din sumele specificate la art.90¹ alin.(3¹) liniuţa a treia;

- 6% din dividendele specificate la art.71 lit.e).

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică:

a) veniturilor nerezidentului ce ţin de activitatea reprezentanţei permanente a acestora în Republica Moldova;

b) veniturilor obţinute sub formă de salariu din care se efectuează reţineri conform art.88.

[Art.91 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.91 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.91 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.91 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.91 completat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 92. Achitarea impozitelor reţinute la sursa de plată şi prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabili a documentelor privind plăţile şi/sau impozitele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinute şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate la sursa de plată

(1) Impozitul reţinut conform art.88-91 se achită la buget de către persoana care a efectuat reţinerea pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plăţile.

(2) Dările de seamă privind impozitul pe venit, privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinute şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate se prezintă de către plătitorii veniturilor Serviciului Fiscal de Stat pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă indicate la alin.(3), pentru care este prevăzut alt termen de prezentare.

(3) Persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art.88–91 vor prezenta Serviciului Fiscal de Stat, pînă la data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut. Această dare de seamă va include şi datele despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art.90, precum şi sumele veniturilor achitate în folosul lor. În cazul în care, pe parcursul perioadei fiscale, persoanele care sînt obligate să reţină la sursă impozitul se lichidează sau se reorganizează prin dezmembrare, acestea urmează să prezinte darea de seamă menţionată în termen de 15 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare/ repartiţie a întreprinderii în proces de lichidare sau reorganizare.

(4) Persoanele indicate la alin.(3) sînt obligate, pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, să prezinte beneficiarului acestor plăţi (cu excepţia celor ce au obţinut venituri conform art.90¹ şi art.91 alin.(1)) informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35, suma deducerilor prevăzute la art.36 alin.(6) şi (7), precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii.

(4¹) În cazul efectuării corectărilor în informaţia prezentată conform alin.(3), persoanele indicate la alin.(3) sînt obligate să informeze beneficiarul plăţilor în termen de 15 zile lucrătoare de la data efectuării modificării sau emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală.

(5) Ministerul Finanţelor stabileşte lista şi forma documentelor solicitate conform prezentului articol, precum şi modul de completare a acestora.

[Alin.(6) şi (7) art.92 abrogate prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

(8) Prin derogare de la prevederile alin.(3), întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, nu mai tîrziu de 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, darea de seamă fiscală unificată prevăzută la alin.(3).

(9) Organele cadastrale teritoriale, deţinătorii registrelor de valori mobiliare, notarii publici prezintă Serviciului Fiscal de Stat, conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, informaţia privind determinarea obligaţiilor fiscale ce ţin de înstrăinarea activelor de către persoane fizice.

(10) Casa Naţională de Asigurări Sociale prezintă Serviciului Fiscal de Stat, pînă la data de 25 a lunii următoare anului fiscal, informaţia aferentă persoanelor fizice care au obţinut restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, în modul şi în forma stabilită de comun acord cu Serviciul Fiscal de Stat.

[Alin.(11) art.92 abrogat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

(12) Ministerul Justiţiei, pînă la data de 25 a lunii următoare anului fiscal, transmite Serviciului Fiscal de Stat lista organizaţiilor necomerciale în modul şi în forma stabilită de comun acord.

(13) Agenţii economici specializaţi (intermediari imobiliari), pînă la data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, prezintă Serviciului Fiscal de Stat informaţia privind contractele de dare în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii imobiliare încheiate de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, în modul şi în forma stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.92 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.92 modificat prin Legea nr.123 din 07.07.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.92 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.92 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.92 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.92 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.92 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.92 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.92 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.92 modificat prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

[Art.92 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.92 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.92 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.92 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

[Art.92 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.92 completat prin Legea nr.82-XVI din 29.03.2007, în vigoare 04.05.2007]

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Dumitru MOŢPAN
Chişinău, 24 aprilie 1997.
Nr.1163-XIII.

Notă: Titlul III aprobat prin Legea nr.1415-XIII din 17.12.1997. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.40-41/288 din 07.05.1998. Intră în vigoare de la 01.07.1998 conform Legii nr.1417-XIII din 17.12.1997

TITLUL III

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 93. Noţiuni generale

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

[Pct.1) modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul Chişinău; pentru celelalte raioane, municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia - în vigoare 01.01.2015]

2) Marfă, valori materiale – rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum şi produse cu destinaţie tehnico-economică, clădiri, construcţii şi alte bunuri imobiliare.

3) Livrare de mărfuri – transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepţia mijloacelor băneşti, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.

4) Livrare (prestare) de servicii – activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional, transmiterea cu plată sau gratuit a drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri, obiecte ale proprietăţii industriale şi obiecte ale dreptului de autor şi ale drepturilor conexe; activitate de executare cu plată sau gratuit a lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări; activitate de prestare a serviciilor de către administratorul fiduciar cumpărătorului şi de către administratorul fiduciar fondatorului administrării fiduciare în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară. Se consideră livrare efectuată de către fondatorul administrării fiduciare administratorului fiduciar serviciile prestate de către administratorul fiduciar cumpărătorului în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară.

5) Plata parţială – îndeplinirea incompletă de către cumpărător a obligaţiunilor sale faţă de furnizor.

6) Livrare impozabilă – livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., fără drept de deducere, efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.

7) Mărfuri de uz sau consum personal – obiecte destinate pentru satisfacerea necesităţilor proprietarului şi (sau) ale membrilor familiei sale.

8) Import de mărfuri – introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

9) Import de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.

10) Export de mărfuri – scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

11) Export de servicii – prestare de către persoane juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova de servicii al căror loc de livrare nu este Republica Moldova.

12) Relaţii specifice – relaţii speciale, caracteristice şi aplicabile numai unui anumit subiect sau unei circumstanţe concrete, care se deosebesc de relaţiile caracteristice pentru subiecţi şi circumstanţe analogice;

[Pct.13) art.93 abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

14) Agent – persoană care acţionează în numele altei persoane şi nu este angajatul acesteia.

15) Locul livrării mărfurilor, serviciilor – locul efectuării livrării, determinat conform regulilor stabilite în art.110 şi 111.

16) Factură fiscală – formular tipizat de document primar cu regim special, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, prezentat cumpărătorului (beneficiarului) la livrare de mărfuri, servicii.

17) Cumpărător (beneficiar) – persoană fizică sau juridică căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se prestează servicii.

18) Investiţii (cheltuieli) capitale – costuri şi cheltuieli suportate de către agentul economic în legătură cu crearea şi/sau procurarea mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale destinate utilizării în procesul de producţie (prestare servicii/executare lucrări), care nu se reflectă în rezultatele perioadei curente, dar urmează a fi atribuite la majorarea valorii mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale.

19) Registrul general electronic al facturilor fiscale – registru electronic constituit şi administrat de Serviciul Fiscal de Stat, în care, conform regulilor stabilite de art.118¹, se înregistrează facturile fiscale.

20) Scutire de T.V.A. cu drept de deducere – scutire de T.V.A. cu acordarea dreptului de deducere a sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată pentru procurările efectuate, conform art.104.

[Art.93 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.93 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.93 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.93 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.93 completat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.93 completat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

[Art.93 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Capitolul 2

SUBIECŢI ŞI OBIECTE IMPOZABILE

Articolul 94. Subiecţii impozabili

Subiecţii impozabili sînt:

a) persoanele juridice şi fizice, nerezidenţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente conform art.5 pct.15), care sînt înregistraţi sau trebuie să fie înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A.;

b) persoanele juridice şi fizice, nerezidenţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente conform art.5 pct.15), care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;

c) persoanele juridice şi fizice, cu excepţia organizaţiilor social-politice, nerezidenţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente conform art.5 pct.15), care importă servicii, indiferent de faptul dacă sînt sau nu sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A.

[Art.94 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.94 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.94 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 01.01.2014]

[Art.94 în redacţia Legii nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.94 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.94 modificat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

[Art.94 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 95. Obiectele impozabile

(1) Obiecte impozabile constituie:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;

b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice;

c) importul serviciilor în Republica Moldova.

(2) Nu constituie obiecte impozabile:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere sau în cadrul regimului de antrepozit vamal;

b) venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în baza unui contract de leasing;

c) livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală de 0,5% din venitul din vînzări obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare, iar pentru întreprinderile nou-create pe parcursul anului, în mărime lunară de 0,5% din venitul din vînzări obţinut în luna precedentă, cu ajustarea la sfîrşit de an a sumei respective;

d) transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic;

e) valoarea nominală a tichetelor de masă percepută de către operatori şi de către unităţile comerciale/de alimentaţie publică, cu excepţia valorii serviciilor prestate de către operatori unităţilor comerciale/de alimentaţie publică şi angajatorilor în condiţiile Legii nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă;

f) livrarea bunurilor materiale fungibile în procesul de împrospătare şi înlocuire a acestora conform prevederilor Legii nr.589/1995 privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare.

[Art.95 completat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.95 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.95 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.95 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.95 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.95 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Capitolul 3

MODUL DE CALCULARE ŞI ACHITARE A T.V.A.

Articolul 96. Cotele T.V.A.

Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.:

a) cota-standard – în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

b) cote reduse în mărime de:

- 8% – la pîinea şi produsele de panificaţie (190120000, 190540, 190590300, 190590600, 190590900), la laptele şi produsele lactate (0401, 0402, 0403, 0405, 040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia produselor alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);

- 8% – la medicamentele de la poziţiile tarifare 3001–3004, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, la alcoolul etilic nedenaturat de la poziţiile tarifare 220710000 şi 220890910, destinat producerii farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe medicamentoase) autorizate;

- 8% – la mărfurile, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile tarifare 3005, 300610, 300620000, 300630000, 300640000, 300660000, 300670000, 370790, 380894, 382100000, 382200000, 4014, 401511000, 481890100, 900110900, 900130000, 900140, 900150, 901831, 901832, 901839000;

- 8% – la gazele naturale şi gazele lichefiate de la poziţia tarifară 2711, atît la cele importate, cît şi la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la serviciile de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;

- 8% – la producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie şi horticultură în formă naturală, produsă, importată şi/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile tarifare: 010221, 010231000, 010290200, 010310000, 010410100, 010420100, ex.0105 – pui vii de reproducţie, 060210, 060220, 0701, 07020000, 0703, 0704, 0705, 0706, 070700, 0708, 070920000, 070930000, 070940000, 070951000, 070959100, 070959300, 070960, 070970000, 070993100, 070999100, 070999400, 070999500, 070999600, ex.070999900 – mărar şi pătrunjel, 0713, 071420100, 080231000, 080610, 080711000, 080719000, 080810, 080830, 080840000, 0809, 08101000, 081020, 081030, 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1007, 1201, 1205, 120600, 1209, ex.121291 – sfeclă de zahăr proaspătă sau refrigerată, 121300000, 1214;

- 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova;

- 8% – la biocombustibilul solid destinat producerii energiei electrice, energiei termice şi apei calde livrat pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv la materia primă livrată în scopul producerii biocombustibilului solid, sub formă de produse din activitatea agricolă şi silvică, reziduuri vegetale agricole şi forestiere, reziduuri vegetale provenite din industria alimentară, reziduuri de lemn, precum şi la energia termică produsă din biocombustibil solid, livrată instituţiilor publice.

[Art.96 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.96 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.96 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.96 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.96 modificat prin Legea nr.50 din 03.04.2015, în vigoare 07.04.2015]

[Art.96 completat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Art.96 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.96 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.96 modificat prin Legea nr.54 din 22.03.2012, în vigoare 13.01.2012]

[Art.96 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.96 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.96 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.96 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.96 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 97. Valoarea impozabilă a livrării impozabile

(1) Valoarea impozabilă a livrării impozabile, reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.).

(2) Dacă plata pentru livrare este, în totalitate sau parţial, achitată în expresie naturală, valoarea impozabilă a livrării impozabile constituie valoarea ei de piaţă, care se determină în conformitate cu art.5 pct.26) şi art.99.

(3) Valoarea impozabilă a livrării impozabile include suma totală a tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate, cu excepţia T.V.A.

(3¹) În cazul aplicării metodelor şi surselor indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale, valoarea impozabilă a livrării impozabile se consideră valoarea estimată în conformitate cu art.225.

[Alin.(4) art.97 abrogat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

(5) Valoarea impozabilă a livrării impozabile a activelor care au fost sau sînt supuse amortizării de către furnizor reprezintă valoarea cea mai mare din valoarea lor contabilă şi valoarea de piaţă.

[Art.97 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.97 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.97 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.97 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.97 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.97 modificat prin Legea nr.54 din 22.03.2012, în vigoare 13.04.2012]

[Art.97 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.97 completat prin Legea nr.233 din 24.09.2010, în vigoare 22.10.2010]

[Art.97 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.97 completat prin Legea nr.144-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]

Articolul 98. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile

(1) Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor, serviciilor, după livrarea sau achitarea lor, urmează a fi ajustată, cu condiţia prezentării documentelor de confirmare, dacă:

a) valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării preţurilor;

b) livrarea impozabilă a fost, în totalitate sau parţial, restituită subiectului impozabil care a efectuat livrarea;

c) valoarea impozabilă a livrării impozabile a fost redusă în urma acordării discontului.

[Art.98 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.98 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.98 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 99. Livrările efectuate la un preţ mai mic decît cel de piaţă, fără efectuarea plăţii, în contul retribuirii muncii

(1) Livrarea efectuată la un preţ mai mic decît cel de piaţă din cauza relaţiilor specifice stabilite între furnizor şi cumpărător (beneficiar) sau din cauză că cumpărătorul (beneficiarul) este un angajat al furnizorului constituie o livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.

(2) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie care ulterior sînt transmise fără plată angajaţilor subiectului impozabil, serviciile prestate fără plată angajaţilor subiectului impozabil, cu excepţia celor prevăzute la art.24 alin.(19), se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.

(3) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie, care ulterior sînt însuşite de subiect sau sînt transmise de el membrilor familiei sale se consideră livrare impozabilă a acestui subiect. Valoare impozabilă a livrării de mărfuri, servicii este valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător, iar pentru mărfurile de producţie proprie – valoarea de piaţă.

(4) Mărfurile, serviciile, livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, care ulterior au fost transmise fără plată altor persoane se consideră livrare impozabilă efectuată de către acest subiect. Valoarea impozabilă a livrării menţionate constituie valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător.

(5) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie proprie, serviciile livrate în contul retribuirii muncii angajatului se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării menţionate constituie valoarea ei de piaţă.

(6) Valoarea de piaţă a livrării impozabile nu trebuie să fie mai mică decît costul vînzărilor ei.

[Art.99 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.99 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 100. Valoarea impozabilă a mărfurilor importate

(1) Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în conformitate cu legislaţia vamală, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A.

(2) În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la alin.(1) şi în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.

Articolul 101. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.

(1) Subiecţii impozabili stipulaţi la art.94 lit.a) sînt obligaţi să declare, conform art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferenţă dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinîndu-se cont de dreptul de deducere conform art.102.

(2) Dacă suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depăşeşte suma T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate, diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3), (5) şi (6).

(3) Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie, exploataţiile de producţie a laptelui şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produc produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget în limitele diferenţei dintre cota-standard şi cea redusă, înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă. T.V.A. se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.

[Alin.(4) art.101 abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

(5) Dacă depăşirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se scuteşte de T.V.A. cu drept de deducere, acesta are dreptul la restituirea sumei achitate cu care a fost depăşită T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate şi/sau la stingerea sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu prevederile prezentului articol, ale art.103 alin.(3) şi ale art.125, în limitele cotei-standard a T.V.A., stabilite la art.96 lit.a), sau cotei reduse a T.V.A., stabilite la art.96 lit.b), înmulţite cu valoarea livrării, ce se scuteşte de T.V.A. cu drept de deducere. Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen care nu depăşeşte 45 de zile.  La exportul mărfurilor supuse accizelor, fabricate din materia primă supusă accizului, limita valorii maxime a T.V.A. apreciate spre restituire se majorează cu suma ce se apreciază prin înmulţirea cotei standard a T.V.A. la valoarea accizelor achitate furnizorilor la procurarea materiei prime utilizate la producerea mărfurilor exportate.

(6) Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi/sau la serviciile procurate de către întreprinderile ce desfăşoară activitate de leasing depăşeşte suma T.V.A. la livrările de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau operaţional, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A. înmulţite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii. T.V.A. se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.

[Alin.(6) art.101 introdus prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

Notă: Se declară drept neconstituţională Legea nr.193 din 15.07.2010 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.5 din 18.02.2011, în vigoare 18.02.2011

[Alin.(6) art.101 abrogat prin Legea nr.193 din 15.07.2010, în vigoare 01.01.2011]

(7) Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice care importă mărfuri a căror valoare depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro în cazul transportului terestru sau de 430 de euro în cazul transportului aerian şi maritim achită T.V.A. în funcţie de valoarea impozabilă a mărfurilor (limita neimpozabilă nu micşorează valoarea impozabilă a mărfurilor).

(8) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea subiectului impozabil, în contul viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului impozabil respectiv.

Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a T.V.A., inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.

[Art.101 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.101 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.101 completat prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

[Art.101 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.101 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.101 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

[Art.101 completat prin Legea nr.233 din 24.09.2010, în vigoare 22.10.2010]

[Art.101 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.101 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 101¹. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale

(1) Acţiunea prezentului articol se extinde asupra subiecţilor impozabili care, începînd cu 1 ianuarie 2012, efectuează investiţii (cheltuieli) capitale, cu excepţia investiţiilor (cheltuielilor) capitale în clădiri şi în mijloace de transport (de la poziţiile tarifare 870321, 870322, 870323, 870324, 870331, 870332, 870333), şi sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A.

(1¹) Prin derogare de la prevederile alin.(1), agenţii economici care sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A. şi care, începînd cu 1 mai 2015, efectuează investiţii (cheltuieli) capitale în clădiri de producţie (destinate producerii mărfurilor sau serviciilor) au dreptul la restituirea sumei T.V.A. Restituirea TVA nu se efectuează pentru clădiri de producţie care se află în curs de execuţie sau conservare, ci doar pentru clădirile de producţie care sînt date în exploatare şi utilizate conform destinaţiei lor finale.

(2) Subiecţii impozabili stipulaţi la alin.(1) şi (1¹) care au o depăşire a sumei T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitată la procurarea valorilor materiale, serviciilor faţă de suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor au dreptul la restituirea depăşirii date. Suma pasibilă restituirii nu poate fi mai mare decît suma T.V.A. achitată pentru valorile materiale, serviciile ce ţin de investiţiile (cheltuielile) capitale efectuate conform alin.(1) şi (1¹). Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile din data depunerii cererii. Restituirea T.V.A. se efectuează în limitele depăşirii sumei T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitată la procurarea valorilor materiale, serviciilor faţă de suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor, care este reflectată în declaraţia privind T.V.A. pentru ultima perioadă fiscală.

(2¹) Restituirea T.V.A. pentru investiţiile (cheltuielile) capitale efectuate pînă la 31 decembrie 2011 inclusiv se efectuează conform prevederilor legislative în vigoare pînă la această dată.

[Alin.(3) art.101¹ abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(4) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea subiectului impozabil, în contul viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului impozabil respectiv.

Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a T.V.A., inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.

[Art.101¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.101¹ modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.101¹ completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.101¹ modificat prin Legea nr.110 din 19.06.2014, în vigoare 11.07.2014]

[Art.101¹ modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.101¹ modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.101¹ modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.101¹ introdus prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

Notă: Art.101¹ introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007 a fost abrogat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008

[Art.101¹ introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 101². Achitarea T.V.A. pentru livrările producţiei de fabricaţie proprie din fitotehnie şi horticultură în formă naturală, producţiei de fabricaţie proprie din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată şi pentru livrările de zahăr din sfeclă de zahăr ca producţie de fabricaţie proprie, efectuate de agenţii economici

[Art.101² abrogat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.101² introdus prin Legea nr.73 din 11.04.2013, în vigoare 20.04.2013]

[Art.101² introdus prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

Articolul 101³. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale în autovehicule pentru transportul a minimum 22 de persoane, cu excepţia şoferului

(1) Agenţii economici care nu sînt înregistraţi în calitate de contribuabili de T.V.A. şi care, începînd cu 1 ianuarie 2013, efectuează investiţii (cheltuieli) capitale în autovehicule de la poziţia tarifară 8702 pentru transportul a minimum 22 de persoane, cu excepţia şoferului, au dreptul la restituirea sumei T.V.A. aferente acestor investiţii, achitată furnizorului sau organului vamal prin intermediul contului bancar. Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile din data depunerii cererii.

(2) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai agentului economic care dispune de decizie de restituire a T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea agentului economic, în contul viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al agentului economic respectiv.

Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor agentului economic care dispune de decizie de restituire a T.V.A., inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.

[Art.101³ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.101³ modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.101³ modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.101³ introdus prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

Articolul 101⁴. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale efectuate în cadrul parteneriatului public-privat de interes naţional

(1) Partenerii în cadrul proiectelor de parteneriat public-privat din lista lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse parteneriatului public-privat, aprobată de Guvern conform art.11 lit.a) din Legea nr.179/2008 cu privire la parteneriatul public-privat, care, începînd cu 1 ianuarie 2018, efectuează investiţii (cheltuieli) capitale destinate implementării parteneriatelor public-private respective au dreptul la restituirea sumei T.V.A., achitată prin cont bancar, aferentă acestor investiţii (cheltuieli) capitale. Dreptul la restituirea T.V.A. stabilit de prezentul articol poate fi realizat indiferent de momentul punerii în exploatare a obiectului investiţiilor (cheltuielilor) capitale. Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile de la data depunerii cererii.

(2) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai subiectului care dispune de decizie de restituire a T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea contribuabilului, în contul viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului respectiv.

Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a T.V.A., inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.

[Art.101⁴ introdus prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 102. Deducerea sumei T.V.A. pentru mărfurile, serviciile procurate

(1) În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A., li se permite deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai T.V.A., pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Se permite deducerea sumei T.V.A. la mărfurile, serviciile importate, procurate de către subiecţii impozabili pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător numai în cazul achitării T.V.A. la buget pentru mărfurile, serviciile menţionate în conformitate cu art.115.

(2) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere nu se deduce şi se raportează la costuri sau la cheltuieli.

(3) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor impozabile şi scutite de T.V.A. fără drept de deducere se deduce dacă se referă la livrările impozabile.

(4) Mărimea deducerii sumei T.V.A. se determină lunar prin aplicarea proratei faţă de suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt utilizate pentru efectuarea livrărilor impozabile, precum şi celor scutite de T.V.A. fără drept de deducere. Prorata lunară se aproximează, conform regulilor matematice, pînă la un semn după virgulă şi se determină prin aplicarea următorului raport:

a) la numărător se indică valoarea livrărilor impozabile (fără T.V.A.), cu excepţia avansurilor primite, pentru a căror efectuare se utilizează valorile materiale, serviciile în cauză;

b) la numitor se indică valoarea totală a livrărilor impozabile (fără T.V.A.) şi a livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere, cu excepţia avansurilor primite, pentru a căror efectuare se utilizează valorile materiale, serviciile în cauză.

Prorata definitivă se determină în modul descris mai sus şi se aproximează, conform regulilor matematice, pînă la un semn după virgulă la completarea declaraţiei privind T.V.A. pentru ultima perioadă fiscală a anului şi se bazează pe indicatorii anuali ai livrărilor. Diferenţa dintre suma T.V.A. dedusă în perioadele fiscale precedente şi suma T.V.A. determinată drept urmare a aplicării proratei definitive se reflectă în declaraţia pentru ultima perioadă fiscală a anului.

Se permite spre deducere suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt utilizate pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere dacă mărimea raportului dintre livrările scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi totalul livrărilor impozabile (fără T.V.A) şi al livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere este mai mică decît coeficientul de 0,05.

(5) Deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor ce nu constituie obiecte impozabile cu T.V.A. în conformitate cu art.95 alin.(2) lit.c), d) şi f) se efectuează similar livrărilor impozabile.

Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor ce nu constituie obiecte impozabile cu T.V.A. în conformitate cu art.95 alin.(2) lit.a) şi b) nu se deduce şi se raportează la costuri sau la cheltuieli.

(6) Sumele T.V.A. deduse de subiectul impozabil pe mărfurile, serviciile procurate se exclud din deducere şi se raportează la costuri sau la cheltuieli în cazul modificării regimului fiscal pentru livrarea mărfurilor, serviciilor în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător din impozabil în scutit de T.V.A. fără drept de deducere sau în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere în locul livrărilor impozabile.

Din deducere se exclud sumele T.V.A. în mărimea atribuită anterior la deducere pentru stocurile de mărfuri rămase, iar pentru mijloacele fixe şi imobilizările necorporale supuse amortizării – în mărimea sumei T.V.A. aferente valorii contabile, fără a lua în considerare valoarea reevaluată.

Sumele T.V.A. care se exclud din deducere în conformitate cu prezentul alineat se raportează la costuri sau la cheltuieli.

Raportarea sumelor T.V.A. la costuri sau la cheltuieli în cazul modificării regimului fiscal se efectuează în perioada fiscală în care a avut loc modificarea regimului fiscal din livrare impozabilă în livrare scutită de T.V.A. fără drept de deducere.

Raportarea sumelor T.V.A. la costuri sau la cheltuieli în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor se efectuează la momentul utilizării mărfurilor în calitate de materie primă, materiale sau mijloc fix pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere în locul livrărilor impozabile.

(7) Sumele T.V.A. raportate la costuri sau la cheltuieli pe mărfurile, serviciile procurate se deduc în cazul modificării regimului fiscal pentru livrarea mărfurilor, serviciilor în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător din scutit de T.V.A. fără drept de deducere în impozabil sau în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor pentru efectuarea livrărilor impozabile în locul livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere.

Se deduc sumele T.V.A. în mărimea atribuită anterior la costuri sau la cheltuieli pentru stocurile de mărfuri rămase, iar pentru mijloacele fixe şi imobilizările necorporale supuse amortizării – în mărimea sumei T.V.A. aferente valorii contabile, fără a lua în considerare valoarea reevaluată.

Deducerea sumelor T.V.A. în cazul modificării regimului fiscal se efectuează în perioada fiscală în care a avut loc modificarea regimului fiscal din livrare scutită de T.V.A. fără drept de deducere în livrare impozabilă.

Deducerea sumelor T.V.A. în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor se efectuează la momentul utilizării mărfurilor în calitate de materie primă, materiale sau mijloc fix pentru efectuarea livrărilor impozabile în locul livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere.

(8) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, pe mărfurile procurate care, în procesul activităţii de întreprinzător, au fost sustrase sau au constituit deşeuri şi perisabilităţi naturale peste limitele lunare stabilite de conducător, precum şi pe valoarea care nu a fost supusă amortizării mijloacelor fixe casate, nu se deduce şi se raportează la costurile sau cheltuielile perioadei.

(9) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii sale de întreprinzător nu se deduce şi se raportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sînt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi, au dreptul la deducerea sumei T.V.A. pe valorile materiale şi serviciile procurate.

(10) Subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune:

a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pentru care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A.; sau

b) de documentul, eliberat de organul vamal, care confirmă achitarea T.V.A. la mărfurile importate;

c) de documentul care confirmă achitarea T.V.A. pentru serviciile importate.

(11) Dacă, după vînzarea valorilor materiale gajate de către creditorul gajist sau de către persoana desemnată de acesta, debitorul gajist nu emite factura fiscală în termen de 15 zile de la vînzare, subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, în baza ordinului de plată privind achitarea valorii, inclusiv T.V.A. pentru valorile materiale gajate.

(12) În cazul în care factura fiscală pentru serviciile a căror livrare se realizează regulat, pe o perioadă de 6 luni calendaristice consecutive, precum şi pentru energie electrică, energie termică, gaz natural, servicii publice de telefonie fixă şi mobilă, servicii comunale, este primită de către cumpărător (beneficiar) pînă la data de 10 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc livrarea documentată prin factura fiscală respectivă, subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe serviciile, mărfurile menţionate utilizate la efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător în luna în care a avut loc livrarea acestora.

(13) În cazul în care factura fiscală pentru livrarea mărfurilor, serviciilor este primită de către cumpărător (beneficiar) subiect impozabil ulterior perioadei fiscale în care aceasta a fost emisă, subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe mărfurile, serviciile utilizate la efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător în perioada fiscală în care factura fiscală respectivă a fost primită de către cumpărător (beneficiar). Deducerea sumei T.V.A. se efectuează prin înscrierea sumei respective în declaraţia privind T.V.A. pentru perioada fiscală în care a fost primită nemijlocit factura fiscală, fără corectarea declaraţiilor privind T.V.A. pentru perioadele fiscale anterioare.

(14) Livrarea în privinţa căreia se permite deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe mărfurile, serviciile procurate trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală (eliberată în modul stabilit de Ministerul Finanţelor sau imprimată cu aplicarea seriei şi numărului atribuit de Serviciul Fiscal de Stat subiectului care îşi exercită dreptul la imprimarea de sine stătător a facturilor fiscale).

(15) În scopul confirmării dreptului la restituirea sumei T.V.A. pe mărfurile şi serviciile procurate, subiectul impozabil, în afară de declaraţiile privind T.V.A. şi registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor în care sînt înregistrate operaţiunile de livrare sau procurare, trebuie să dispună de documente confirmative stabilite de Guvern.

(16) La apariţia condiţiilor stabilite la art.118¹, subiectul impozabil este în drept să deducă suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului, pe mărfurile, serviciile procurate pe teritoriul ţării numai în cazul în care factura fiscală este înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale. În cazul în care furnizorul mărfurilor, serviciilor nu a înregistrat factura fiscală eliberată în Registrul general electronic al facturilor fiscale sau a înregistrat-o cu depăşirea termenului stabilit la art.118¹ alin.(1¹), cumpărătorul (beneficiarul) va avea dreptul la deducerea sumei T.V.A. în condiţiile stabilite de prezentul articol, cu informarea Serviciului Fiscal de Stat, în modul şi în termenul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art.118¹.

(17) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pentru întreţinerea, funcţionarea şi reparaţia autoturismelor folosite de către persoanele specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova se deduce doar pentru un singur autoturism pentru fiecare persoană specificată la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova. Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pentru întreţinerea, funcţionarea şi reparaţia a mai mult de un singur autoturism folosit de către persoanele specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova nu se deduce şi se raportează la costuri sau la cheltuieli.

(18) În cazul procurării de pe teritoriul ţării a valorilor materiale, serviciilor de la un furnizor inclus în lista contribuabililor obligaţi să utilizeze facturi fiscale electronice (e-factura), subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, dacă dispune de factura fiscală electronică, eliberată de furnizor în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.102 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.102 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.102 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.102 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.102 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.102 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.102 completat prin Legea nr.173 din 25.07.2014, în vigoare 08.11.2014]

[Art.102 modificat prin Legea nr.110 din 19.06.2014, în vigoare 11.07.2014]

[Art.102 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.102 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.102 completat prin Legea nr.172 din 12.07.2013, în vigoare 14.09.2012]

[Art.102 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.102 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.102 completat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

[Art.102 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Capitolul 4

LIVRĂRILE SCUTITE DE T.V.A.

Articolul 103. Scutirea de T.V.A.

(1) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere:

1) locuinţa, pămîntul, locaţiunea locuinţei şi arenda pămîntului, dreptul de livrare şi arendare a acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente tranzacţiilor respective;

2) mărfurile de la poziţiile tarifare 040229110, 190110000, precum şi produsele alimentare pentru copii de la poziţiile tarifare 160210001, 200510001, 200710101, 200710911, 200710991;

3) proprietatea de stat, răscumpărată în procesul privatizării;

4) instituţiile preşcolare, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit, precum şi drumurile, reţelele şi substaţiile electrice, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice (sau, în baza deciziei lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează obiectele respective conform destinaţiei), precum şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; proprietatea de stat transferată gratuit, la decizia autorităţilor publice, de la bilanţul unei întreprinderi de stat la bilanţul altei întreprinderi de stat sau de la bilanţul unei întreprinderi municipale la bilanţul altei întreprinderi municipale; lucrările de expertiză tehnică, de prospecţiuni, de proiectare, de construcţie şi de restaurare, cu atragerea mijloacelor băneşti donate de către persoane fizice şi juridice, la obiectele incluse în lista aprobată de Parlament;

5) mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt publice şi private, legate de desfăşurarea nemijlocită a procesului de învăţămînt conform Codului educaţiei; serviciile de instruire a copiilor şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile prestate copiilor şi adolescenţilor cu folosirea instalaţiilor sportive; serviciile legate de întreţinerea copiilor în instituţii preşcolare; serviciile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor;

6) serviciile (acţiunile) întreprinse de către autorităţile abilitate, pentru care se aplică taxa de stat; toate tipurile de activităţi legate de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordare de licenţe, înregistrare şi eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale; serviciile în domeniul protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale, prestate de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală; activitatea profesională în sectorul justiţiei; serviciile de înregistrare în registrul bunurilor imobiliare şi de eliberare a extraselor din acest registru; serviciile de înregistrare de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali şi de furnizare a informaţiei din registrele de stat respective;

[Pct.7) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

8) proprietatea confiscată, proprietatea fără stăpîn, proprietatea trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune, comorile;

9) serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, precum şi mărfurile, din contul organizaţiilor de binefacere, destinate pregătirii pachetelor pentru bătrînii nevoiaşi şi distribuite lor gratuit;

10) serviciile medicale, cu excepţia celor cosmetice, serviciile de ambulanţă medicală aeriană; materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, cu excepţia alcoolului etilic, mijloacelor cosmetice, conform listei aprobate de Guvern; articolele şi aparatele ortopedice şi de protezare (poziţia tarifară 9021); biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în staţiunile balneoclimaterice, pachetele de servicii turistice; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto, folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia dizabilităţii şi reabilitarea persoanelor cu dizabilităţi;

11) produsele de fabricaţie proprie ale cantinelor studenţeşti, şcolare şi ale cantinelor altor instituţii de învăţămînt, ale spitalelor şi instituţiilor preşcolare, ale cantinelor care aparţin altor instituţii şi organizaţii din sfera social-culturală finanţate, parţial sau în întregime, de la buget, precum şi ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi din contul organizaţiilor de binefacere;

12) serviciile financiare:

a) acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, alte garanţii ale operaţiilor în numerar şi de creditare, inclusiv gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor (operaţiile de creditare, de virament, fiduciare, legate de creditare, de decontări de casă, căutarea sumelor care nu au intrat în cont, deschiderea, închiderea şi reîntocmirea conturilor);

b) operaţiile legate de evidenţa conturilor de depozit, inclusiv a conturilor de depunere, de decontare şi bugetare, transferurile de credit (plăţi şi/sau încasări), inclusiv prin intermediul prestatorilor serviciilor de plată, titlurile de creanţă, cecurile şi alte instrumente financiare, cu excepţia veniturilor de pe vînzarea mărfurilor în cazul nerambursării creditului, din acordarea serviciilor informaţionale, de consultanţă şi de expertiză, din procurarea şi arendarea locurilor de broker la bursă, din darea în arendă, din serviciile de încasare şi livrare a banilor în numerar clienţilor, din serviciile de primire la păstrare şi transferare a valorilor de preţ, a banilor în numerar, a valorilor mobiliare şi a documentelor, a veniturilor de la operaţiile fiduciare de gestionare a bunurilor clienţilor, de la lichidarea bunurilor întreprinderilor care au dat faliment, din aprovizionarea contra plată a clienţilor cu documentaţia normativă;

c) importul de bancnote de la poziţia tarifară 490700300 şi monede metalice de la poziţia tarifară 7118 (inclusiv de bancnote şi monede jubiliare şi comemorative) în monedă naţională, de bancnote de la poziţia tarifară 490700300 şi monede metalice de la poziţia tarifară 7118 în valută străină (inclusiv în scopuri numismatice) şi alte operaţiuni legate de circulaţia monedei naţionale şi valutei străine (inclusiv operaţiunilor legate de folosirea acestora în scopuri numismatice), precum şi importul de mărfuri de la poziţia tarifară 7108 de către Banca Naţională a Moldovei şi alte livrări către/de către Banca Naţională a Moldovei cu aceste mărfuri;

d) operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor, cambiilor şi altor valori mobiliare, inclusiv operaţiile comerciale şi de intermediere pe piaţa de capital, operaţiile entităţii care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare;

e) operaţiile legate de instrumentele financiare derivate, de acordurile forward, de opţiuni şi de alte operaţii financiare;

f) serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale şi fondurilor nestatale calificate de pensii;

g) operaţiile de asigurare şi/sau de reasigurare, inclusiv serviciile de intermediere a acestora;

13) serviciile poştale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvenţiilor, indemnizaţiilor;

14) serviciile legate de jocurile de noroc prestate de către subiecţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în sfera jocurilor de noroc (inclusiv cu folosirea jocurilor automate), cu excepţia serviciilor a căror valoare, în totalitate sau parţial, a fost inclusă în miză sau în plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor sau participanţilor; loteriile;

15) serviciile de înhumare şi incinerare a corpurilor umane sau animale şi activităţi conexe: pregătirea cadavrelor către înhumare sau incinerare, îmbălsămarea şi servicii oferite de întreprinderile de pompe funebre; închirierea încăperilor în saloanele pentru răposaţi; închirierea sau vînzarea locurilor de veci; întreţinerea mormintelor; amenajarea şi întreţinerea cimitirelor; transportarea cadavrelor; ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase; organizarea funeraliilor şi ceremoniilor de incinerare; confecţionarea şi/sau livrarea sicrielor, coroanelor;

16) cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populaţiei: închirierea spaţiului locativ, deservirea tehnică a blocurilor de locuinţe, alimentarea cu apă, canalizarea, salubrizarea, folosirea ascensoarelor;

17) serviciile de transportare a pasagerilor pe teritoriul ţării, precum şi serviciile de comercializare a biletelor pentru transportul de pasageri pe teritoriul ţării;

18) energia electrică produsă pe teritoriul Republicii Moldova, achiziţionată de la producători sau importată şi livrată către operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelelor de distribuţie şi furnizorii energiei electrice, sau energia electrică produsă pe teritoriul Republicii Moldova, achiziţionată de la producători sau importată de către operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelelor de distribuţie şi furnizorii energiei electrice, cu excepţia serviciilor de transport şi distribuţie a energiei electrice;

19) serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren;

20) producţia de carte şi publicaţiile periodice (cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic) de la poziţiile tarifare 4901, 4902, 490300000, 490400000 şi 4905, precum şi serviciile de editare a producţiei de carte şi a publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu caracterul menţionat;

21) timbrele de acciz importate pentru marcarea mărfurilor supuse accizelor, precum şi hîrtiile speciale importate pentru marcarea mărfurilor supuse accizelor destinate exportului;

22) serviciile livrate de către cooperativele agricole de prestări servicii, înfiinţate în conformitate cu art.87 din Legea nr.73-XV din 12 aprilie 2001 privind cooperativele de întreprinzător, membrilor acestei cooperative, cu condiţia că cel puţin 75% din valoarea totală a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate membrilor cooperativei şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia;

[Pct.23) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Pct.23¹) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

24) autoturismele şi alte autovehicule (poziţiile tarifare 870321, 870322, 870323, 870324, 870331, 870332, 870333, 870390100), scuterele cu motor electric de la poziţia tarifară 871190900;

24¹) mărfurile de la poziţiile tarifare 7201, 7204, 854810;

[Pct.25) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Pct.25¹) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

26) utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, de la federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie;

27) serviciile organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării acreditate de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare. Scutirea va fi acordată începînd cu perioada fiscală în care organizaţia din sfera ştiinţei şi inovării a fost acreditată de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare. În cazul retragerii certificatului de acreditare, organizaţia va fi privată de dreptul la scutire începînd cu perioada fiscală în care i se retrage certificatul de acreditare;

27¹) tractoarele agricole de la poziţia tarifară 870190 şi tehnica agricolă de la poziţiile tarifare 842481100, 842481910, 8432, 843320, 843330000, 843340000, 843351000, 843352000, 843353, 843359, 8436, 8437 şi părţi ale acesteia de la poziţiile tarifare 8432, 8433 şi 8437;

27²) rachetele contra grindinei de la poziţia tarifară 3604;

27³) turbinele hidraulice cu puterea maximum 1000 kW de la poziţia tarifară 841011000, generatoarele electrice de o putere de peste 75 kW, dar de maximum 375 kW de la poziţia tarifară 850133000, părţile pentru grupurile electrogene de la poziţia tarifară 850300990, aparatura pentru comutarea circuitelor electrice de la poziţia tarifară 853690850;

[Pct.28) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

29) mijloacele fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.

La mijloacele fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor se atribuie mijloacele fixe a căror amortizare se raportează la costul produselor fabricate, serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate.

Mijloacele fixe care au beneficiat de facilitatea fiscală respectivă nu pot fi înstrăinate, transmise în folosinţă sau posesie (exceptînd locaţiunea bunurilor imobile), atît integral, cît şi părţile componente ale acestora, pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale respective sau eliberării facturii fiscale, cu excepţia cazului în care aceste mijloace fixe sînt exportate, dacă anterior au fost importate şi nu au suferit modificări în afara amortizării normale. În cazul în care aceste mijloace fixe se înstrăinează, se transmit în folosinţă sau posesie, atît integral, cît şi părţile componente ale acestora, pînă la expirarea a 3 ani, T.V.A. se calculează şi se achită de către persoana juridică în al cărei capital statutar (social) a fost introdus mijlocul fix, pornind de la valoarea indicată în factura fiscală eliberată în momentul beneficierii de facilitatea fiscală respectivă, în cazul livrării de mijloace fixe, sau de la valoarea în vamă la momentul depunerii declaraţiei vamale, în cazul importului acestora. Persoana juridică în al cărei capital statutar (social) a fost introdus mijlocul fix nu are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată pentru mijlocul fix înstrăinat, şi este obligată să prezinte declaraţia privind TVA;

30) lucrările de construcţie şi montaj al parcurilor eoliene şi al parcurilor fotovoltaice;

31) utilajul şi tehnica de la următoarele poziţii tarifare: ex.3926 – containere din plastic pentru colectarea separată a deşeurilor; ex.841780700 – furnale şi cuptoare pentru incinerarea gunoiului; ex.8477 – maşini şi aparate pentru prelucrarea cauciucului sau a materialelor plastice; ex.8479 – utilaje pentru mărunţirea, presarea, balotarea deşeurilor menajere; ex.8704 – autovehicule pentru colectarea şi transportarea deşeurilor menajere.

Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă agenţii economici care deţin autorizaţie pentru desfăşurarea activităţii de colectare, prelucrare, reciclare a deşeurilor menajere şi utilizează utilajul şi tehnica nominalizată nemijlocit în domeniul de activitate al acestora;

32) aeronavele de la poziţia tarifară 880240000, elicopterele de la poziţiile tarifare 880211000, 880212000, locomotivele de la poziţiile tarifare 8601, 8602, vagoanele automotoare pentru calea ferată antrenate în transportul public de pasageri de la poziţia tarifară 8603; părţile acestora de la poziţiile tarifare 880310000 – 880330000 şi 8607;

33) serviciile de leasing operaţional sau financiar ale aeronavelor de la poziţia tarifară 880240000, elicopterelor de la poziţiile tarifare 880211000, 880212000, locomotivelor de la poziţiile tarifare 8601, 8602, vagoanelor automotoarelor pentru calea ferată antrenate în transportul public de pasageri de la poziţia tarifară 8603.

(2) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere:

a) mărfurile introduse pe teritoriul vamal şi plasate sub regimurile vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal şi sub destinaţiile vamale de distrugere şi abandon în folosul statului;

b) mărfurile autohtone anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare. Dacă la realizarea exportului suma T.V.A. pentru marfa respectivă a fost restituită, scutirea de T.V.A. nu se acordă. Nerestituirea T.V.A. se confirmă printr-un certificat emis de Serviciul Fiscal de Stat;

c) mărfurile plasate sub regimul vamal de admitere temporară şi produselor compensatoare după perfecţionarea pasivă, conform reglementărilor vamale.

(3) Mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, exceptînd mărfurile supuse accizelor, carnea de bovine, proaspătă sau refrigerată (poziţia tarifară 0201), carnea de bovine congelată (poziţia tarifară 0202), carnea de porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0203), carnea de ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0204), organele comestibile de bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0206), carnea şi organele comestibile ale păsărilor de la poziţia tarifară 0105, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0207), slănină fără carne slabă, grăsimea de porc şi de pasăre, netopită, nici altfel extrasă, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată sau în saramură, uscată sau afumată (poziţia tarifară 0209), laptele şi smîntîna din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alţi îndulcitori (edulcoranţi) (poziţia tarifară 0402), feculele de cartofi (poziţia tarifară 1108 13 000), grăsimile de animale din specia bovină, ovină sau caprină, altele decît cele de la poziţia tarifară 150300 (poziţia tarifară 1502) şi zahărul brut (poziţia tarifară ex.1701), se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere.

T.V.A. achitată pentru mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, la care se aplică T.V.A., se restituie, în conformitate cu modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile.

[Alin.(4) art.103 abrogat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

(5) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul mărfurilor, serviciilor, destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi importul şi livrarea de mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.

(6) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere plasarea şi comercializarea mărfurilor în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free.

[Alin.(7) art.103 abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

(8) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere producţia atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în care muncesc persoane cu dizabilităţi.

[Alin.(9) art.103 abrogat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Alin.(9¹) art.103 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(9²) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile şi serviciile importate sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile necomerciale care corespund cerinţelor art.52, în scop de construire a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi mărfurile şi serviciile importate sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către aceste organizaţii necomerciale pentru necesităţile instituţiilor menţionate.

(9³) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile importate de către persoane juridice în scopuri necomerciale dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 100 de euro. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, T.V.A. se calculează pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.

(9⁴) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere deşeurile şi reziduurile de metale feroase şi neferoase, reziduurile industriale care conţin metale sau aliaje ale acestora importate şi/sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către subiecţii impozabili licenţiaţi şi utilizate nemijlocit în activitatea lor de întreprinzător în Republica Moldova, precum şi deşeurile şi reziduurile de hîrtie şi de carton, de cauciuc, de plastic şi de sticlă (cioburi de sticlă) procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către subiecţii impozabili şi utilizate nemijlocit în activitatea lor de întreprinzător în Republica Moldova.

(9⁵) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

(9⁶) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mijloacele de transport importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), indiferent de termenul de exploatare, destinate:

a) pentru scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703;

[Lit.b) alin.(9⁶) art.103 abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

c) pentru stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 870530000;

d) pentru curăţarea străzilor, pentru împrăştiat materiale, pentru colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705.

Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă atît beneficiarii, cu condiţia utilizării mijloacelor de transport menţionate exclusiv în conformitate cu destinaţia lor finală, cît şi persoanele terţe care au importat şi au livrat aceste mijloace de transport către beneficiari.

Beneficiarii şi persoanele terţe nu pot comercializa, transmite în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar mijloacele de transport menţionate la lit.a)-d).

Modul de introducere, plasare sub regim vamal de import a mijloacelor de transport menţionate şi de beneficiere de facilitatea fiscală respectivă este stabilit de Guvern.

(9⁷) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul mostrelor de mărfuri cu valoarea în vamă care nu depăşeşte 22 euro pentru un import şi care nu include cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, cu condiţia ca aceste cheltuieli să fie distincte. În cazul în care valoarea mostrelor de mărfuri depăşeşte limita neimpozabilă indicată, T.V.A. se calculează pornind de la valoarea în vamă a mostrelor de mărfuri, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora. Pentru a beneficia de scutire, mostrele de mărfuri trebuie să fie de nefolosit prin rupere, perforare sau marcare clară şi permanentă sau prin alte procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre. Scutirea de T.V.A. nu se aplică produselor alcoolice de la poziţiile tarifare 220300, 2204, 2205, 220600, 2207, 2208, parfumurilor şi apelor de toaletă de la poziţia tarifară 330300, tutunului şi produselor pe bază de tutun de la poziţiile tarifare 2401, 2402 şi 2403.

(9⁸) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile şi serviciile importate de către parteneri în cadrul proiectelor de parteneriat public-privat din lista lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse parteneriatului public-privat, aprobată de Guvern conform art.11 lit.a) din Legea nr.179/2008 cu privire la parteneriatul public-privat, şi destinate nemijlocit implementării proiectelor de parteneriat public-privat de interes naţional. Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.

(9⁹) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul obiectelor de cult conform listei aprobate şi modului stabilit de Guvern.

(9¹⁰) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul mărfurilor de la poziţiile tarifare 271012310, 271012700 şi 271019210, destinate aprovizionării aeronavelor implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, precum şi importul mărfurilor de la poziţiile tarifare 271012410–271012590, 271019430–271019480, 271020110–271020190 şi comercializarea ulterioară a acestora în zona de control vamal, destinate aprovizionării la ieşirea din ţară, în limitele capacităţii rezervorului mijlocului de transport.

[Art.103 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.103 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.103 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.103 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.103 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.103 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.103 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.103 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.103 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.103 completat prin Legea nr.102 din 12.06.2014, în vigoare 24.06.2014]

[Art.103 modificat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Art.103 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.103 completat prin Legea nr.164 din 11.07.2012, în vigoare 14.03.2013]

[Art.103 completat prin Legea nr.222 din 19.10.2012, în vigoare 09.11.2012]

[Art.103 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.103 modificat prin Legea nr.111 din 17.05.2012, în vigoare 26.06.2012]

[Art.103 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.103 modificat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.103 completat prin Legea nr.37 din 07.03.2012, în vigoare 30.03.2012]

[Art.103 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Notă: Se declară drept neconstituţională Legea nr.193 din 15.07.2010 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.5 din 18.02.2011, în vigoare 18.02.2011

[Art.103 completat prin Legea nr.193 din 15.07.2010, în vigoare 01.01.2011]

[Art.103 completat prin Legea nr.194 din 15.07.2010, în vigoare 10.08.2010]

[Art.103 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.103 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.103 completat prin Legea nr.245-XVI din 16.11.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.103 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Art.103 modificat prin Legea nr.171-XVI din 19.07.2007, în vigoare 03.08.2007]

[Art.103 completat prin Legea nr.144-XVI din 22.06.2007, în vigoare 06.07.2007]

Capitolul 5

SCUTIREA DE T.V.A. CU DREPT DE DEDUCERE

[Denumirea capitolului 5 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 104. Livrările scutite de T.V.A. cu drept de deducere

Se scutesc de T.V.A. cu drept de deducere:

a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri, serviciile de transport internaţional al gazelor naturale, precum şi serviciile operatorului aerodrom (aeroport), de comercializare a biletelor de călătorie în trafic internaţional, de deservire la sol a aeronavelor, inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la bordul aeronavei, de securitate aeronautică, de căutare-salvare şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic internaţional, combustibilul destinat aprovizionării în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti a navelor maritime implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, indiferent de naţionalitatea navei sau de pavilionul acesteia;

b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri;

[Lit.b¹) art.104 abrogată prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

c) în baza principiului reciprocităţii, introducerea şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa permanentă în Republica Moldova. Modul de aplicare a scutirii de T.V.A. cu drept de deducere se stabileşte de Guvern;

c¹) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate:

– proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte;

– proiectelor de asistenţă investiţională, finanţate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget.

Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, precum şi modul de aplicare a scutirii de T.V.A. cu drept de deducere la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate proiectelor respective se stabilesc de Guvern;

[Lit.d) art.104 abrogată prin Legea nr.245-XVI din 16.11.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Lit.e) art.104 abrogată prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;

f¹) mărfurile livrate de către rezidentul unei zone economice libere a Republicii Moldova unui nerezident al Republicii Moldova, dacă marfa este predată în scopul prelucrării unui rezident al altei zone economice libere a Republicii Moldova, indicat de cumpărătorul/beneficiarul nerezident;

g) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii Moldova agenţilor economici care plasează mărfurile sub regimul vamal de perfecţionare activă, în cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare activă. Tipul serviciilor care cad sub incidenţa prezentului punct, precum şi modul de administrare a acestor servicii se stabilesc de Guvern, iar lista agenţilor economici se aprobă de Ministerul Economiei şi Infrastructurii;

h) mărfurile livrate în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free;

i) mărfurile şi serviciile livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate din Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova, Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi a celor livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova, Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia.

[Art.104 completat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.104 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.104 completat prin Legea nr.81 din 05.05.2017, în vigoare 02.06.2017]

[Art.104 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.104 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.104 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.104 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.104 completat prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]

[Art.104 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.104 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.104 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Art.104 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Capitolul 6

LIVRĂRILE

Articolul 105. Livrările de mărfuri, servicii

(1) Livrarea energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră livrare de mărfuri.

(2) Livrarea serviciilor legată de livrarea mărfurilor se consideră parte a livrării de mărfuri.

(3) Livrarea serviciilor legată de exportul de mărfuri se consideră parte a exportului de mărfuri.

(4) Livrarea mărfurilor legată de livrarea serviciilor se consideră parte a livrării de servicii.

(5) Livrarea serviciilor legate de importul de mărfuri se consideră parte a importului de mărfuri.

[Art.105 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

Articolul 106. Livrările efectuate în cadrul realizării contractului de mandat

(1) Livrarea de mărfuri, servicii efectuată de către mandatar în numele mandantului constituie livrare efectuată de mandant.

(2) Executarea de către mandatar a însărcinării mandantului privind procurarea mărfurilor, serviciilor constituie livrare efectuată de către furnizor mandantului.

[Art.106 în redacţia Legii nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 107. Livrările efectuate în cadrul realizării contractului de comision şi contractului de administrare fiduciară

(1) Transmiterea mărfurilor de către comitent comisionarului şi invers, precum şi transmiterea mărfurilor de către comisionar cumpărătorului şi de către furnizor comisionarului în cadrul realizării contractului de comision constituie livrări de mărfuri.

(2) Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor efectuată de către comitent comisionarului subiect al impunerii cu T.V.A. reprezintă valoarea impozabilă a livrării acestor mărfuri efectuate de către comisionar cumpărătorului. Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor efectuată de către comitent comisionarului care nu este subiect al impunerii cu T.V.A. reprezintă valoarea livrării acestor mărfuri cumpărătorului de către comisionar diminuată cu suma T.V.A. care ar fi fost calculată de către comisionar dacă acesta ar fi fost subiect impozabil cu T.V.A.

(3) La executarea însărcinării comitentului de a procura marfa, valoarea livrării de mărfuri efectuată de comisionar comitentului reprezintă valoarea livrării de mărfuri efectuată de către furnizor comisionarului.

(4) Executarea de către comisionar a însărcinării comitentului în cadrul realizării contractului de comision constituie livrare de servicii.

(5) Dacă, în cadrul executării însărcinării comitentului, comisionarul importă mărfuri, acesta achită T.V.A. la import în conformitate cu art.101 alin.(7) şi beneficiază de dreptul la deducerea sumei T.V.A. în condiţiile stabilite la art.102 alin.(10) lit.b).

(6) În cazul în care administratorul fiduciar acţionează în nume propriu, dar pe contul fiduciantului, în legătură cu o prestare de servicii, se consideră că el însuşi a procurat şi a prestat serviciile în cauză.

(7) Valoarea impozabilă a serviciului prestat administratorului fiduciar subiect al impunerii cu T.V.A. de către fondatorul administrării constituie valoarea impozabilă a serviciului prestat beneficiarului de către administratorul fiduciar. Valoarea impozabilă a serviciului prestat administratorului fiduciar care nu este subiect al impunerii cu T.V.A. de către fondatorul administrării reprezintă valoarea serviciului prestat cumpărătorului de administratorul fiduciar diminuată cu suma T.V.A. care ar fi fost calculată de către comisionar dacă acesta ar fi fost subiect impozabil cu T.V.A.

(8) Prestarea serviciului de administrare fiduciară de către administratorul fiduciar fondatorului administrării constituie livrare de servicii.

(9) În cazul în care fondatorul administrării este un nerezident, administratorul fiduciar este obligat să achite T.V.A. la import de servicii în modul stabilit la art.109 alin.(2) şi dispune de dreptul la deducerea sumei T.V.A. în condiţiile stabilite la art.102 alin.(10) lit.c). Livrarea ulterioară a serviciului de către administratorul fiduciar beneficiarului se impozitează cu T.V.A.

[Art.107 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.107 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.107 în redacţia Legii nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 7

TERMENELE OBLIGAŢIEI FISCALE

Articolul 108. Termenele obligaţiei fiscale

(1) Data calculării obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepţia cazurilor stipulate la alin.(5)–(8).

(2) Pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor cumpărătorului (beneficiarului) sau dacă mărfurile sînt transportate, data livrării se consideră data la care începe transportarea, cu excepţia mărfurilor de export pentru care data livrării se consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) În cazul livrării de bunuri imobiliare, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare în proprietatea cumpărătorului la data înscrierii lor în registrul bunurilor imobiliare.

(4) Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parţial sau în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(5) Dacă factura fiscală. este eliberată sau plata este primită pînă la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

(6) La efectuarea livrărilor regulate de mărfuri şi servicii (energie electrică, termică, apă, gaz, arendă, locaţiune, uzufruct etc.) pe parcursul unei anumite perioade de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data predării mărfurilor, a prestării serviciului sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în funcţie de ce are loc mai înainte.

(7) În cazul livrării de mărfuri şi servicii în cadrul unui contract de leasing (financiar sau operaţional), data livrării se consideră data specificată în contract pentru efectuarea plăţii. În cazul încasării plăţii în avans, data livrării se consideră data încasării avansului.

(8) Serviciile prestate care determină plăţi succesive, precum servicii de construcţie-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sînt considerate efectuate la data la care sînt întocmite procesele-verbale de predare-primire a lucrărilor şi alte documente similare, pe baza cărora se stabileşte livrarea serviciilor, sau, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării lucrărilor de către beneficiar.

[Art.108 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.108 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.108 modificat prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

[Art.108 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.108 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.108 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

Notă: Se declară drept neconstituţională Legea nr.193 din 15.07.2010 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.5 din 18.02.2011, în vigoare 18.02.2011

[Art.108 modificat prin Legea nr.193 din 15.07.2010, în vigoare 01.01.2011]

[Art.108 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 109. Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor

(1) Pentru mărfurile importate, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale sau, în cazul prevăzut la art.124 alin.(1²) din Codul vamal, data prelungirii termenului de plată, iar data achitării – data depunerii de către importator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la contul unic trezorerial, confirmată printr-un extras din contul bancar.

(2) La serviciile importate, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru importul de servicii.

(3) Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova şi dacă marfa a fost supusă drepturilor de import. În cazul în care drepturile de import pe marfa importată nu trebuie achitate, marfa se consideră importată ca şi cum ea ar fi fost supusă drepturilor de import, cu respectarea procedurilor corespunzătoare de import al mărfurilor, prevăzute în legislaţia vamală.

(4) În cazul în care, la introducerea pe teritoriul Republicii Moldova, mărfurile sînt plasate sub regimul vamal suspensiv cu scutirea totală de drepturi de import sau sub regimul vamal de tranzit, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data încheierii regimului vamal şi punerii mărfii în liberă circulaţie.

[Art.109 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.109 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.109 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.109 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

[Art.109 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 8

LOCUL LIVRĂRII

Articolul 110. Locul livrării mărfurilor

(1) În cazul în care mărfurile nu sînt expediate sau transportate, locul livrării mărfurilor se consideră locul aflării acestora la momentul la care este efectuată livrarea.

(2) Pentru mărfurile expediate sau transportate de cumpărător sau de o terţă persoană, locul livrării este considerat a fi locul aflării mărfurilor la momentul la care începe expedierea sau transportul mărfurilor către cumpărător, cu excepţia livrărilor pentru export.

(3) Pentru mărfurile expediate sau transportate de furnizor, locul livrării mărfurilor se consideră locul aflării acestora la momentul predării (transmiterii) sau la momentul trecerii lor în posesia cumpărătorului (beneficiarului).

(4) Locul livrării energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră locul primirii lor.

[Art.110 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.110 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 111. Locul livrării serviciilor

(1) Locul livrării serviciilor se consideră:

a) locul aflării bunurilor imobiliare – pentru serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, lucrările de construcţie aferente bunurilor imobiliare, serviciile de cazare, indiferent de categoria de confort în hotel, hotel-apartament, motel, vilă turistică, bungalou, pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă sau tabără de vacanţă, serviciile de acordare a drepturilor de utilizare a bunurilor imobiliare şi serviciile de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţie, care includ serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier;

b) calea pe care se efectuează transportul, luîndu-se în considerare distanţa parcursă – la prestarea serviciilor de transport;

c) locul prestării efective a serviciilor:

– legate de bunurile mobile tangibile;

– prestate în domeniul culturii, artei, ştiinţei, învăţămîntului, culturii fizice, divertismentului sau sportului ori într-un alt domeniu similar de activitate;

– legate de activităţi auxiliare de transport, aşa ca încărcarea, descărcarea, manipularea şi alte activităţi similare, strămutarea, asamblarea;

– legate de evaluarea bunurilor mobile tangibile şi de lucrările efectuate asupra acestora;

d) locul utilizării şi posedării serviciului – la darea în chirie a bunurilor mobile tangibile;

e) sediul sau, în cazul în care acesta lipseşte, domiciliul ori reşedinţa beneficiarului următoarelor servicii:

– servicii de transmitere a obiectelor de proprietate industrială, precum şi cele referitoare la obiectele dreptului de autor şi ale drepturilor conexe;

– servicii de publicitate;

– servicii ale consultanţilor, inginerilor, birourilor de consultanţă, avocaţilor, contabililor şi de marketing (studiere a pieţei), traduceri de texte, precum şi servicii de furnizare a informaţiei, inclusiv prin centrele de intermediere a serviciilor publice de telefonie fixă şi mobilă;

– servicii în tehnologia informaţiei, informatice, acordate prin intermediul echipamentelor de comunicaţii electronice;

– servicii de angajare şi furnizare de personal (punere la dispoziţie de personal);

– servicii ale agenţilor care activează în numele şi din contul altor persoane – pentru serviciile enumerate la prezenta literă;

f) locul destinaţiei mărfurilor, expediate după prelucrare – la prelucrarea mărfurilor pe teritoriul vamal şi în afara teritoriului vamal.

(2) Locul livrării serviciilor se consideră sediul sau, în cazul în care acesta lipseşte, domiciliul ori reşedinţa beneficiarului următoarelor servicii:

a) servicii de comunicaţii electronice;

b) servicii de radiodifuziune şi televiziune;

c) servicii furnizate prin mijloace radioelectronice.

(3) Serviciile furnizate prin mijloace radioelectronice în sensul alin.(2) lit.c) cuprind:

a) furnizare şi găzduire de site-uri pe internet, mentenanţă la distanţă a programelor şi echipamentelor;

b) furnizare de software şi actualizarea acestora;

c) furnizare de imagini, texte şi informaţii şi punerea la dispoziţie a unor baze de date;

d) furnizare de muzică, filme şi jocuri, inclusiv jocuri de noroc şi pariuri din cadrul emisiunilor, sau de manifestări politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice şi de divertisment;

e) furnizare de servicii de învăţămînt la distanţă.

(4) Locul livrării serviciilor care nu au fost enumerate la alin.(1)–(3) se consideră sediul sau, în cazul în care acesta lipseşte, domiciliul ori reşedinţa persoanei care prestează serviciile respective.

[Art.111 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.111 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.111 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.111 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.111 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 9

ADMINISTRAREA T.V.A.

Articolul 112. Înregistrarea subiectului impozabil

(1) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art.51, exceptînd instituţiile de învăţămînt publice, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect impozabil în conformitate cu art.95 alin.(2). Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depăşirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depăşirea.

(2) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se înregistreze în calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el preconizează efectuarea livrărilor impozabile de mărfuri sau servicii. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a fost depusă la Serviciul Fiscal de Stat cererea de înregistrare, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(1).

(3) La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i elibereze certificatul de înregistrare, aprobat în modul stabilit, cu indicarea:

a) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;

b) datei înregistrării;

c) codului fiscal al subiectului impozabil.

(4) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care beneficiază de import de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A. fără drept de deducere, a căror valoare, fiind adăugată la valoarea livrărilor de mărfuri, servicii, efectuate pe parcursul oricăror 12 luni consecutive, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect impozabil în conformitate cu art.95 alin.(2), depăşeşte 1,2 milioane de lei este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. în modul stabilit la alin.(1) din prezentul articol.

[Art.112 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.112 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.112 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.112 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.112 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.112 modificat prin Legea nr.194 din 15.07.2010,în vigoare 01.09.2010]

[Art.112 completat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.112 modificat prin Legea nr.51-XVI din 02.03.2007, în vigoare 23.03.2007]

Articolul 112¹. Înregistrarea subiecţilor impozabili care efectuează investiţii (cheltuieli) capitale

[Art.112¹ abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.112¹ modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.112¹ introdus prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

Notă: Art.112¹ introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007 a fost abrogat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008 

[Art.112¹ introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 113. Anularea înregistrării

(1) În cazul suspendării livrărilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să anuleze de sine stătător înregistrarea contribuabilului T.V.A. în cazul în care:

[Lit.a) alin.(2) art.113 abrogată prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

b) subiectul impunerii nu a prezentat declaraţie privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală;

c) informaţia prezentată despre sediul subiectului şi sediul subdiviziunilor acestuia este neveridică;

d) subiectul impunerii aflat în proces de lichidare nu a depus cererea privind anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A în legătură cu lichidarea pînă la începerea controlului fiscal.

(3) În momentul anulării înregistrării contribuabilului T.V.A., el se consideră ca subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe pentru care, la momentul procurării lor, T.V.A. a fost dedusă şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pentru această livrare. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă, iar pentru activele supuse amortizării – valoarea cea mai mare dintre valoarea contabilă şi valoarea de piaţă.

(4) Data anulării înregistrării ca contribuabil al TVA se consideră data întocmirii actului de control în a cărui bază este emisă decizia conducerii Serviciului Fiscal de Stat privind anularea înregistrării.

(5) În cazul suspendării activităţii subiectului impozabil în conformitate cu legislaţia în vigoare, înregistrarea în calitate de contribuabil al T.V.A. nu se anulează, iar perioada de suspendare a activităţii nu se ia în calcul la aprecierea plafonului stabilit la alin.(2) lit.a). În cazul efectuării livrărilor în perioada de suspendare a activităţii, obligaţiile şi drepturile contribuabilului T.V.A. se restabilesc din prima zi a lunii în care au fost efectuate aceste livrări.

(6) În cazul lichidării, anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se efectuează în baza cererii depuse de contribuabil pînă la data începerii controlului fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic. Dacă contribuabilul nu depune cererea respectivă pînă la data începerii controlului fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic, anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se efectuează în temeiul alin.(2) lit.d).

[Art.113 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.113 completat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

[Art.113 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.113 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.113 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.113 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.113 completat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.113 modificat prin Legea nr.51-XVI din 02.03.2007, în vigoare 23.03.2007]

Articolul 114. Perioada fiscală privind T.V.A.

(1) Perioada fiscală privind T.V.A. constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii.

(2) În cazul anulării înregistrării, ultima perioadă fiscală începe în prima zi a lunii în care a avut loc anularea şi se termină în ultima zi a lunii cînd a intrat în vigoare actul cu privire la anularea înregistrării.

Articolul 115. Declararea T.V.A. şi achitarea ei

(1) Fiecare subiect impozabil, specificat la art.94 lit.a) şi/sau lit.c), este obligat să prezinte declaraţia privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de data de 25 a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

(1¹) Declaraţia privind T.V.A. se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹).

(2) Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, cel tîrziu la data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget:

a) pentru serviciile aferente importului de mărfuri, a cărei achitare se face la momentul importului mărfii;

b) pentru serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru serviciul de import.

[Art.115 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.115 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.115 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.115 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.115 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

Articolul 116. Ajustarea sumei T.V.A. în cazul datoriilor compromise

(1) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. calculate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la ajustarea sumei T.V.A. calculate începînd cu perioada fiscală în care s-a constatat datoria compromisă. Suma T.V.A. care urmează a fi ajustată este egală cu suma T.V.A. calculată pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.

(2) Dacă suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după ajustarea sumei T.V.A. calculate conform prevederilor alin.(1), această sumă se consideră ca plată pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la momentul primirii sumei datoriei compromise.

(3) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. în baza facturii fiscale primite, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil va exclude din deducere suma T.V.A. care corespunde sumei datoriei compromise neachitate.

[Art.116 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.116 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.116 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 117. Factura fiscală

(1) Subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a), eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie.

(1¹) Subiectul impozabil inclus în lista privind utilizarea obligatorie a facturii fiscale electronice (e-factura), aprobată de Serviciul Fiscal de Stat, la efectuarea livrării impozabile pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) pentru livrarea în cauză factura fiscală electronică, eliberată în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Factura fiscală trebuie să includă următoarele informaţii:

1) numărul curent al facturii/facturii fiscale;

2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;

3) data eliberării facturii/facturii fiscale;

4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii/facturii fiscale;

5) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al cumpărătorului;

6) tipul livrării;

7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:

a) cantitatea mărfii;

a¹) preţul de achiziţie/livrare şi mărimea adaosului comercial cumulativ – în cazul livrării mărfurilor social importante;

b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;

c) cota T.V.A.;

[Lit.d) pct.7) alin.(2) art.117 abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii, care urmează a fi achitată;

f) suma totală a T.V.A.

(3) Pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate şi în cadrul comerţului electronic, cu plata în numerar şi/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate următoarele condiţii:

a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar şi/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar la fiecare punct comercial şi de prestări servicii cu utilizarea maşinilor de casă şi de control, prin intermediul serviciilor instituţiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, prin intermediul altor prestatori de servicii de plată. Înregistrarea prin maşina de casă şi de control se efectuează în momentul primirii sumei în numerar şi/sau achitării sumei cu instrument de plată fără numerar, cu excepţia sumelor achitate cu instrument de plată fără numerar în cadrul comerţului electronic. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în registrul maşinii de casă şi de control se înscriu datele raportului de închidere zilnică a maşinii de casă şi de control;

b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă este înscrisă suma totală a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar şi/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar.

[Alin.(3¹) art.117 abrogat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

(4) În cazul produselor digitale exportate sub formă de servicii livrate pe cale electronică şi achitate prin intermediul cardurilor sistemelor internaţionale de plăţi, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie.

(5) La livrarea energiei electrice, energiei termice, apei, gazului şi serviciilor către populaţie cu plată în numerar, inclusiv prin intermediul serviciilor instituţiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei”, ale altor prestatori de servicii de plată, eliberarea facturilor fiscale de către furnizorii mărfurilor, serviciilor nu se efectuează.

[Art.117 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.117 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.117 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.117 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.117 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.117 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.117 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.117 modificat prin Legea nr.273-XVI din 18.12.2008, în vigoare 13.01.2009]

Articolul 117¹. Cazuri speciale de eliberare a facturilor fiscale

(1) La efectuarea livrărilor de mărfuri, în cazul în care acestea se transportă, data eliberării facturii fiscale este data la care începe transportul lor.

(2) La efectuarea livrărilor regulate de mărfuri, servicii (energie electrică, termică, apă, gaz etc.) pe parcursul unei perioade, furnizorii eliberează factură fiscală pentru perioada în care a fost efectuată livrarea, odată cu prezentarea către cumpărător a contului.

[Alin.(2¹) art.117¹ abrogat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

(2²) La livrarea energiei termice şi apei calde către operatorii reţelelor de distribuţie a energiei termice şi apei calde, producătorul, în baza informaţiei prezentate de operatorii reţelelor de distribuţie a energiei termice şi apei calde, eliberează factura fiscală cu divizarea volumelor în funcţie de cota T.V.A. aplicată.

[Alin.(3) art.117¹ abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

(4) La livrările de producţie agricolă şi de mărfuri, servicii către proprietarii de teren agricol în contul plăţii pentru arenda pămîntului, factura fiscală se eliberează de arendaş în ultima zi a lunii în care a avut loc livrarea, la valoarea totală a livrării, cu anexarea informaţiei despre beneficiari, ce conţine indicatorii specificaţi în factura fiscală şi semnătura olografă a beneficiarilor.

(5) La transmiterea dreptului de utilizare a produsului informaţional, factura fiscală se eliberează de către autor sau de titularul dreptului de autor la data stabilită pentru achitarea folosirii produsului informaţional, indiferent de faptul dacă transmiterea dreptului de autor are loc în baza contractului privind transmiterea dreptului de autor exclusiv sau neexclusiv.

(6) Eliberarea de către comitent a facturii fiscale se efectuează la transmiterea mărfurilor la comisionar. La livrarea mărfii către cumpărător (beneficiar), comisionarul eliberează factura fiscală în nume propriu. În măsura în care execută însărcinarea comitentului, comisionarul îi eliberează factura fiscală.

(7) La executarea însărcinării comitentului de a procura marfă pentru ca, ulterior, să o predea acestuia, comisionarul eliberează factura fiscală în nume propriu la predarea mărfii către comitent. În măsura în care execută însărcinarea comitentului, comisionarul îi eliberează factura fiscală.

(8) Factura fiscală eliberată de fondatorul administrării se prezintă administratorului fiduciar. La livrarea de mărfuri, servicii către cumpărătorul (beneficiarul) final, administratorul fiduciar eliberează factura fiscală în nume propriu. Pe măsura acordării serviciului de administrare a patrimoniului, administratorul fiduciar eliberează fondatorului administrării factura fiscală.

(9) La primirea plăţii înainte de efectuarea livrării, factura fiscală se eliberează, după caz, la primirea plăţii sau la efectuarea livrării în următoarele situaţii:

a) comercializarea de către întreprinderile de alimentaţie publică a produselor alimentare de fabricaţie proprie şi a mărfurilor către cumpărătorul (beneficiarul) care este subiect al activităţii de întreprinzător şi care plăteşte în prealabil deservirea la întreprinderea de alimentaţie publică pentru o anumită perioadă, factura fiscală eliberîndu-se în momentul efectuării prealabile a plăţii;

b) abonarea la publicaţiile periodice impozabile cu T.V.A., factura fiscală eliberîndu-se la primirea plăţii în prealabil;

c) livrarea serviciilor de telefonie mobilă prin achitare în prealabil, eliberîndu-se factura fiscală în momentul, stabilit prin contract, al efectuării plăţii pentru serviciile acordate.

(10) Refacturarea cheltuielilor compensate se efectuează prin înscrierea lor într-un rînd separat în factura fiscală eliberată pentru livrarea de mărfuri, servicii. În cazul în care livrarea de mărfuri, servicii lipseşte, refacturarea cheltuielilor compensate se efectuează prin eliberarea facturii fiscale în care se vor înscrie doar aceste cheltuieli.

(11) În cazul în care valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri se formează în momentul primirii acestora de către cumpărător ca rezultat al determinării calităţii, masei şi calităţilor lor de consum, la expedierea mărfurilor se eliberează factura fiscală fără completarea indicatorilor obligatorii care, la momentul expedierii mărfurilor, nu sînt indicaţi.

După stabilirea valorii impozabile pe livrarea în cauză, în baza documentelor confirmative despre recepţionarea mărfurilor, furnizorul prezintă cumpărătorului factura fiscală, în care se vor reflecta numerele şi seriile facturilor fiscale şi informaţia despre livrările efectuate. La efectuarea multiplă a unor astfel de livrări în decursul unei luni, furnizorul, în baza facturilor fiscale, eliberează nu mai puţin de două ori pe lună factura fiscală pe valoarea livrărilor efectuate.

(12) La ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile de mărfuri, de servicii după livrarea sau achitarea lor, furnizorul eliberează factura fiscală cu reflectarea în aceasta a denumirii mărfurilor, serviciilor la care a fost modificată valoarea impozabilă, a obligaţiei fiscale ajustate privind T.V.A. şi a mărimii ajustării valorii impozabile a mărfurilor, serviciilor care se indică cu semnul „minus” la micşorare şi cu semnul „plus” la majorare.

[Art.117¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.117¹ completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.117¹ modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.117¹ modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.117¹ modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.117¹ modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.117¹ introdus prin Legea nr.273-XVI din 18.12.2008, în vigoare 13.01.2009]

Articolul 118. Evidenţa mărfurilor, serviciilor

(1) Fiecare subiect impozabil este obligat să ţină evidenţa întregului volum de mărfuri, servicii livrate şi a valorilor materiale, serviciilor procurate. În comerţul cu amănuntul, în sfera prestării serviciilor, subiecţii impozabili sînt obligaţi să ţină zilnic evidenţa tuturor mărfurilor livrate, serviciilor prestate achitate în numerar. Registrele de evidenţă a procurării şi livrării de mărfuri, servicii trebuie întocmite în termen de o lună de la încheierea perioadei fiscale privind T.V.A.

(2) Registrul de evidenţă a procurării de mărfuri, servicii trebuie să includă:

a) seria şi numărul facturii fiscale şi/sau seria şi numărul declaraţiei de import şi/sau numărul documentului confirmativ pentru importul de servicii;

b) data primirii facturii fiscale şi/sau data din declaraţie în regim liber de vamă şi/sau data plăţii T.V.A. la servicii şi numărul documentului de plată;

c) denumirea (numele) furnizorului;

d) descrierea succintă a livrării;

e) valoarea totală a livrării fără T.V.A.;

f) suma totală a T.V.A..

(3) Facturile fiscale pe valorile materiale, serviciile procurate/ livrate se înregistrează în registrele respective în ordinea primirii/ eliberării lor. Facturile fiscale deteriorate sau anulate se păstrează la subiectul impozabil.

(4) Înscrierea în registrul de evidenţă a livrării de mărfuri, servicii trebuie să includă:

a) seria şi numărul facturii fiscale;

b) data eliberării ei;

c) denumirea (numele) cumpărătorului (beneficiarului);

d) descrierea succintă a livrării;

e) valoarea totală a livrării prezentată pentru a fi achitată fără T.V.A.;

f) suma totală a T.V.A.;

g) suma rabatului, dacă acesta se oferă.

(5) Pentru fiecare perioadă fiscală privind T.V.A. se ţine o evidenţă generalizată, care include:

a) suma T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate;

b) suma T.V.A. pe mărfurile, serviciile livrate;

c) ajustările care influenţează suma T.V.A.;

d) suma netă a T.V.A. care trebuie achitată la buget sau suma excesivă netă a T.V.A. care urmează a fi trecută în cont;

e) suma T.V.A. vărsată la buget;

f) suma excesivă a T.V.A. raportată la perioada fiscală următoare;

g) suma T.V.A. supusă rambursării de la buget.

[Art.118 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.118 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 118¹. Registrul general electronic al facturilor fiscale

(1) Factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizorul subiect al impunerii cu T.V.A. în Registrul general electronic al facturilor fiscale, în forma şi în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A., inclusiv al valorii impozabile ajustate în condiţiile art.98, depăşeşte suma de 100000 lei.

[Alin.(1) art.118¹ în redacţia Legii nr.172 din 12.07.2013, în vigoare 09.08.2013]

(1¹) Factura fiscală eliberată urmează să fie înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale în termen de 10 zile lucrătoare de la data eliberării.

[Alin.(1¹) art.118¹ în redacţia Legii nr.172 din 12.07.2013, în vigoare 09.08.2013]

[Alin.(1¹) art.118¹ introdus prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.07.2012]

(2) Cumpărătorul are dreptul să verifice corespunderea datelor din factura fiscală eliberată de furnizor cu datele din Registrul general electronic al facturilor fiscale.

(3) Prevederile prezentului articol nu se aplică faţă de facturile fiscale electronice.

[Art.118¹ completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.118¹ completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.118¹ modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.118¹ introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 118². Modul şi termenele de eliberare a formularelor de facturi fiscale, a seriei şi diapazonului de numere

(1) Formularele de facturi fiscale se eliberează contra plată, în baza unei cereri scrise, în care se indică numărul de formulare solicitat, depusă de către plătitorul de T.V.A. la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de deservire acesta este înregistrat, iar în cazul marilor contribuabili plătitori de T.V.A. – la Serviciul Fiscal de Stat. Prevederile prezentului alineat nu se aplică contribuabililor obligaţi să utilizeze facturi fiscale electronice.

(2) În termen de 5 zile lucrătoare, Serviciul Fiscal de Stat examinează cererea depusă şi asigură eliberarea numărului solicitat al formularelor de facturi fiscale sau informează contribuabilul despre respingerea cererii dacă, în cadrul termenului stabilit în prezentul alineat, a fost iniţiată procedura de anulare a înregistrării contribuabilului în calitate de plătitor de TVA.

(3) Prima zi a termenului stabilit la alin.(2) se consideră următoarea zi lucrătoare ce urmează după ziua în care a fost depusă cererea de eliberare a formularelor de facturi fiscale.

(4) Pentru contribuabilii care îşi exercită dreptul la imprimarea de sine stătător a facturilor fiscale, seria şi diapazonul de numere se eliberează conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.118² completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.118² modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.118² completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.118² introdus prin Legea nr.118 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Dumitru MOŢPAN
Chişinău, 17 decembrie 1997.
Nr.1415-XIII.

Notă: Titlul IV aprobat prin Legea nr.1053-XIV din 16.06.2000. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.139-140/992 din 02.11.2000. Intră în vigoare de la 01.01.2001 conform Legii nr.1054-XIV din 16.06.2000

TITLUL IV

ACCIZELE

Notă: În cuprinsul titlului IV, cuvîntul "(coniacurile)" se exclude, conform Legii nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 119. Noţiuni

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Acciză – impozit de stat care se percepe, direct sau indirect, asupra următoarelor mărfuri de consum:

a) alcool etilic şi băuturi alcoolice;

b) tutun prelucrat;

c) petrolul şi derivatele lui;

d) caviar şi înlocuitori de caviar;

e) parfumuri şi apă de toaletă;

f) îmbrăcăminte din blană;

g) mijloace de transport de la poziţia tarifară 8703;

h) alte mărfuri specificate în anexa nr.1 la prezentul titlu.

2) Certificat de acciză – document eliberat de Serviciul Fiscal de Stat antrepozitarului autorizat, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor.

3) Antrepozit fiscal – totalitatea locurilor, determinate în certificatul de acciză, în care mărfurile supuse accizelor sînt produse, transformate, deţinute sau expediate (transportate) de către antrepozitarul autorizat în activitatea sa, în cadrul cărora nu se calculează şi nu se achită accizele.

4) Antrepozitar autorizat – persoană fizică sau juridică autorizată de Serviciul Fiscal de Stat, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină sau să expedieze (transporte) mărfuri supuse accizelor într-un antrepozit fiscal.

5) Expediere (transportare) – deplasare, transmitere a mărfurilor supuse accizelor din/în antrepozitul fiscal.

6) Informaţie despre expediere (transportare) – înscriere făcută în registrul de evidentă a mărfurilor expediate (transportate).

7) Tutun prelucrat – tutunul care reprezintă:

a) ţigarete cu filtru şi fără filtru;

b) trabucuri şi ţigări de foi;

c) tutun pentru fumat:

– tutun pentru fumat tăiat fin, destinat rulării în ţigarete;

– alte tipuri de tutun pentru fumat.

[Art.119 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.119 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.119 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul Chişinău; pentru celelalte raioane, municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia - în vigoare 01.01.2015]

Capitolul 2

SUBIECŢII IMPUNERII, OBIECTELE IMPUNERII ŞI BAZA IMPOZABILĂ

Articolul 120. Subiecţii impunerii

Subiecţi ai impunerii sînt:

a) antrepozitarul autorizat care produce şi/sau prelucrează mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova;

b) persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor.

[Art.120 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.120 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 121. Obiectele impunerii şi baza impozabilă

(1) Obiecte ale impunerii sînt mărfurile supuse accizelor, specificate în anexele la prezentul titlu.

(2) Baza impozabilă o constituie:

a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sînt stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;

b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor, cu excepţia art.123¹;

c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sînt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor, cu excepţia art.123¹.

[Art.121 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

Notă: Art.121 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, a fost completat ulterior prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008

[Lit.b) art.121 completată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Capitolul 3

COTELE ACCIZELOR, MODUL DE CALCULARE

ŞI TERMENELE DE ACHITARE

Articolul 122. Cotele accizelor şi momentul impunerii accizelor

(1) Cotele accizelor, conform anexelor la prezentul titlu, se stabilesc:

a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;

b) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., sau de la valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în considerare impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.

[Alin.(2) art.122 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

(3) Mărfurile sînt supuse accizelor la momentul:

a) expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal;

b) importului acestora în Republica Moldova.

[Art.122 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.122 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.122 completat prin Legea nr.324 din 27.12.2012, în vigoare 11.01.2013]

[Art.122 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

Articolul 123. Modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor

(1) Subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din antrepozitul fiscal:

a) calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora (în dependenţă de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în procente);

b) achită accizele la momentul expedierii (transportării) mărfurilor din antrepozitul fiscal conform cotelor stabilite în anexa nr.1 la prezentul titlu.

(2) În cazul transmiterii mărfurilor supuse accizelor cu plată sau cu titlu gratuit, inclusiv în contul salariului, angajaţilor antrepozitarului autorizat, altor persoane, în cazul atribuirii mărfurilor de către antrepozitarul autorizat sau de către membrii familiei acestuia, precum şi în cazul deplasării în alt mod a mărfurilor din antrepozitul fiscal, achitarea accizelor se efectuează în modul specificat la alin.(1).

(3) Accizele la mărfurile importate se calculează şi se achită de către subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.b) pînă la depunerea declaraţiei vamale sau pînă la data prelungirii termenului de plată. În cazul în care pentru importul de mărfuri nu se percep drepturile de import, mărfurile se consideră importate ca şi cum ar fi fost supuse drepturilor de import, cu respectarea reglementărilor stabilite de legislaţia vamală pentru regimul vamal de import.

[Alin.(4) art.123 abrogat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

(5) Mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi alcoolice, vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor sau pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern.

(5¹) Articolele din tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova ori importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, dar care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în procesul fabricării mărfurilor supuse accizelor sau pînă la importarea acestora, iar a mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal. Modul şi termenele de procurare, utilizare şi de circulaţie a timbrelor de acciz se stabileşte de Guvern.

(6) Nu sînt marcate obligatoriu cu “Timbru de acciz”:

a) vinurile spumoase şi spumante, divinurile în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la 0,25 litri, de 1,5 litri, de 3 litri şi de 6 litri;

b) producţia alcoolică cu conţinutul de alcool etilic de pînă la 7% în volum şi berea;

c) mărfurile supuse accizelor, plasate în regimurile vamale tranzit, antrepozit vamal, admitere temporară, magazin, bar şi restaurant duty free;

d) mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de către producător pentru export;

e) alcoolul etilic nedenaturat (poziţiile tarifare 2207 şi 2208) utilizat în scopuri medicale.

(8) În cazul în care mărfurile supuse accizelor se expediază (se transportă), se importă într-o formă ce nu corespunde unităţilor de măsură în care sînt stabilite cotele accizelor, impozitarea (aplicarea timbrelor de acciz) se efectuează pe baza cotelor aprobate, recalculîndu-se volumele în unitatea de măsură dată. În mod similar se efectuează recalcularea accizelor la spirt, în funcţie de conţinutul de alcool absolut.

(9) În cazul în care mărfurile supuse accizelor pasibile marcării cu timbru de acciz se expediază (se transportă), se importă într-o formă ce nu corespunde unităţilor de măsură în care sînt stabilite cotele accizelor, acestor mărfuri li se aplică un singur timbru de acciz, a cărui valoare se determină la momentul expedierii (transportării), importării mărfurilor în cauză, pornindu-se de la cotele aprobate, recalculate în unitatea de măsură necesară.

(10) Pentru autoturismele de lux, accizele se calculează ca sumă a accizei determinate conform cotei accizei stabilite în funcţie de termenul de exploatare şi capacitatea cilindrică şi a accizei în mărime de 2% din valoarea în vamă a autoturismului importat. Prin autoturism de lux se înţelege autoturismul a cărui valoare în vamă constituie 1,5 milioane de lei şi mai mult.

[Art.123 completat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.123 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.123 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.123 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

Notă: Se declară neconstituţional alin.(7) art.123 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.17 din 29.05.2014, în vigoare 29 mai 2014

[Art.123 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.123 modificat prin Legea nr.262 din 16.11.2012, în vigoare 11.02.2013]

[Art.123 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.123 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.123 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.123 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.123 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

[Art.123 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 123¹. Modul de calculare a accizelor la ţigarete

(1) Ţigaretele cu filtru şi fără filtru (poziţia tarifară 240220) fabricate în Republica Moldova şi cele importate fac obiectul unei accize ad valorem calculate la preţul maxim de vînzare cu amănuntul, precum şi al unei accize calculate pe unitatea de produs.

(2) La ţigaretele cu filtru şi fără filtru, accizele se calculează ca sumă a accizelor determinate prin aplicarea (înmulţirea) cotei stabilite în sumă absolută la volumul în expresie naturală (1000 bucăţi) la momentul expedierii din antrepozitul fiscal sau la momentul importării şi a accizelor determinate prin aplicarea (înmulţirea) cotei ad valorem în procente, stabilită la preţul maxim de vînzare cu amănuntul.

(3) Preţul maxim de vînzare cu amănuntul este preţul la care produsul a fost vîndut altor persoane pentru consum final şi care include toate impozitele şi taxele.

(4) Preţul maxim de vînzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete cu filtru şi fără filtru se stabileşte de persoanele care produc ţigarete în Republica Moldova (producătorul local) sau care importă ţigarete cu filtru şi fără filtru şi se înregistrează în modul stabilit de Guvern.

(5) Se interzice vînzarea de către orice persoană a ţigaretelor pentru care nu au fost stabilite şi declarate preţuri maxime de vînzare cu amănuntul.

(6) Se interzice vînzarea de către orice persoană a ţigaretelor la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vînzare cu amănuntul.

[Art.123¹ în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.123¹ introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 123². Cotele stabilite pentru tutunul prelucrat

Pentru tutunul prelucrat, cu excepţia ţigaretelor cu filtru şi fără filtru, se aplică accizele conform cotelor stabilite în anexa nr.1 la prezentul titlu:

a) exprimate ca sumă pe kilogram;

b) exprimate ca sumă pentru un anumit număr de bucăţi;

c) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor.

[Art.123² introdus prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 124. Înlesniri la plata accizelor

(1) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc transportul terestru sau de 430 de euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc transportul aerian sau maritim, accizul se va calcula pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.

(2) Accizele nu se achită la importul mărfurilor supuse accizelor definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.

(2¹) În baza principiului reciprocităţii, accizele nu se achită la introducerea şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa permanentă în Republica Moldova.

(2²) Accizele nu se achită pentru mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

(3) Se scutesc de acciză mărfurile supuse accizelor:

a) destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limitele tratatelor la care aceasta este parte;

b) finanţate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget.

Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget se stabilesc de Guvern.

(4) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, în cazul existenţei documentelor justificative stabilite de Guvern.

(4¹) Accizele nu se achită pentru proprietatea confiscată, proprietatea fără stăpîn, proprietatea trecută în posesia statului cu drept de succesiune şi pentru comori.

(5) Accizele nu se achită la plasarea, livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free şi comercializarea de către acestea a mărfurilor supuse accizelor, precum şi la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora sub regimurile vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal, sub destinaţiile vamale de distrugere, abandon în folosul statului.

(6) La introducerea mărfurilor străine supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în regimul vamal perfecţionare activă, accizul se achită la introducerea acestor mărfuri, cu restituirea ulterioară a sumelor achitate ale accizului la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare, în modul stabilit de Guvern.

(7) Accizele nu se achită la plasarea mărfurilor supuse accizelor în regimul vamal admiterea temporară.

(8) Accizele nu se achită pentru mărfurile autohtone supuse accizelor, anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare, conform reglementărilor vamale.

(9) Suma accizelor achitată la introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor străine supuse accizelor în regim vamal de import se restituie la scoaterea acestora de pe teritoriul vamal, la plasarea lor sub destinaţie vamală magazin, bar şi restaurant duty-free, la plasarea lor sub destinaţie vamală zonă liberă, în modul stabilit de Guvern.

(10) Se scutesc de plata accizelor mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi mărfurile originare din această zonă şi scoase în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

(10¹) Nu sînt supuse accizelor livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate în interiorul zonei economice libere, precum şi livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate de către agenţii economici dintr-o zonă economică liberă în altă zonă economică liberă.

(11) Mărfurile supuse accizelor scoase din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se supun accizelor.

(11¹) Accizele nu se achită pentru mărfurile supuse accizelor, importate de către persoane juridice în scopuri necomerciale dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 100 de euro. În cazul în care valoarea lor în vamă depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizele se calculează pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.

(11²) Se scuteşte de accize importul mostrelor de mărfuri cu valoarea în vamă care nu depăşeşte 22 euro pentru un import şi care nu include cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, cu condiţia ca aceste cheltuieli să fie distincte. În cazul în care valoarea mostrelor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizul se calculează pornind de la valoarea în vamă a mostrelor de mărfuri, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora. Pentru a beneficia de scutire, mostrele trebuie să fie de nefolosit prin rupere, perforare sau marcare clară şi permanentă sau prin alte procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre. Scutirea de acciz nu se aplică produselor alcoolice de la poziţiile tarifare 220300, 2204, 2205, 220600, 2207, 2208, parfumurilor şi apelor de toaletă de la poziţia tarifară 330300, tutunului şi produselor pe bază de tutun de la poziţiile tarifare 2401, 2402, 2403.

[Alin.(12) art.124 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

(13) În cazul nerespectării prevederilor alin.(5)-(9) din prezentul articol şi a condiţiilor regimului vamal ales, stabilit de legislaţia vamală a Republicii Moldova, subiectul impunerii şi persoanele specificate la art.4 alin.(5) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal achită accizele conform cotelor stabilite în anexa nr.1 la prezentul titlu şi o penalitate în mărimea determinată conform art.228.

(14) Se scutesc de accize mijloacele de transport importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), indiferent de termenul de exploatare, destinate:

a) pentru scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703;

b) pentru transportarea persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor în temeiul prevederilor art.49 alin.(3) din Legea nr.60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, clasificate la poziţia tarifară 8703;

c) pentru stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 870530000;

d) pentru curăţarea străzilor, pentru împrăştiat materiale, pentru colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705.

Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă atît beneficiarii, cu condiţia utilizării mijloacelor de transport menţionate exclusiv în conformitate cu destinaţia lor finală, cît şi persoanele terţe care au importat şi livrat aceste mijloace de transport către beneficiari.

Beneficiarii şi persoanele terţe nu pot comercializa, transmite în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar mijloacele de transport menţionate la lit.a)-d).

Modul de introducere, plasare sub regim vamal de import a mijloacelor de transport menţionate şi de beneficiere de facilitatea fiscală respectivă este stabilit de Guvern.

(15) Se scuteşte de acciz alcoolul etilic nedenaturat de la poziţiile tarifare 220710000 şi 220890910, destinat producerii farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern.

(16) Alcoolul etilic nedenaturat de la poziţia tarifară 220710000, destinat utilizării în industria de parfumerie şi cosmetică, este scutit de plata accizelor în limita volumului stabilit de ministerul de ramură, coordonat cu Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal, în vederea realizării programului de activitate al industriei de parfumerie şi cosmetică pe anul respectiv.

Nu este scutit de acciz alcoolul etilic nedenaturat utilizat de subiecţii impunerii care desfăşoară în acelaşi timp activitate atît în industria de parfumerie şi cosmetică, cît şi în domeniul producerii şi comercializării produselor alcoolice.

(17) Mărfurile de la poziţiile tarifare 280430000 şi 280440000 produse pe teritoriul ţării sînt scutite de plata accizului.

(18) Cota accizului se micşorează cu 50% pentru autoturismele cu motor hibrid de la poziţia tarifară 8703.

(19) Se scutesc de acciză berea, vinul de la poziţia tarifară 2205 şi băuturile fermentate produse de persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie comercializate.

(20) Se scuteşte de acciză combustibilul destinat aprovizionării în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti a navelor maritime implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, indiferent de naţionalitatea navei sau de pavilionul acesteia.

(21) Se scuteşte de acciză importul mărfurilor de la poziţiile tarifare 271012310, 271012700 şi 271019210, destinate aprovizionării aeronavelor implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, precum şi importul mărfurilor de la poziţiile tarifare 271012410–271012590, 271019430–271019480, 271020110–271020190 şi comercializarea ulterioară a acestora în zona de control vamal, destinate aprovizionării la ieşirea din ţară, în limitele capacităţii rezervorului mijlocului de transport.

[Art.124 modificat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.124 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.124 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.124 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.124 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.124 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.124 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Art.124 completat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.124 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.124 modificat prin Legea nr.141 din 02.07.2010, în vigoare 30.07.2010]

[Art.124 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.124 completat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]

[Art.124 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.124 modificat prin Legea nr.171-XVI din 19.07.2007, în vigoare 03.08.2007]

Articolul 125. Trecerea la cont şi restituirea accizelor achitate

(1) Antrepozitarului autorizat i se permite trecerea la cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) mărfurilor finite supuse accizelor din antrepozitul fiscal. Trecerea la cont a accizelor se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor folosite la prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor, la expedierea (transportarea) lor ulterioară şi în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor utilizate. În cazul în care mărfurile supuse accizelor sînt depuse la maturare, antrepozitarului autorizat i se permite trecerea în cont a accizului în limitele cantităţii de mărfuri supuse accizelor, utilizate la fabricarea de mărfuri similare supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) acestor mărfuri similare supuse accizelor din antrepozitul fiscal şi în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor.

(2) Dacă suma accizului achitată la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, depăşeşte suma accizului calculată la mărfurile supuse accizelor expediate din antrepozitul fiscal, diferenţa se reportează la costuri sau la cheltuieli în perioada fiscală în care a avut loc expedierea mărfurilor supuse accizelor din antrepozitul fiscal.

(2¹) Suma accizelor achitată la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri nesupuse accizelor se reportează la costuri sau la cheltuieli.

[Alin.(2²) art.125 abrogat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

(3) În cazul în care antrepozitarul autorizat exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, de asemenea, livrează mărfuri supuse accizelor în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import, şi/sau în zonele economice libere, suma accizului achitată anterior pentru mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii Moldova, utilizate ulterior pentru prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor, se restituie în modul stabilit de Guvern, în termen de 45 de zile după prezentarea documentelor justificative specificate la alin.(4) din prezentul articol.

(3¹) La livrarea mărfurilor supuse accizelor la export prin intermediul poştei, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător nu poate beneficia de dreptul la restituirea sumei accizului.

(3²) În cazul în care subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu este înregistrat în calitate de subiect al impunerii cu accize exportă în mod independent sau în baza contractului de comision mărfuri supuse accizelor, prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii Moldova, suma accizului achitată la procurarea acestor mărfuri, expediate (transportate) pentru export, se restituie în modul stabilit de Guvern, în termen de 45 de zile după prezentarea documentelor justificative specificate la alin.(4¹) din prezentul articol.

(4) Pentru a obţine restituirea accizei achitate la mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii Moldova, utilizate pentru prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor destinate exportului, antrepozitarul autorizat prezintă Serviciului Fiscal de Stat documente justificative stabilite de Guvern.

(4¹) Pentru a obţine restituirea accizei achitate pentru mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii Moldova, destinate exportului, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu este înregistrat în calitate de subiect al impunerii cu accize prezintă Serviciului Fiscal de Stat documente justificative stabilite de Guvern.

(5) Restituirea accizelor conform prezentului articol se efectuează numai subiectului impunerii care dispune de decizie de restituire a accizelor în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea subiectului impunerii, în contul viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului impunerii respectiv.

Se interzice restituirea accizelor în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impunerii care dispune de decizie de restituire a accizelor, inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.

(6) Exportarea mărfurilor de către persoane fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu sînt subiecţi ai impunerii se permite fără dreptul la restituirea sumelor accizelor la mărfurile supuse accizelor expediate (transportate) pentru export.

(7) Sumele accizelor achitate de agenţii economici la procurarea mărfurilor de la poziţiile tarifare 270710100, 270720100, 270730100, 270750, 270900100, 271012110-271019290, 290110000, 290124000, 290129000, 290211000-290230000, 290244000, 290290000, 290511000-290513000, 290514, 290516, 290519000, 2909, 381400900, 381700800 se trec în cont dacă mărfurile în cauză sînt utilizate în procesul de producţie în altă calitate decît cea de carburanţi şi combustibili. Prin derogare de la prevederile prezentului articol, în cazul utilizării mărfurilor menţionate în calitate de materie primă pentru prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor care nu sînt supuse accizelor, trecerea în cont a sumelor accizelor se efectuează în formă de stingere a restanţelor plătitorului faţă de buget la alte impozite şi taxe, iar în lipsa restanţelor sumele accizelor se transferă la contul bancar al agentului economic în modul stabilit de Guvern.

[Art.125 completat prin Legea nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018]

[Art.125 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.125 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.125 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.125 completat prin Legea nr.108 din 28.05.2015, în vigoare 05.06.2015]

[Art.125 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.125 modificat prin Legea nr.110 din 19.06.2014, în vigoare 11.07.2014]

[Art.125 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.125 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.125 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

Articolul 125¹. Impozitarea stocului de mărfuri supuse accizelor

(1) Subiecţii impunerii care importă mărfuri supuse accizelor efectuează inventarierea stocului de mărfuri supuse accizelor (poziţiile tarifare 220300, 2205, 220600, 2207, 2208, 240210000, 240220, 240290000, 2403) în termen de 45 de zile calendaristice de la data ultimei modificări de majorare a cotei accizelor.

(2) Stocul de mărfuri accizate enumerate la alin.(1) este impozitat cu accize la diferenţa de cote dintre cota modificată şi cota anterioară modificării.

(3) Achitarea accizului calculat la stocul de mărfuri accizate conform alin.(2) se efectuează pînă pe data de 25 a lunii următoare celei în care urma să aibă loc inventarierea.

(4) Declararea accizului calculat la stocul de mărfuri conform alin.(2) se efectuează în termen de pînă pe data de 25 a lunii următoare celei în care urma să aibă loc inventarierea conform formularului şi în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.

(5) Suma accizului calculat la stocul de mărfuri supuse accizelor conform prezentului articol este deductibilă şi se raportează la cheltuielile perioadei.

[Art.125¹ completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.125¹ introdus prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]

Capitolul 4

ÎNREGISTRAREA, ANULAREA ŞI SUSPENDAREA ÎNREGISTRĂRII SUBIECŢILOR

IMPUNERII. EVIDENŢA MĂRFURILOR SUPUSE ACCIZELOR CE SE

EXPEDIAZĂ (SE TRANSPORTĂ). DECLARAREA ACHITĂRII ACCIZELOR

[Denumirea capitolului 4 completată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 126. Înregistrarea subiecţilor impunerii

(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice care preconizează să se ocupe sau care se ocupă cu prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor supuse accizelor sînt obligate să primească certificatul de acciz de modelul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, pînă a începe desfăşurarea activităţii în cauză.

(2) În cererea de solicitare a certificatului de acciz (cerere de modelul stabilit de Ministerul Finanţelor), adresată Serviciului Fiscal de Stat, agentul economic indică:

a) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale);

b) proprietarul clădirii, încăperii, teritoriului, terenului;

c) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale) ale arendatorului sau ale locatorului, în cazul în care proprietatea este folosită pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, în baza contractului de arendă sau de închiriere;

d) formele şi metodele concrete de control, a căror aplicare asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor, inclusiv la expedierea lor dintr-un antrepozit fiscal în altul ale unuia şi aceluiaşi agent economic, dacă aceste antrepozite se află pe teritorii diferite.

(3) La cerere se anexează schema (planul) amplasării blocului administrativ, a secţiei de producţie, a depozitului, a altor încăperi aflate pe teritoriul agentului economic, în limitele stabilite pentru realizarea activităţii de întreprinzător.

(4) În cazul în care cererea conţine informaţii verificabile, Serviciul Fiscal de Stat eliberează persoanei care a înaintat cererea, certificatul de acciz şi anexa la acesta care include schema (planul) specificată la alin.(3) din prezentul articol. Persoana menţionată devine antrepozitar autorizat.

(5) Serviciul Fiscal de Stat poate refuza eliberarea certificatului de acciz în cazul în care consideră că activitatea agentului economic sau antrepozitul fiscal nu pot fi controlate ori formele şi metodele de control prevăzute la alin.(2) lit.d) din prezentul articol nu asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor.

(6) În cazul în care mai mulţi agenţi economici folosesc unul şi acelaşi antrepozit fiscal pentru prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor supuse accizelor, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să determine în mod independent antrepozitarul autorizat (antrepozitarii autorizaţi) responsabil (responsabili) de achitarea accizelor, în modul stabilit de acest serviciu.

(7) Antrepozitarul autorizat care preconizează să facă unele schimbări ce trebuie reflectate în certificatul de acciz sau în anexa la el este obligat să adreseze cererea corespunzătoare Serviciului Fiscal de Stat.

[Art.126 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.126 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.126 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.126 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 126¹. Anularea şi suspendarea înregistrării subiecţilor impunerii

(1) În cazul încheierii activităţii de prelucrare şi/sau de fabricare a mărfurilor supuse accizelor (cu excepţia cazurilor dispunerii de mărfuri supuse accizelor aflate în stoc), persoanele juridice şi persoanele fizice înregistrate ca antrepozitari autorizaţi sînt obligate să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Anularea înregistrării ca contribuabil al accizelor se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(1¹) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să iniţieze de sine stătător procedura de anulare a înregistrării antrepozitarului autorizat (cu excepţia cazurilor dispunerii de mărfuri supuse accizelor aflate în stoc) în cazul în care antrepozitarul autorizat nu a prezentat în termenul stabilit declaraţia privind accizele pentru perioadele fiscale a două luni consecutive.

(2) Data anulării înregistrării ca antrepozitar autorizat se consideră data întocmirii actului de control în a cărui bază este emisă decizia conducerii Serviciului Fiscal de Stat privind anularea înregistrării.

(3) În cazul suspendării activităţii antrepozitarului autorizat în conformitate cu legislaţia în vigoare, înregistrarea în calitate de antrepozitar autorizat nu se anulează. În cazul expedierii (transportării) mărfurilor supuse accizelor din antrepozitul fiscal în perioada de suspendare a activităţii, obligaţiile şi drepturile antrepozitarului autorizat se restabilesc din momentul scoaterii mărfurilor supuse accizelor din antrepozitul fiscal.

(4) În momentul anulării înregistrării în calitate de antrepozitar autorizat în conformitate cu alin.(2), agentul economic se consideră ca subiect care a efectuat scoaterea din antrepozitul autorizat a stocurilor sale de mărfuri şi trebuie să achite accizele pentru această scoatere.

[Art.126¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.126¹ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.126¹ completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.126¹ introdus prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 127. Evidenţa mărfurilor supuse accizelor ce se expediază (se transportă). Declararea achitării accizelor

(1) Antrepozitarul autorizat este obligat să ţină registrul de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor ce se expediază (se transportă) pentru fiecare antrepozit fiscal. Forma registrului şi informaţia ce trebuie reflectată în acesta sînt stabilite de către Ministerul Finanţelor. Înscrierea în registru se face pînă la expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor din antrepozitul fiscal.

(2) Registrul de evidenţă a mărfurilor expediate (transportate) trebuie să se afle într-un loc determinat, accesibil verificării de către persoanele cu funcţii de răspundere autorizate ale Serviciului Fiscal de Stat a înscrierilor, şi să fie prezentat acestor persoane la prima solicitare.

(3) Antrepozitarii autorizaţi prevăzuţi la art.120 lit.a) sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor pînă la data de 25 a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor. Forma declaraţiei şi modul de completare a acesteia se stabilesc de către Ministerul Finanţelor.

(3¹) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu este înregistrat în calitate de antrepozitar autorizat, dar care solicită restituirea accizelor în conformitate cu art.125 alin.(3²), este obligat să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor pînă la data de 25 a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor.

(4) Declaraţia menţionată la alin.(3) şi (3¹) se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹).

[Art.127 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.127 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.127 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.127 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.127 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.127 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.127 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 5

ADMINISTRAREA ACCIZELOR

[Capitolul 5 abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

Articolul 128. Controlul efectuat de Serviciul Fiscal de Stat şi de Serviciul Vamal

[Art.128 abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.128 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.128 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Dumitru DIACOV
Chişinău, 16 iunie 2000.
Nr.1053-XIV.

[Anexa nr.1 la Titlul IV în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Anexa nr.1 la Titlul IV în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Anexa nr.1 la Titlul IV în redacţia Legii nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Anexa nr.1 la Titlul IV modificată prin Legea nr.108 din 28.05.2015, în vigoare 05.06.2015]

[Anexa nr.1 la Titlul IV în redacţia Legii nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]

Notă: Se declară neconstituţională cota accizului de “75 lei+24%” de la poziţia tarifară “240220” conform Hot. Curţii Constituţionale nr.11 din 25.03.2014, în vigoare 25 martie 2014

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.172 din 12.07.2013, în vigoare 09.08.2013]

[Anexa nr.1 la Titlul IV modificată prin Legea nr.324 din 27.12.2012, în vigoare 11.01.2013]

[Anexa nr.1 la Titlul IV modificată prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

[Anexa la Titlul IV completată prin Legea nr.206 din 16.07.2010, în vigoare 10.08.2010]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.141 din 02.07.2010, în vigoare 30.07.2010]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.296-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.01.2009]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]

[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

[Anexa la Titlul IV (notele) modificată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Anexa nr.2 la Titlul IV în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Anexa nr.2 (Notele) la Titlul IV completată prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Anexa nr.2 la Titlul IV în redacţia Legii nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Anexa nr.2 a Titlul IV modificată prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 14.02.2014]

Notă: Se declară neconstituţională cota accizului de “2,00 euro” de la poziţia tarifară “870333” conform Hot. Curţii Constituţionale nr.8 din 14.02.2014, în vigoare 14 februarie 2014

[Anexa nr.2 în redacţia Legii nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Anexa nr.2 la Titlul IV introdusă prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]

Notă: Titlul V aprobat prin Legea nr.407-XV din 26.07.2001. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-3/2 din 04.01.2002. Intră în vigoare de la 01.07.2002 conform Legii nr.408-XV din 26.07.2001

TITLUL V

ADMINISTRAREA FISCALĂ

Capitolul 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 129. Noţiuni

În scopul exercitării administrării fiscale, se definesc următoarele noţiuni:

[Pct.1) şi 1¹) art.129 abrogate prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

2) Serviciul Fiscal de Stat – autoritate publică, împuternicită să administreze impozitele, taxele şi alte plăţi în interesul statului.

3) Conducerea Serviciului Fiscal de Stat – director (director adjunct) al Serviciului Fiscal de Stat; şef (şef adjunct) al subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat.

4) Funcţionar fiscal – funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în Serviciul Fiscal de Stat. Noţiunea “funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile “funcţionar public”, şi “persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

5) Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) – persoană care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor, tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant.

5¹) Martor – persoană cu capacitatea de exerciţiu deplină, care nu este interesată de săvîrşirea actelor de executare şi care nu se află cu participanţii la procedura de executare în legături de rudenie pînă la al patrulea grad sau în relaţii de subordonare şi nu este supus controlului din partea lor.

6) Obligaţie fiscală – obligaţie a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă.

6¹) Conformare fiscală voluntară – calculare corectă, raportare şi achitare deplină şi la timp la buget a obligaţiei fiscale de către contribuabil în mod benevol.

7) Perioadă fiscală – timp, stabilit conform legislaţiei fiscale, pentru care se execută obligaţia fiscală.

8) Termen de stingere a obligaţiei fiscale – perioadă, stabilită conform legislaţiei fiscale, în care trebuie să fie executată obligaţia fiscală, incluzînd şi ultima sa zi în orele de program ale Serviciului Fiscal de Stat. Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă, se va considera o ultimă zi prima zi lucrătoare care urmează după ziua de odihnă. În cazul prezentării dărilor de seamă în format electronic, ultima zi se consideră ziua deplină. În mod analogic se determină şi termenele de executare a altor acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

9) Dare de seamă fiscală – orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.

9¹) Dare de seamă fiscală unificată – declaraţie, prezentată sau care trebuie să fie prezentată Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor de către întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A.

10) Documente de evidenţă – documente privitoare la operaţiuni, la efectuarea plăţilor aferente acestor operaţiuni, inclusiv documente confirmative, orice alte documente prevăzute, conform actelor normative, pentru activitatea contribuabilului. În categoria documentelor de evidenţă intră documentele de contabilitate (prevăzute în legislaţia privind contabilitatea), situaţiile financiare, informaţiile, registrele contabile, titlurile de creanţă, datele contabile (sub orice formă, inclusiv computerizată) etc.

11) Control fiscal – verificare a corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni prevăzute de prezentul cod.

11¹) Vizită fiscală – procedeu de asistenţă fiscală care constă în explicarea legislaţiei fiscale, cu caracter consultativ, şi/sau în stabilirea unor date de ordin general despre activitatea contribuabilului.

12) Încălcare fiscală – acţiune sau inacţiune, exprimată prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a prevederilor legislaţiei fiscale, prin încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscale.

13) Restanţă – sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Obligaţia fiscală care reprezintă obiectul concilierii al contractului încheiat conform art.180 devine restanţă după expirarea termenului modificat în conformitate cu contractul respectiv. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul:

a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală;

b) neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului, emisă pentru asigurarea încasării restanţelor;

c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public naţional ale agenţilor economici;

d) asigurării executării art.13 pct.8) din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;

e) asigurării executării art.131 alin.(7) din prezentul cod.

Obligaţiile fiscale luate la evidenţă fiscală specială conform art.206 din prezentul cod nu se consideră restanţe pe perioada aflării la evidenţa fiscală specială, cu excepţia obligaţiilor fiscale aferente contribuabililor aflaţi în procedură de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura simplificată a falimentului.

14) Executare silită a obligaţiei fiscale – acţiuni întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea forţată a restanţei.

15) Bunuri – totalitate de valori materiale şi de active imateriale, inclusiv de bani şi de valori mobiliare, care se află în proprietatea persoanei, indiferent de faptul în a cărei folosinţă efectivă este, precum şi de alte drepturi patrimoniale.

16) Sechestrare a bunurilor – acţiuni întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru indisponibilizarea bunurilor persoanei.

17) Cont bancar – cont de plăţi deschis în una din instituţiile financiare (sucursala sau filiala acesteia) din Republica Moldova sau din străinătate, precum şi contul deschis în sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor.

18) Sumă plătită în plus – sumă plătită ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decît cel prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală.

18¹) Diminuare a impozitelor, taxelor şi/sau altor plăţi – totalitate a acţiunilor sau inacţiunilor în rezultatul cărora contribuabilul declară sumele impozitelor, taxelor şi/sau altor plăţi în cuantum mai mic decît cel prevăzut de legislaţie.

19) Secret fiscal – orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale.

20) Conducere a organelor vamale – directorul general al Serviciului Vamal (vicedirectorii acestuia), şefii birourilor vamale (şefii adjuncţi ai acestora).

21) Sigiliu – produs electronic sau obiect alcătuit dintr-o placă de cauciuc, metal, lemn, hîrtie sau alte materiale, fixată pe un suport, avînd gravată o emblemă, o inscripţie sau un alt semn distinctiv oficial, ca dovadă a autenticităţii.

22) Sigilare – aplicarea sigiliului pe uşile unor încăperi, mijloace de transport, pe recipiente, diferite produse, colete, corespondenţă, pe bunurile debitorului, alte bunuri în scopul conservării, identificării, indisponibilizării ori evitării desfacerii acestora de către persoane neautorizate.

[Art.129 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.129 completat prin Legea nr.123 din 07.07.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.129 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.129 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.129 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.129 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.129 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.05.2014]

[Art.129 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.129 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.129 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.129 completat prin Legea nr.82-XVI din 29.03.2007, în vigoare 04.05.2007]

Articolul 129¹. Expedierea şi înmînarea actelor Serviciului Fiscal de Stat

(1) Actele Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmînează personal destinatarului sau altor persoane indicate la alin.(2) de către Serviciul Fiscal de Stat.

(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului şi răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.

(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţia, din oficiul sau din secretariatul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia.

(4) În cazul în care înmînarea actului Serviciului Fiscal de Stat către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) Destinatarul şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.

(6) Refuzul de a primi actele Serviciului Fiscal de Stat se consemnează de către funcţionarul fiscal responsabil într-un proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor ulterioare ce se impun conform cadrului legal de către Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.129¹ modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.129¹ introdus prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

Articolul 130. Raporturile reglementate

Prezentul titlu reglementează raporturile care apar în cadrul administrării fiscale.

Articolul 131. Organele cu atribuţii de administrare fiscală

(1) Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: Serviciul Fiscal de Stat, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei.

(2) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective, conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice.

(3) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în cazul efectuării unor acţiuni în baza înţelegerilor reciproce, se informează despre măsurile întreprinse şi despre rezultatele lor, fac schimb de informaţii în scopul exercitării atribuţiilor.

(4) Organele cu atribuţii de administrare fiscală au dreptul să colaboreze cu organele competente din alte ţări şi să fie membre ale organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi de activitate este stabilit în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(5) Organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt în drept să prezinte informaţiile de care dispun referitor la un contribuabil concret:

a) funcţionarilor fiscali şi persoanelor cu funcţie de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală, în scopul îndeplinirii de către ei a atribuţiilor de serviciu;

b) autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;

c) instanţelor de judecată, în scopul examinării cazurilor ce ţin de competenţa acestora;

d) organelor de drept – informaţia necesară în cadrul urmăririi penale şi/sau privind încălcările fiscale;

e) Comisiei Electorale Centrale şi Curţii de Conturi, în scopul îndeplinirii funcţiilor acesteia;

f) organelor fiscale ale altor ţări, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

g) executorilor judecătoreşti, pentru executarea documentelor executorii;

h) coordonatorilor oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, pentru verificarea veniturilor solicitanţilor de asistenţă juridică garantată de stat;

i) organelor abilitate cu funcţii în domeniul migraţiei – informaţia despre obiectele impozabile ale imigranţilor, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;

j) organelor cu atribuţii de aprobare a preţurilor şi tarifelor, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;

k) contribuabilului – informaţia cu caracter personal despre acesta privind obligaţiile fiscale şi alte plăţi la bugetul public naţional, a căror evidenţă este ţinută de Serviciul Fiscal de Stat;

l) mijloacelor de informare în masă – informaţia despre sumele de plăţi achitate la bugetul public naţional şi/sau încălcările fiscale dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de drept şi judiciare;

m) administratorilor autorizaţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei insolvabilităţii şi administratorilor autorizaţi;

n) fondatorilor şi/sau acţionarilor întreprinderii – informaţia privind lipsa sau existenţa restanţelor (eliberarea certificatelor privind lipsa sau existenţa restanţelor);

o) biroului istoriilor de credit – informaţia referitoare la veniturile obţinute din sursele de venit de către un contribuabil concret, în scopul evaluării contribuabilului la faza precontractuală şi al monitorizării angajamentelor de plată, în baza unui acord stabilit între părţi.

(5¹) Organele cu atribuţii de administrare fiscală prezintă Ministerului Finanţelor informaţiile necesare îndeplinirii de către acesta a atribuţiilor sale, inclusiv în scopul elaborării/reformulării politicii fiscale.

(5²) Serviciul Fiscal de Stat acordă biroului istoriilor de credit acces la informaţia referitoare la veniturile obţinute din sursele de venit de către un contribuabil concret într-o anumită perioadă fiscală, în scopul monitorizării angajamentelor de plată, în baza unui acord stabilit între părţi.

(6) Persoanele şi autorităţile publice indicate la alin.(5) poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru neasigurarea confidenţialităţii şi securităţii informaţiei primite, precum şi pentru utilizarea ei în alte scopuri decît cele stabilite.

(7) Serviciul Fiscal de Stat plasează pe pagina sa oficială date despre contribuabilii care au admis restanţe faţă de buget.

(8) Schimbul de date automatizat între organele cu atribuţii de administrare fiscală şi autorităţile publice indicate la alin.(5) se realizează prin intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern.

(9) Serviciul Fiscal de Stat furnizează gratuit oricăror autorităţi/instituţii bugetare şi contribuabilului informaţia în limitele prevăzute de prezentul cod, în formatul disponibil Serviciului Fiscal de Stat.

(10) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să furnizeze doar informaţia primită de la contribuabil. În cazul în care informaţia a fost furnizată Serviciului Fiscal de Stat de alte instituţii sau persoane juridice care au colectat-o, Serviciul Fiscal de Stat nu este obligat să o furnizeze, aceasta urmînd să fie prezentată doar de furnizorul primar al informaţiei.

[Art.131 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.131 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.131 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.131 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.131 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.131 completat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.05.2014]

[Art.131 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.131 modificat prin Legea nr.120 din 25.05.2012, în vigoare 01.10.2012]

[Art.131 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 2

SERVICIUL FISCAL DE STAT

Articolul 132. Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat

Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea administrării fiscale, prin crearea de condiţii contribuabililor pentru conformare la respectarea legislaţiei, aplicarea uniformă a politicii şi reglementărilor în domeniul fiscal.

[Art.132 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.132 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

Articolul 132¹. Principiile generale de organizare a Serviciului Fiscal de Stat

(1) Serviciul Fiscal de Stat este autoritatea administrativă care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Ministerului Finanţelor, fiind o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al acestui minister, constituită pentru prestarea serviciilor publice administrative contribuabililor, pentru supravegherea, controlul în domeniul fiscal şi constatarea infracţiunilor în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală.

(2) Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a Serviciului Fiscal de Stat prin acordarea asistenţei metodologice în activitatea acestuia şi prin exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(4).

(3) În vederea realizării sarcinilor, Serviciul Fiscal de Stat dispune de autonomie administrativă şi decizională, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Nicio autoritate naţională sau internaţională nu admite ingerinţe în activitatea Serviciului Fiscal de Stat.

(4) Ministerul Finanţelor are următoarele atribuţii:

a) aprobă structura Serviciului Fiscal de Stat;

b) stabileşte obiectivele Serviciului Fiscal de Stat şi indicatorii de performanţă;

c) evaluează performanţa directorului şi a directorilor adjuncţi;

d) aprobă bugetul Serviciului Fiscal de Stat;

e) solicită informaţia relevantă privind monitorizarea administrării fiscale, inclusiv rapoarte privind impozitarea şi administrarea fiscală, rapoarte trimestriale şi anuale privind suma obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială;

f) exercită alte acţiuni prevăzute de prezentul cod.

(5) În cazul recepţionării unor semnale de încălcare a legislaţiei fiscale de către angajaţii Serviciului Fiscal de Stat, Ministerul Finanţelor informează conducerea Serviciului Fiscal de Stat despre aceasta. Conducerea Serviciului Fiscal de Stat ia măsuri faţă de situaţia semnalată, fapt despre care informează Ministerul Finanţelor şi persoana (entitatea) care a înştiinţat despre încălcare.

(6) În cazul în care conducerea Serviciului Fiscal de Stat nu ia măsuri faţă de situaţia creată conform alin.(5), Ministerul Finanţelor examinează acţiunile/ inacţiunile conducerii Serviciului Fiscal de Stat prin prisma răspunderii disciplinare prevăzute în Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

(7) Serviciul Fiscal de Stat este persoană juridică de drept public şi dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova.

(8) Subdiviziunile Serviciului Fiscal de Stat fără statut de persoană juridică utilizează ştampile cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova.

(9) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să dispună de simboluri corporative – stemă, drapel, insignă de apartenenţă, embleme vizuale sau auditive cu caracter de identificare a persoanei juridice – aprobate de Guvern, în baza deciziei Comisiei Naţionale de Heraldică.

(10) Modificarea denumirii Serviciului Fiscal de Stat nu se consideră reorganizare a acestuia.

[Art.132¹ în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.132¹ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 132². Structura Serviciului Fiscal de Stat

(1) Sistemul administrativ al Serviciului Fiscal de Stat se determină în raport cu importanţa majoră, volumul, complexitatea şi specificul funcţiilor pe care le realizează.

(2) Structura Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de către Ministerul Finanţelor.

(3) Efectivul-limită pentru Serviciul Fiscal de Stat se aprobă de către Guvern.

(4) Raza de activitate şi atribuţiile subdiviziunilor Serviciului Fiscal de Stat se aprobă prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat.

(5) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderea individuală a personalului din Serviciul Fiscal de Stat se stabilesc prin fişa postului sau contractul individual de muncă, în baza regulamentelor de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor.

(6) Pe lîngă Serviciul Fiscal de Stat activează un consiliu consultativ, format din angajaţii Serviciului Fiscal de Stat, specialişti calificaţi şi savanţi din domeniul fiscal, financiar-economic şi juridic. Funcţionarea consiliului consultativ se stabileşte printr-un regulament aprobat de către directorul Serviciului Fiscal de Stat. Sarcina de bază a consiliului consultativ constă în soluţionarea chestiunilor de ordin metodologic şi a disensiunilor apărute în aplicarea legislaţiei fiscale, prin aplicarea prevederilor stipulate la art.11 alin.(1).

(7) În scopul consultării acţiunilor privind conformarea contribuabililor şi al monitorizării procesului de conformare, pe lîngă Serviciul Fiscal de Stat activează un consiliu de conformare, format din reprezentanţi ai Serviciului Fiscal de Stat, ai societăţii civile şi ai contribuabililor. Funcţionarea consiliului de conformare se stabileşte printr-un regulament aprobat de către directorul Serviciului Fiscal de Stat.

(8) Prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat pot fi înfiinţate consilii, comisii, grupuri de lucru sau echipe de proiect pentru realizarea unor activităţi în domeniile de competenţă ale Serviciului Fiscal de Stat.

[Art.132² introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 132³. Conducerea Serviciului Fiscal de Stat

(1) Serviciul Fiscal de Stat este condus de un director, care este asistat de 4 directori adjuncţi.

(2) Ocuparea funcţiei publice vacante de director al Serviciului Fiscal de Stat se face prin concurs.

(3) Directorul Serviciului Fiscal de Stat se numeşte în funcţie de către ministrul finanţelor pe un termen de 5 ani.

(4) Directorul Serviciului Fiscal de Stat poate fi destituit din funcţie de către ministrul finanţelor pînă la expirarea termenului de 5 ani în una dintre următoarele situaţii:

a) în cazurile prevăzute la art.64 din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;

b) la expirarea a cel puţin 6 luni după data numirii în funcţie a unui nou ministru al finanţelor.

(5) Candidat la funcţia de director al Serviciului Fiscal de Stat poate fi persoana care corespunde cerinţelor specifice minime stabilite în Clasificatorul unic al funcţiilor publice, aprobat prin Legea nr.155 din 21 iulie 2011, precum şi condiţiilor prevăzute de Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

(6) Nu poate candida la funcţia de director al Serviciului Fiscal de Stat persoana care are antecedente penale pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave săvîrşite cu intenţie, precum şi persoana care are antecedente penale pentru săvîrşirea infracţiunilor contra bunei desfăşurări a activităţii în sfera publică, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale ori persoana a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere.

(7) Numirea în funcţie a directorului Serviciului Fiscal de Stat în urma desfăşurării concursului, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale directorului se efectuează de către ministrul finanţelor, în condiţiile legii.

(8) Numirea în funcţie, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale directorilor adjuncţi ai Serviciului Fiscal de Stat se efectuează de către ministrul finanţelor în condiţiile legii, la propunerea directorului.

(9) Directorul raportează ministrului finanţelor despre activitatea Serviciului Fiscal de Stat.

(10) În exercitarea atribuţiilor sale, directorul Serviciului Fiscal de Stat emite ordine, indicaţii, dispoziţii în condiţiile legii.

(11) Atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de acţiune ale directorilor adjuncţi se stabilesc prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat.

(12) Directorul reprezintă Serviciul Fiscal de Stat în relaţia cu terţii sau acordă împuterniciri altor angajaţi ai Serviciului de a reprezenta Serviciul Fiscal de Stat.

(13) Directorul Serviciului Fiscal de Stat:

a) asigură executarea actelor legislative, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului;

b) asigură realizarea sarcinilor şi funcţiilor ce revin Serviciului Fiscal de Stat;

c) asigură coordonarea şi supravegherea activităţii Serviciului Fiscal de Stat;

d) organizează sistemul de management financiar şi control, precum şi funcţia de audit intern;

e) aprobă repartizarea alocaţiilor bugetare conform clasificaţiei bugetare;

f) asumă angajamente bugetare şi efectuează cheltuieli în scopurile şi limitele alocaţiilor bugetare;

g) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public în corespundere cu principiile bunei guvernări;

h) aprobă statele de personal şi schema de încadrare ale Serviciului Fiscal de Stat în limitele efectivului-limită aprobat de către Guvern;

i) angajează, eliberează, aplică sancţiuni disciplinare, stimulează şi soluţionează problemele ce ţin de mişcarea de personal în cadrul Serviciului Fiscal de Stat;

j) soluţionează problemele activităţii operative, organizatorice, economico-financiare şi asigurării materiale şi sociale;

k) semnează actele normative în limitele competenţei Serviciului Fiscal de Stat.

(14) Prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat, unele atribuţii pot fi delegate conducerii subdiviziunilor Serviciului Fiscal de Stat. Limitele şi condiţiile delegării se precizează prin actul de delegare.

(15) Directorul Serviciului Fiscal de Stat este independent în exercitarea mandatului. Pe durata mandatului, acesta îşi sistează orice activitate politică, inclusiv în cadrul partidelor politice sau al altor organizaţii social-politice.

(16) În cazul absenţei directorului Serviciului Fiscal de Stat, atribuţiile acestuia sînt exercitate de unul dintre directorii adjuncţi.

(17) Actele oficiale ale Serviciului Fiscal de Stat sînt semnate olograf sau, în conformitate cu legislaţia, prin aplicarea semnăturii electronice de către directorul Serviciului Fiscal de Stat sau de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, abilitate cu acest drept prin ordin al directorului.

[Art.132³ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 132⁴. Funcţiile de bază ale Serviciului Fiscal de Stat

Serviciul Fiscal de Stat îndeplineşte următoarele funcţii:

1) elaborarea strategiilor şi organizarea sistemului de management în domeniul administrării fiscale;

2) administrarea, conform legii, a impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa, inclusiv expunerea poziţiei oficiale a Serviciului Fiscal de Stat referitoare la aplicarea legislaţiei fiscale;

3) acordarea de servicii pentru contribuabili;

4) prevenirea şi combaterea încălcărilor fiscale, inclusiv a evaziunii fiscale;

5) controlul fiscal;

6) constatarea contravenţiilor;

7) constatarea infracţiunilor prevăzute la art.241–242, 244, 244¹, 250–253 şi 335¹ din Codul penal;

8) executarea silită a restanţelor şi altor plăţi neachitate în termen la bugetul public naţional;

9) examinarea contestaţiilor;

10) emiterea actelor normative care reglementează aplicarea legislaţiei fiscale în limitele competenţei acordate prin actele legislative;

11) coordonarea, îndrumarea şi controlul aplicării reglementărilor legale în domeniul de activitate, precum şi funcţionarea subdiviziunilor sale;

12) managementul resurselor umane, financiare şi materiale, susţinerea activităţilor specifice prin intermediul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor, reprezentarea juridică, auditul intern, precum şi comunicarea internă şi externă;

13) cooperarea internaţională în domeniul administrării fiscale.

[Art.132⁴ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 133. Atribuţiile Serviciului Fiscal de Stat

(1) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii generale:

1) contribuie la implementarea, în domeniul său de activitate, a programului de guvernare şi a altor politici publice prin elaborarea şi aplicarea de strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung, generale sau sectoriale;

2) urmăreşte organizarea unui management eficient şi coerent al administrării fiscale;

3) îndrumează şi controlează activitatea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale;

4) implementează modelul de management al riscurilor interne şi externe ale instituţiei;

5) asigură managementul resurselor umane al instituţiei;

6) întocmeşte avize cu privire la proiectele de acte normative elaborate de către alte autorităţi publice, care cuprind măsuri referitoare la domeniul său de activitate;

7) participă la elaborarea modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale, la elaborarea proiectelor de norme metodologice şi a altor acte normative care conţin prevederi referitoare la administrarea fiscală;

8) elaborează proiecte de acte cu caracter normativ şi procedurile de aplicare a prevederilor referitoare la administrarea veniturilor bugetului public naţional date în competenţa sa, inclusiv exprimă poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat. Poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat şi se publică pe pagina web oficială a Serviciului Fiscal de Stat;

9) iniţiază măsuri pentru dezvoltarea şi desfăşurarea în condiţii bune a relaţiilor internaţionale în domeniul său de activitate;

10) colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice sau orice alte entităţi cu atribuţii în aplicarea legii ori interesate de realizarea prevederilor legislaţiei fiscale în partea ce ţine de administrarea fiscală;

11) gestionează informaţiile cu privire la colectarea veniturilor administrate;

12) examinează contestaţiile (cererile prealabile) formulate împotriva actelor emise în exercitarea atribuţiilor;

13) elaborează proceduri şi norme metodologice în domeniul său de activitate pentru structurile proprii şi pentru contribuabili;

14) elaborează studii, analize şi sondaje privind organizarea activităţii proprii;

15) culege, verifică, prelucrează şi arhivează date şi informaţii fiscale necesare pentru desfăşurarea activităţii sale, de asemenea constituie baze proprii de date relevante şi gestionează colaborarea cu autorităţile naţionale competente privind informaţiile deţinute, în condiţiile legii;

16) emite şi implementează politici şi planuri de acţiuni privind asigurarea securităţii informaţiei;

17) dezvoltă sistemul informaţional în domeniile sale de activitate;

18) reprezintă statul în instanţele de judecată şi în organele de urmărire penală ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale, precum şi orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Serviciului Fiscal de Stat;

19) organizează programe de perfecţionare profesională a personalului din cadrul Serviciului Fiscal de Stat la nivel central şi la nivelul structurilor subordonate;

20) organizează şi asigură gestionarea patrimoniului, inclusiv alocarea, mişcarea, evidenţa şi controlul asupra lui;

20¹) efectuează controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în cadrul procesului de emitere, acordare, acceptare şi rambursare a valorii tichetelor de masă;

21) emite şi prezintă, în modul stabilit, propuneri de buget fundamentate pe programe;

22) iniţiază şi derulează, în conformitate cu Legea privind achiziţiile publice, achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii pentru activităţile proprii;

23) asigură cooperarea administrativă, inclusiv schimbul de informaţii, cu alte instituţii din ţară şi cu administraţii fiscale din alte state sau organizaţii internaţionale cu privire la obiectul său de activitate;

24) asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

25) încheie acorduri la nivel departamental şi convenţii cu administraţii fiscale din alte state, cu organizaţii internaţionale sau cu alte entităţi în domeniul său de activitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

26) acordă sau primeşte asistenţă tehnică în domeniul său de activitate şi derulează proiecte şi activităţi de cooperare cu administraţii fiscale din alte state, cu organizaţii internaţionale sau cu alte entităţi;

27) participă, prin reprezentanţi, la evenimente organizate de către administraţii fiscale din alte state, de către organizaţii internaţionale sau alte entităţi ori în colaborare cu acestea în domeniul său de activitate;

28) participă la elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a proiectelor legilor bugetare anuale prin prezentarea propunerilor la obiectivele politicii de administrare fiscală şi a estimărilor pe termen mediu privind veniturile administrate.

(2) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul administrării fiscale:

1) gestionează Registrul fiscal de stat şi dosarul contribuabilului, de asemenea efectuează înregistrarea unor categorii de contribuabili;

2) organizează şi administrează evidenţa impozitelor, taxelor şi a altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa;

3) elaborează şi aplică procedurile privind evidenţa analitică pe contribuabili şi stingerea obligaţiilor fiscale prin conformare voluntară;

4) emite acte cu caracter normativ privind aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale în cazurile prevăzute de lege şi expune poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat privind aplicarea legislaţiei fiscale;

5) emite soluţii fiscale individuale anticipate la cererea persoanelor fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător;

6) asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor privind impozitele, taxele şi alte venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa;

7) aplică, de sine stătător sau prin entităţile abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale şi a altor plăţi la bugetul public naţional potrivit legii;

8) defineşte, dezvoltă, implementează, furnizează şi operează servicii specifice pentru contribuabili, de asemenea eliberează acte permisive persoanelor fizice şi juridice;

9) promovează conformarea fiscală voluntară, inclusiv prin modernizarea şi furnizarea serviciilor menite să faciliteze îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către contribuabili;

10) emite decizii asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor şi surselor indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale;

11) gestionează riscurile de neconformare fiscală şi selectează contribuabilii cu risc sporit de neconformare fiscală;

12) examinează contestaţii şi emite decizii în rezultatul examinării acestora;

13) efectuează vizite fiscale şi instituie posturi fiscale;

14) efectuează controlul fiscal, examinează cazurile de încălcare fiscală, aplică sancţiuni fiscale şi emite acte administrative în scopul aplicării prezentului cod;

14¹) efectuează controlul asupra calculării corecte şi a virării în termen a contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi aplică sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la calcularea acestora;

15) organizează activitatea de valorificare a bunurilor sechestrate în cadrul procedurii de executare silită a obligaţiei fiscale, potrivit legii;

16) introduce şi promovează metode de înregistrare fiscală, declarare şi plată a impozitelor, taxelor şi altor venituri la buget, bazate pe utilizarea tehnologiei informaţiei;

17) este în drept să modifice termenul de stingere a obligaţiei fiscale prin încheierea cu contribuabilii restanţieri a contractelor de eşalonare/amînare a stingerii obligaţiei fiscale, conform legislaţiei;

18) deţine, administrează, analizează şi evaluează informaţii, de asemenea acţionează, în condiţiile legii, pentru obţinerea de informaţii relevante pentru Serviciul Fiscal de Stat din diverse surse;

19) stabileşte şi aplică metodologia de distribuire şi stingere a obligaţiei fiscale şi/sau de restituire a sumelor achitate în plus;

20) aplică mecanismul legal al insolvabilităţii faţă de contribuabilii care au ajuns în incapacitate de plată;

21) administrează procesul de utilizare a echipamentelor de casă şi de control;

22) efectuează restituirea sumelor plătite în plus şi a celor a căror restituire este prevăzută de legislaţie;

23) elaborează modelul şi conţinutul formularelor utilizate pentru administrarea fiscală, precum şi instrucţiunile de completare a acestora;

24) asigură, conform legislaţiei, tipărirea formularelor utilizate în domeniul său de activitate, precum şi tipărirea centralizată şi eliberarea seriei şi diapazonului de numere pentru formularele tipizate de documente primare cu regim special;

25) organizează asigurarea gratuită a contribuabililor cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, iar contra plată – cu formulare tipizate de documente primare cu regim special pe suport de hîrtie, conform listei stabilite de către Guvern;

26) popularizează legislaţia fiscală şi prezintă, la solicitarea contribuabililor sau altor persoane, poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat referitoare la aplicarea normelor fiscale, conform legislaţiei;

27) asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor privind impozitele, taxele şi alte venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa, în vederea aplicării unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;

28) elaborează norme metodologice şi proceduri de efectuare şi suspendare a controalelor fiscale;

29) asigură aplicarea legislaţiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa;

30) furnizează Ministerului Finanţelor şi autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile necesare fundamentării bugetelor respective;

31) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor, efectuează controale privind utilizarea maşinilor de casă şi de control şi a terminalelor POS la decontările în numerar şi privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;

32) efectuează verificarea softurilor instalate în maşinile de casă şi de control ridicate de la contribuabili, a sistemelor informaţionale de ţinere a evidenţei fiscale şi contabile;

32¹) eliberează certificatul de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control;

33) organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale, de asemenea verifică corectitudinea acţiunilor şi procedurii de alăturare şi raportare, prevăzute la art.197 alin.(3¹) şi la art.229 alin.(2²), realizate de către executorul judecătoresc;

34) organizează concursuri, cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care, direct sau indirect, au participat la îmbunătăţirea procesului de administrare fiscală şi/sau la majorarea încasărilor la bugetul public naţional. Organizarea concursurilor se efectuează în modul stabilit de Guvern;

35) stabileşte criteriile de selectare a contribuabililor mari şi aprobă lista acestora;

36) confirmă contribuabililor rezidenţa fiscală în scopul beneficierii de prevederile convenţiilor (acordurilor) pentru evitarea dublei impuneri, încheiate între Republica Moldova şi alte state în modul stabilit de legislaţie.

(3) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul prevenirii şi constatării contravenţiilor:

1) elaborează şi întreprinde măsuri de prevenire şi constatare a contravenţiilor date în competenţa sa, conform legislaţiei;

2) asigură reacţionarea promptă la sesizările şi comunicările despre contravenţii, conform competenţei sale de examinare;

3) constată cauzele şi condiţiile ce pot genera sau contribui la săvîrşirea contravenţiilor date în competenţa Serviciului Fiscal de Stat, cu sesizarea, în condiţiile legii, a organului competent sau a persoanei cu funcţie de răspundere cu privire la necesitatea de întreprindere a măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii;

4) constată şi sancţionează faptele ce constituie contravenţii potrivit reglementărilor în vigoare şi reţine, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenţiei.

(4) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul constatării infracţiunilor:

1) reţine făptuitorul;

2) ridică corpurile delicte;

3) solicită informaţiile şi documentele necesare pentru constatarea infracţiunilor;

4) citează persoane şi obţine de la ele declaraţii;

5) procedează la evaluarea pagubei;

6) efectuează orice alte acţiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale în care se consemnează acţiunile efectuate şi circumstanţele elucidate în vederea constatării infracţiunilor, în limitele normelor de procedură penală;

7) cooperează cu instituţiile cu atribuţii similare din alte state, în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele internaţionale, în scopul constatării infracţiunilor în limitele competenţei sale;

8) verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori pe durata transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi aplică sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;

9) constituie şi utilizează baze de date necesare pentru constatarea infracţiunilor economico-financiare şi altor fapte ilicite în domeniul fiscal;

10) primeşte şi înregistrează declaraţii, comunicări şi alte informaţii privind infracţiunile şi le verifică conform legislaţiei;

11) solicită, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente de la orice entitate privată şi/sau publică în scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvîrşirea unor fapte care contravin legislaţiei;

12) stabileşte identitatea administratorilor unităţilor controlate, precum şi a oricăror persoane implicate în săvîrşirea infracţiunilor constatate, şi solicită acestora explicaţii scrise, după caz;

13) ridică documente, echipamente de casă şi de control, precum şi sisteme informaţionale/computerizate de evidenţă, în condiţiile prezentului cod şi ale Codului de procedură penală, solicită copii certificate de pe documentele originale, prelevează probe, eşantioane, mostre şi alte asemenea specimene, solicită efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării acţiunilor de administrare fiscală;

14) participă, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de constatare a activităţilor ilicite care generează fenomene de evitare a plăţilor către bugetul public naţional.

[Art.133 modificat prin Legea nr.118 din 05.07.2018, în vigoare 20.07.2018]

[Art.133 completat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.133 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.133 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.133 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.133 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.133 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.133 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.133 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.133 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.133 completat prin Legea nr.144-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]

Articolul 134. Drepturile Serviciului Fiscal de Stat şi ale funcţionarilor fiscali

(1) Serviciul Fiscal de Stat şi funcţionarii fiscali, în cadrul acţiunilor de exercitare a funcţiei, au următoarele drepturi:

1) să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale, alte persoane respectă legislaţia fiscală;

2) să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană informaţii, date, documente necesare pentru exercitarea atribuţiilor în limitele funcţionale, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control, de asemenea să ceară explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemelor identificate în procesul exercitării atribuţiilor;

3) să efectueze vizite fiscale conform prevederilor prezentului cod;

4) să deschidă şi să examineze, să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor, încăperile de producţie, depozitele, spaţiile comerciale şi alte locuri, cu excepţia domiciliului şi reşedinţei, folosite pentru obţinerea de venituri sau pentru întreţinerea obiectelor impozabile, altor obiecte, documentelor;

5) să aibă acces la sistemul electronic/computerizat de evidenţă al contribuabilului şi să ridice mijloacele tehnice care conţin aceste sisteme pentru a obţine probe ale încălcărilor şi infracţiunilor date în competenţa sa. Contribuabilul este în drept să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, o copie a sistemului electronic/computerizat de evidenţă al contribuabilului ridicat de Serviciul Fiscal de Stat;

6) să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale contribuabilului;

7) să ridice de la contribuabil documente în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod, de asemenea să ridice de la contribuabil maşinile de casă şi de control utilizate la încasările în numerar, în scopul verificării softurilor instalate în acestea, întocmind un proces-verbal conform modului stabilit;

8) să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile de asigurare, de executare silită a stingerii obligaţiei fiscale şi de răspundere prevăzute de legislaţie;

9) să creeze consiliu consultativ prin parteneriat public-privat, consiliu de conformare, comisii specializate, grupuri de lucru cu antrenarea reprezentanţilor altor ministere, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale, reprezentanţilor mediului academic, reprezentanţilor societăţii civile şi a specialiştilor în domeniu;

10) să pornească în instanţele judecătoreşti competente, în conformitate cu prezentul cod, acţiuni contra contribuabililor privind:

a) anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste tranzacţii;

b) anularea înregistrării întreprinderii, organizaţiei, în cazul încălcării modului stabilit de fondare a acestora sau al necorespunderii actelor de constituire cu prevederile legislaţiei, şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;

c) lichidarea întreprinderii, organizaţiei în temeiurile stabilite de legislaţie şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;

11) să ceară şi să verifice înlăturarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri de constrîngere;

12) să utilizeze metode şi surse directe şi indirecte la estimarea obiectelor impozabile şi la calcularea impozitelor şi taxelor;

13) să stingă, în modul stabilit de prezentul cod, obligaţiile fiscale ale contribuabililor şi drepturile la restituirea sumelor plătite în plus;

14) să citeze la Serviciul Fiscal de Stat contribuabilul, persoana presupusă a fi subiectul impozitării, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului, inclusiv responsabilul de evidenţa documentelor referitoare la persoana presupusă a fi subiectul impozitării, pentru a depune mărturii, a prezenta documente şi informaţii în problema de interes pentru Serviciul Fiscal de Stat, cu excepţia documentelor şi informaţiilor care, conform legislaţiei, constituie secret de stat. Neprezentarea persoanei citate la data şi ora stabilite în citaţie nu împiedică efectuarea de către Serviciul Fiscal de Stat a actelor procedurale fiscale;

15) să oprească, în comun cu alte organe, şi să controleze în condiţiile prezentului cod mijloacele de transport încărcate sau care se presupune că sînt încărcate cu mărfuri supuse accizelor ori că efectuează transport ilicit de mărfuri şi pasageri în trafic naţional sau internaţional;

16) să solicite de la instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) prezentarea documentelor referitoare la clienţii acestora;

17) să solicite efectuarea şi să efectueze controale fiscale în alte state în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

18) să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea contribuabililor, fără acordul acestora din urmă;

19) să prezinte organelor competente din alte state informaţii despre relaţiile contribuabililor străini cu cei autohtoni, fără acordul sau înştiinţarea acestora din urmă;

20) să utilizeze dări de seamă fiscale, corespondenţa cu contribuabilii şi informaţii ale autorităţilor publice pe suport electronic şi de alt fel, perfectat şi protejat conform legislaţiei în domeniu;

20¹) să stabilească criterii de determinare a contribuabililor care, la efectuarea livrărilor impozabile cu T.V.A. pe teritoriul ţării, sînt obligaţi să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală electronică şi să aprobe lista acestora;

21) să folosească mijloace de informare în masă pentru popularizarea şi respectarea legislaţiei fiscale;

22) să utilizeze mijloacele speciale sonore şi luminiscente instalate pe unităţile de transport conform normelor stabilite; să intre sau să pătrundă, în modul stabilit de lege, utilizînd, în caz de necesitate, mijloace speciale, în orice încăpere sau proprietate în scop de constatare a infracţiunilor economico-financiare conform competenţei ori dacă, în baza unor date suficiente, se ştie că în aceste localuri a fost comisă sau se comite o infracţiune economico-financiară;

23) să limiteze sau să interzică temporar circulaţia transportului şi a pietonilor pe străzi şi pe drumuri, precum şi accesul persoanelor pe anumite porţiuni de teren sau spre anumite locuri în scop de asigurare a efectuării unor acţiuni de constatare a infracţiunilor;

24) să efectueze filmarea şi înregistrarea audio a persoanelor reţinute, să le fotografieze pentru cercetare comparativă sau identificare;

25) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

(2) Funcţionarii fiscali îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal şi vizita fiscală la faţa locului sau privind executarea silită a stingerii obligaţiei fiscale în baza unor delegări/hotărîri emise în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(3) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să revoce, să modifice sau să suspende, în condiţiile legii, actele sale cu caracter normativ şi cele cu caracter individual dacă ele contravin legislaţiei.

(3¹) În procesul efectuării controlului fiscal, în caz de necesitate, Serviciul Fiscal de Stat poate contracta sau antrena specialişti, experţi, interpreţi calificaţi în domeniul solicitat pentru a acorda asistenţa respectivă şi a contribui la clarificarea unor constatări.

(4) Cerinţele şi dispoziţiile legale ale funcţionarului fiscal sînt executorii pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele cu funcţie de răspundere.

(5) Împiedicarea de a-şi exercita atribuţiile, ofensarea, ameninţarea, împotrivirea, violentarea, atentarea la viaţa, la sănătatea şi la averea funcţionarului fiscal, precum şi a rudelor lui apropiate, în timpul exercitării atribuţiilor sau în legătură cu aceasta atrag răspunderea prevăzută de lege.

(6) Funcţionarul fiscal îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal la faţa locului sau privind executarea silită a obligaţiei fiscale în baza unei decizii/hotărîri emise de conducerea Serviciului Fiscal de Stat.

[Art.134 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.134 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.134 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.134 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.134 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.134 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 135. Drepturile speciale ale autorităţii fiscale

[Art.135 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 136. Obligaţiile Serviciului Fiscal de Stat şi ale funcţionarilor fiscali

Serviciul Fiscal de Stat şi funcţionarii fiscali, în cadrul acţiunilor de exercitare a funcţiei, au următoarele obligaţii:

1) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod, cu alte acte normative, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

2) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;

3) să popularizeze legislaţia fiscală;

4) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;

5) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative corespunzătoare;

6) să primească şi să examineze cererile persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice care practică activitate de întreprinzător privind emiterea soluţiilor fiscale individuale anticipate, în modul stabilit de lege;

7) să asigure gratuit contribuabilul cu formulare tipizate de dare de seamă fiscală;

8) să efectueze, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor pentru restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite;

9) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, în cazurile reglementate de legislaţie sau la solicitarea organelor şi autorităţilor publice abilitate legal, să elibereze certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget şi certificate care confirmă înregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. şi accize. Formularul-tip al certificatelor menţionate se aprobă de către Serviciul Fiscal de Stat;

10) la solicitarea nerezidentului sau a persoanei împuternicite de el (plătitorul venitului), să elibereze certificatul despre sumele veniturilor obţinute în Republica Moldova şi impozitele achitate (reţinute). Formularul-tip al certificatului menţionat se aprobă de către Ministerul Finanţelor;

11) să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;

12) să examineze petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege;

13) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări fiscale şi să le verifice, după caz;

14) să acţioneze în scopul constatării infracţiunilor economico-financiare, a acţiunilor ilicite ale contribuabililor;

15) în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale funcţionarului fiscal, să emită o decizie privind aplicarea de sancţiuni;

16) să remită contribuabilului sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de legislaţia fiscală, decizia emisă;

17) să nu folosească situaţia de serviciu în interese personale;

18) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia aflată în exerciţiul funcţiunii, inclusiv informaţia referitoare la viaţa personală, la cinstea şi demnitatea persoanei;

19) să întreprindă şi alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

[Art.136 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.136 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.136 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.136 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 136¹. Soluţia fiscală individuală anticipată

(1) Soluţia fiscală individuală anticipată se emite la cererea persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, în modul stabilit de către Guvern.

(2) Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate trebuie să fie însoţită de documente relevante pentru emitere, precum şi de dovada plăţii taxei de emitere.

(3) În scopul soluţionării cererii, Serviciul Fiscal de Stat poate solicita informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte probe suplimentare cu privire la cerere şi/sau la documentele depuse.

(4) Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate poate fi respinsă de Serviciul Fiscal de Stat în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.

(5) Soluţia fiscală individuală anticipată se emite contra plată, după cum urmează:

a) pentru contribuabilii deserviţi de Direcţia generală administrarea marilor contribuabili – 60000 de lei;

b) pentru celelalte categorii de contribuabili – 30000 de lei.

(6) Persoanele fizice şi juridice solicitante au dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care Serviciul Fiscal de Stat respinge cererea lor de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate.

(7) Soluţia fiscală individuală anticipată se comunică doar persoanei fizice sau juridice căreia îi este destinată şi este obligatorie pentru Serviciul Fiscal de Stat şi alte organe cu atribuţii de administrare fiscale.

(8) Soluţia fiscală individuală anticipată este obligatorie numai dacă termenele şi condiţiile acesteia au fost respectate de persoana fizică sau juridică în privinţa căreia a fost emisă.

(9) Soluţia fiscală individuală anticipată nu mai este valabilă dacă prevederile legislaţiei fiscale în baza cărora a fost emisă se modifică. Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să comunice persoanei fizice sau juridice respective modificarea legislaţiei şi faptul că soluţia fiscală individuală anticipată emisă nu mai este aplicabilă pe viitor, stabilind şi termenul exact de încetare a efectelor acesteia.

(10) Odată cu anularea soluţiei fiscale individuale anticipate, ca urmare a modificărilor normelor materiale, conform alin.(9), persoanei fizice sau juridice respective i se acordă o perioadă de 60 de zile de la data efectuării comunicării prevăzute la alin.(9) pentru a lua toate măsurile necesare ajustării tratamentului fiscal la noua interpretare.

(11) Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să ţină registrul soluţiilor fiscale individuale anticipate.

(12) Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de pînă la 90 de zile de la data recepţionării cererii respective din partea persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător. În cazul necesităţii obţinerii unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare, curgerea termenului de 90 de zile se suspendă de la momentul solicitării acestor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare. După încetarea condiţiilor care au generat suspendarea, curgerea termenului va fi reluată.

[Art.136¹ modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.136¹ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 137. Obligaţiile speciale ale autorităţii fiscale

[Art.137 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 138. Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc

[Art.138 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 139. Aplicarea forţei fizice

[Art.139 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 140. Aplicarea mijloacelor speciale

[Art.140 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 141. Aplicarea şi folosirea armelor de foc

[Art.141 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 142. Reţinerea persoanei, percheziţia corporală, controlul bunurilor, inclusiv al mijloacelor de transport, sechestrarea şi ridicarea bunurilor şi a documentelor

[Art.142 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 143. Reţinerea persoanei

[Art.143 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 144. Percheziţia corporală, controlul bunurilor, inclusiv al mijloacelor de transport

[Art.144 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 144¹. Eliberarea şi retragerea certificatului de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control

(1) Furnizorii de maşini de casă şi de control şi centrele de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control (în continuare – CAT MCC) sînt în drept să iniţieze activitatea doar după înregistrarea la Serviciul Fiscal de Stat şi obţinerea certificatului de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control (în continuare – certificat CAT MCC).

(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a certificatului CAT MCC se stabileşte de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.

(3) Certificatul CAT MCC se eliberează gratis, pe un termen de 3 ani.

(4) Solicitantul depune cererea şi următoarele acte la Serviciul Fiscal de Stat:

a) copia ordinului de numire a persoanelor (numele, prenumele, IDNP-ul, numărul şi data-limită de valabilitate a legitimaţiei) responsabile de domeniul pentru care se solicită înregistrarea (adresa pentru corespondenţă, inclusiv e-mail, telefon, fax);

b) copiile autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor structurale unde se prestează serviciile sau copiile notificărilor şi înştiinţărilor de recepţionare respective;

c) copiile contractelor de colaborare cu furnizorul de maşini de casă şi de control în care, în mod expres, sînt enumerate modelele de maşini de casă şi de control care vor fi deservite (domeniul de certificare pentru solicitanţii de certificat CAT MCC);

d) preavizul furnizorului concret de maşini de casă şi de control despre acordul de a elibera sigiliile de protecţie pentru maşinile de casă şi de control (sigiliile furnizorului);

e) lista angajaţilor specialişti (numele, prenumele, IDNP-ul, numărul şi data-limită de valabilitate a legitimaţiei) care efectuează instalarea, repararea şi deservirea tehnică a maşinilor de casă şi de control.

(5) Serviciul Fiscal de Stat examinează documentele depuse şi, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii acestora, eliberează certificatul CAT MCC sau refuză motivat eliberarea acestuia.

(6) Despre refuzul înregistrării în calitate de CAT MCC, Serviciul Fiscal de Stat informează solicitantul, în scris, în termen ce nu depăşeşte 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, indicînd temeiurile refuzului.

(7) După înlăturarea cauzelor ce au servit drept temei pentru refuzul înregistrării în calitate de CAT MCC, solicitantul poate depune o nouă cerere, care se examinează în modul stabilit.

(8) Informaţia privind eliberarea certificatelor CAT MCC se plasează pe portalul unic al serviciilor publice (www.servicii.gov.md) şi pe pagina web oficială a Serviciului Fiscal de Stat (www.fisc.md).

(9) În cazul în care se solicită operarea modificărilor în certificatul CAT MCC sau în anexe, la cerere se anexează certificatul CAT MCC cu anexele eliberate anterior. Certificatul CAT MCC reperfectat se eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un formular nou, ţinîndu-se cont de modificările indicate în cerere. Modificările se operează în termen de 10 zile lucrătoare.

(10) Temeiuri pentru reperfectarea certificatului CAT MCC sînt: schimbarea denumirii solicitantului, modificarea unor altor date reflectate în acesta, fără a căror actualizare nu poate fi identificată legătura dintre certificatul CAT MCC, obiectul certificatului şi solicitant.

(11) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea certificatului CAT MCC, solicitantul este obligat ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la Serviciul Fiscal de Stat, conform procedurii stabilite, o cerere de reperfectare a certificatului CAT MCC, împreună cu actul care necesită reperfectare şi cu documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare) ce confirmă modificările.

(12) Termenul de valabilitate a certificatului CAT MCC reperfectat nu poate depăşi termenul de valabilitate indicat în certificatul CAT MCC care se reperfectează.

(13) În perioada examinării cererii de reperfectare a certificatului CAT MCC, solicitantul îşi poate continua activitatea în baza declaraţiei pe propria răspundere, depusă la Serviciul Fiscal de Stat concomitent cu cererea de reperfectare.

(14) Temei pentru respingerea cererii de reperfectare a certificatului CAT MCC este depistarea de către Serviciul Fiscal de Stat a unor date neveridice în informaţia prezentată sau declarată de solicitant.

(15) Dacă solicitantul intenţionează să desfăşoare activitatea indicată în certificatul CAT MCC după expirarea termenului de valabilitate, acesta va repeta procedura prevăzută pentru eliberarea acestuia, depunînd o cerere la Serviciul Fiscal de Stat cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate de 3 ani.

(16) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea certificatului CAT MCC şi în lipsa unui refuz scris din partea Serviciului Fiscal de Stat de eliberare a acestuia, actul solicitat se consideră acordat prin aprobare tacită.

(17) Titularul nu este în drept să transmită unei alte persoane, pentru desfăşurarea activităţii, certificatul CAT MCC sau copia de pe el.

(18) Serviciul Fiscal de Stat retrage certificatul CAT MCC în următoarele cazuri:

a) la solicitarea titularului;

b) la stabilirea încălcărilor legislaţiei ce ţin de activitatea în domeniul instalării, reparaţiei, deservirii tehnice a maşinilor de casă şi de control de către Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.144¹ introdus prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 25.04.2018]

Articolul 145. Ridicarea documentelor şi/sau a maşinilor de casă şi de control

(1) Documentele şi/sau maşinile de casă şi de control se ridică în cazurile:

a) necesităţii de a proba prin documente încălcarea fiscală;

b) probabilităţii dispariţiei acestora;

c) în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia fiscală.

(2) Funcţionarii fiscali ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control indiferent de apartenenţa şi de locul aflării lor, asigurînd păstrarea lor în Serviciul Fiscal de Stat.

(3) Ridicarea documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se efectuează în prezenţa persoanei de la care acestea se ridică, iar dacă ea lipseşte sau refuză să participe la procedura de ridicare, în prezenţa a doi martori asistenţi.

(4) Asupra cazului de ridicare a documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică:

a) data şi locul întocmirii;

b) funcţia, numele şi prenumele funcţionarului fiscal şi ale persoanei de la care se ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control;

c) date despre proprietar sau posesor;

d) lista documentelor şi/sau maşinile de casă şi de control ridicate, numerele de înregistrare ale maşinilor de casă şi de control;

e) timpul şi motivul ridicării;

f) numele, prenumele, adresa martorilor asistenţi, după caz.

(5) Procesul-verbal este semnat de persoana care l-a întocmit şi de persoana de la care s-au ridicat documentele şi/sau maşinile de casă şi de control ori de martorii asistenţi. Dacă persoana de la care se ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control refuză să semneze procesul-verbal, în el se va consemna refuzul.

(6) Documentele ridicate, după utilizare, sînt restituite persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care o înlocuieşte.

(7) Maşinile de casă şi de control ridicate sînt restituite, după verificarea softului instalat în acestea, persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care o înlocuieşte.

[Art.145 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 146. Postul fiscal

(1) Postul fiscal se creează de Serviciul Fiscal de Stat în scopul prevenirii şi depistării cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a cazurilor de eschivare de la stingerea obligaţiilor fiscale, precum şi în scopul exercitării altor atribuţii de administrare fiscală.

(2) Posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale.

(3) Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

(4) Serviciul Fiscal de Stat hotărăşte asupra instituirii posturilor fiscale, stabileşte tipul şi locul de amplasare, iar în cazul postului fiscal electronic – şi tehnologia de comunicare electronică, aprobă Regulamentul privind funcţionarea posturilor fiscale. În cazul creării de posturi fiscale în locuri publice proprietate publică, decizia se aduce la cunoştinţă organului executiv al administraţiei publice locale. În cazul creării de posturi fiscale pe teritoriul unui agent economic, acesta este obligat să asigure personalului lor accesul şi condiţiile necesare exercitării atribuţiilor, precum şi condiţiile tehnice de instalare a echipamentelor electronice de comunicare (în cazul instalării postului fiscal electronic).

[Art.146 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.146 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 147. Colaborarea Serviciului Fiscal de Stat cu autorităţile publice

(1) Autorităţile publice prezintă Serviciului Fiscal de Stat datele şi materialele necesare îndeplinirii atribuţiilor sale, cu excepţia datelor a căror prezentare este expres interzisă prin lege.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale deleagă persoane cu funcţie de răspundere pentru a acorda asistenţă Serviciului Fiscal de Stat în îndeplinirea atribuţiilor sale. Decizia privind delegarea persoanei cu funcţie de răspundere se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către Serviciul Fiscal de Stat, cu excepţia cazurilor de urgenţă.

(3) La cererea organelor de drept, Serviciul Fiscal de Stat acordă asistenţă la determinarea obligaţiilor fiscale în cadrul proceselor penale, precum şi la judecarea cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale.

(4) Serviciul Fiscal de Stat colaborează cu alte autorităţi publice, în limita atribuţiilor prevăzute de legislaţia fiscală, şi elaborează indicaţii metodice în domeniul administrării impozitelor şi taxelor locale, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Serviciul Fiscal de Stat decide în mod autonom asupra programului de activitate. Controalele şi alte acţiuni ale lui nu pot fi sistate decît de organele abilitate cu acest drept în temeiul legislaţiei.

[Art.147 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 148. Selectarea, încadrarea şi concedierea funcţionarilor fiscali

(1) Funcţionarii fiscali sînt selectaţi, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, confesiune, din rîndurile cetăţenilor Republicii Moldova care domiciliază pe teritoriul ei, au studiile corespunzătoare, sînt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei şi nu cad sub incidenţa restricţiilor prevăzute de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Încadrarea în Serviciul Fiscal de Stat se face în conformitate cu legislaţia cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi legislaţia muncii.

(2) Persoanele încadrate în Serviciul Fiscal de Stat în calitate de funcţionar fiscal depun jurămîntul în conformitate cu Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi sînt supuse înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii, în conformitate cu legislaţia.

(3) Funcţionarii fiscali au dreptul să poarte în exerciţiul funcţiunii uniformă, eliberată gratuit, cu însemnele gradului de calificare respectiv, conform modelului şi normelor stabilite de Guvern.

(4) Funcţionarilor fiscali, ca o confirmare a împuternicirilor lor, li se eliberează legitimaţii, al căror model şi mod de eliberare sînt stabilite de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Funcţionarul fiscal în exerciţiul funcţiunii este reprezentant al puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului.

(5¹) Funcţionarul fiscal ocupă funcţie publică de inspector, specialist, auditor intern, inspector superior, specialist superior, auditor intern superior, inspector principal, specialist principal sau auditor intern principal.

(6) Modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu şi aplicarea sancţiunilor disciplinare funcţionarului fiscal ţin de competenţa autorităţii care l-a încadrat şi se efectuează în conformitate cu legislaţia.

(7) Funcţionarul fiscal nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate, cu excepţia celor prevăzute de art.25 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

(8) În interes de serviciu, directorul Serviciului Fiscal de Stat este în drept să transfere temporar, pentru o perioadă de cel mult 6 luni, o dată în an, funcţionarii fiscali, fără acordul acestora, în altă funcţie echivalentă, în cadrul aceleiaşi subdiviziuni sau în altă subdiviziune, din aceeaşi localitate sau care se află într-o altă localitate, cu acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi cazare.

(9) Funcţionarul fiscal este în drept să refuze transferul temporar în interes de serviciu în altă localitate din următoarele motive:

a) graviditate;

b) are copil minor;

c) este singurul întreţinător al familiei;

d) starea sănătăţii, confirmată prin certificat medical, face contraindicat transferul temporar.

(10) În situaţiile menţionate la alin.(9), funcţionarul fiscal poate fi transferat cu acordul scris al acestuia.

(11) Cu acordul scris al funcţionarului fiscal, acesta poate fi transferat conform prevederilor alin.(8) pe un termen ce depăşeşte 6 luni.

[Art.148 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.148 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.148 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 149. Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali

(1) Pentru funcţionarii publici din Serviciul Fiscal de Stat se instituie gradele de calificare prevăzute de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

(2) Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali încadraţi anterior în Serviciul Fiscal de Stat se egalează după cum urmează:

[Art.149 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 150. Serviciul în garda financiară

[Art.150 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]

Articolul 151. Apărarea drepturilor şi intereselor funcţionarilor fiscali

(1) Drepturile şi interesele funcţionarilor fiscali sînt apărate conform Legii privind protecţia muncii, Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi prezentului cod.

(2) Pentru pierderile suportate în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor în Serviciul Fiscal de Stat, se acordă următoarele despăgubiri:

a) în caz de deces al funcţionarului fiscal, familiei acestuia sau persoanelor întreţinute de el li se plăteşte de la bugetul de stat un ajutor unic, echivalent cu 10 salarii anuale, calculat în funcţie de salariul din ultimul an calendaristic de activitate al decedatului;

b) în cazul unor leziuni corporale care exclud posibilitatea funcţionarului fiscal de a exercita în continuare profesia, se plăteşte de la bugetul de stat un ajutor unic, faţă de suma calculată conform lit.a) în proporţie de:

60% – persoanelor cu dizabilităţi severe;

40% – persoanelor cu dizabilităţi accentuate;

20% – persoanelor cu dizabilităţi medii.

(3) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat funcţionarului fiscal decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la ele restituie la bugetul de stat sumele plătite conform alin.(2).

(4) Prejudiciul cauzat bunurilor funcţionarului fiscal în legătură cu exercitarea atribuţiilor în Serviciul Fiscal de Stat se repară pe deplin de la bugetul de stat, suma reparatorie fiind încasată ulterior de la persoanele vinovate.

[Art.151 modificat prin Legea nr.201 din 28.07.2016, în vigoare 09.09.2016]

[Art.151 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 152. Asigurarea materială şi socială a funcţionarului fiscal

(1) Funcţionarul fiscal în exercitarea atribuţiilor este asigurat cu mijloace de transport, tehnice şi alte mijloace necesare îndeplinirii obligaţiilor de serviciu.

(2) Asistenţa socială şi asigurarea cu pensie a funcţionarului fiscal se efectuează în modul stabilit de legislaţie.

(3) Pot fi prevăzute, conform legislaţiei, şi alte măsuri de asigurare materială şi de acordare a asistenţei sociale personalului Serviciului Fiscal de Stat.

Articolul 153. Răspunderea funcţionarului fiscal. Dreptul de a contesta acţiunile lui

(1) Pentru acţiuni ilegale, funcţionarul fiscal poartă răspunderea prevăzută de legislaţie.

(2) Prejudiciul cauzat de funcţionarul fiscal prin acţiune ilegală urmează să fie reparat în modul prevăzut de legislaţie.

(3) Decizia Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunea funcţionarului fiscal pot fi contestate de contribuabil în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte acte normative.

Capitolul 3

ALTE ORGANE CU ATRIBUŢII DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Articolul 153¹. Atribuţiile şi drepturile Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

[Art.153¹ abrogat prin Legea nr.120 din 25.05.2012, în vigoare 01.10.2012]

[Art.153¹ modificat prin Legea nr.139-XVI din 20.06.2008, în vigoare 15.07.2008]

Articolul 154. Atribuţiile şi drepturile organelor vamale

(1) Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit prezentului cod, Codului vamal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.

(2) Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.

Articolul 155. Obligaţiile organelor vamale

(1) Organele vamale au obligaţii ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea, inclusiv obligaţia:

a) de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;

b) de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;

c) de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;

d) de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate privind stingerea obligaţiei fiscale;

e) de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;

f) de a prezenta Serviciului Fiscal de Stat documente şi informaţii privind respectarea legislaţiei fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor prevăzute de prezentul cod, aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal, de a executa cerinţele legitime ale funcţionarului fiscal;

g) de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.

(2) Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală, persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la trecerea frontierei vamale şi/sau la plasarea mărfurilor în regim vamal.

Articolul 156. Atribuţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) În cadrul primăriilor funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor.

(2) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de activitate, atribuţiile de popularizare a legislaţiei fiscale şi de examinare a petiţiilor, cererilor şi reclamaţiilor contribuabililor, de asigurare a evidenţei integrale şi conforme a contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi a evidenţei acestor obligaţii, alte atribuţii prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus, privind efectuarea controlului fiscal sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.156 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.156 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2012]

Articolul 157. Drepturile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156, cu dreptul de a efectua de sine stătător:

a) calcularea obligaţiilor fiscale în raport cu plăţile şi contribuabilii administraţi;

b) ţinerea evidenţei contribuabililor şi obligaţiilor fiscale administrate;

c) aplicarea majorărilor de întîrziere (penalităţilor);

d) încasarea în numerar a impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor;

e) alte drepturi prevăzute expres de legislaţia fiscală.

(2) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită împreună cu Serviciul Fiscal de Stat următoarele drepturi:

a) controlează autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale contribuabilului;

b) efectuează controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală, conform competenţei de administrare;

c) cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul controlului;

d) cere şi primeşte gratuit, în procesul controalelor fiscale, de la orice persoană informaţii, date, documente necesare în exercitarea atribuţiilor, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control;

e) compensează şi/sau restituie sumele plătite în plus.

[Art.157 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 158. Obligaţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 şi referitor la obligaţiile fiscale a căror evidenţă este ţinută de el:

a) să acţioneze în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative;

b) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;

c) să popularizeze legislaţia fiscală;

d) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;

e) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative privind impozitele şi taxele administrate;

f) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcările fiscale şi să le verifice, după caz;

g) să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 5 a fiecărei luni, Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă privind impozitele şi taxele administrate;

h) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, să elibereze, în cazurile reglementate de legislaţie sau la solicitarea organelor şi autorităţilor publice abilitate legal, certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget referitoare la obligaţiile fiscale a căror evidenţă o ţine;

i) să ţină evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi evidenţa acestor obligaţii fiscale, inclusiv a restanţelor, să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi), amenzi, conform legislaţiei fiscale şi în modul stabilit de Guvern;

j) să întocmească, cu concursul Serviciului Fiscal de Stat, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale;

k) să remită contribuabililor, conform legislaţiei fiscale, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, precum şi deciziile emise;

l) în comun cu Serviciul Fiscal de Stat, să execute, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor pentru restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite, să efectueze controale fiscale şi să întocmească actele de rigoare;

m) să execute alte obligaţii prevăzute expres de legislaţia fiscală.

[Art.158 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 159. Actele serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) Decizia ce ţine de exercitarea atribuţiilor serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale este emisă prin dispoziţia primarului (pretorului). Prin derogare de la prevederile prezentului titlu, dispoziţiile primarului (pretorului) şi acţiunile perceptorului pot fi contestate în modul stabilit de lege.

(2) În cazul atribuţiilor exercitate în comun cu Serviciul Fiscal de Stat, decizia este emisă de conducerea Serviciului Fiscal de Stat după ce s-a coordonat cu primarul (pretorul). Dacă primarul (pretorul) refuză să semneze decizia, aceasta capătă putere juridică din momentul semnării de către conducerea Serviciului Fiscal de Stat, care face înscrierea despre refuzul primarului (pretorului).

Articolul 160. Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale sînt reglementate printr-un regulament, aprobat de consiliul local. Regulamentul este elaborat în baza unui regulament-tip, aprobat de Guvern.

(2) Perceptorul este încadrat în serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu avizul Serviciului Fiscal de Stat. Acesta este obligat să asigure instruirea perceptorului şi să-i acorde ajutor în exercitarea atribuţiilor.

(3) În sate (comune), funcţiile perceptorului pot fi exercitate, ca excepţie, de secretarul primăriei sau de un alt funcţionar al ei care nu este învestit cu dreptul de a semna documente de casă.

[Art.160 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Capitolul 4

EVIDENŢA CONTRIBUABILILOR

Articolul 161. Dispoziţii generale

(1) Serviciul Fiscal de Stat ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale şi actualizînd registrul fiscal în modul stabilit de prezentul titlu şi de instrucţiunea aprobată de Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Codul fiscal, conform prezentului capitol, se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale. Legislaţia fiscală poate să prevadă ca persoana căreia i s-a atribuit cod fiscal să se înregistreze suplimentar ca plătitor al diferitelor tipuri de impozite şi taxe, inclusiv în cazul practicării activităţii profesionale licenţiate ori autorizate sau activităţii de întreprinzător.

(3) Persoanelor cărora codul fiscal le este atribuit de către Serviciul Fiscal de Stat li se deschid dosare în care sînt îndosariate următoarele documente şi informaţii:

a) cererea de atribuire a codului fiscal;

b) fişa de înregistrare, eliberată de organul autorizat să înregistreze activităţile respective;

c) copia de pe documentul care confirmă înregistrarea de stat sau care permite practicarea activităţii respective;

d) copia de pe certificatul de atribuire a codului fiscal;

e) documentele care confirmă existenţa conturilor bancare;

f) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica activitatea respectivă, ale conducătorului şi ale contabilului-şef (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate).

(4) Persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat le deschide dosare în care se păstrează informaţiile acumulate şi transmise de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, conform unui regulament aprobat de aceasta şi de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Evidenţa subdiviziunilor fără statut de persoană juridică amplasate în altă parte decît sediul persoanei juridice din care fac parte este ţinută de Serviciul Fiscal de Stat, care atribuie fiecărei subdiviziuni codul acesteia.

(6) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă sediul (domiciliul), el va depune o cerere pentru transmiterea dosarului la noul sediu (domiciliu). În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, subdiviziunea responsabilă a Serviciului Fiscal de Stat va transmite dosarul subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate se află noul sediu (domiciliu) pentru a lua contribuabilul la evidenţă fără a-i atribui un nou cod fiscal. Pentru contribuabilii al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat care îi administrează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii informaţiei de la organele abilitate cu dreptul de înregistrare de stat privind schimbarea sediului, va transmite dosarul subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate se află noul sediu al acestora.

(7) În cazul pierderii certificatului de atribuire a codului fiscal, după publicarea avizului respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Serviciul Fiscal de Stat eliberează, la cererea contribuabilului, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, un duplicat al certificatului pierdut.

(8) La adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea temporară a activităţii subdiviziunii.

[Art.161 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.161 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.161 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.161 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.161 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.161 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.161 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.161 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 162. Atribuirea codului fiscal

(1) În conformitate cu prezentul cod, se atribuie cod fiscal:

a) oricărei persoane juridice, oricărui întreprinzător individual, oricărei gospodării ţărăneşti (de fermieri), precum şi oricărei persoane fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător sau practică activitate profesională licenţiată ori autorizată, reglementată de legislaţia de specialitate;

b) oricărei persoane fizice – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid – care dispune de obiecte impozabile sau care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care a obţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de întreprinzător;

c) oricărei persoane juridice sau organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidente care dispune de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale în conformitate cu legislaţia fiscală.

(2) Pentru a i se atribui cod fiscal, persoana este obligată să efectueze acţiunile prevăzute de prezentul capitol în termenele şi în modul stabilit de acesta.

[Art.162 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

Notă: Modificarea, introdusă prin Legea nr.324 din 23.12.2013, se declară neconstituţională conform Hot. Curţii Constituţionale nr.13 din 22.05.2014, în vigoare 22 mai 2014

[Art.162 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.162 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 163. Locul, termenele şi modul de atribuire a codului fiscal

(1) Persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) li se atribuie cod fiscal de către subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate se află sediul (domiciliul), indicat în documentele de constituire (în buletinul de identitate) sau în documentul prin care se permite practicarea activităţii, ori se află obiectul impozabil.

(2) În cazurile prevăzute la art.162 alin.(1) lit.a), numărul de identificare de stat indicat în decizia de înregistrare, eliberată de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, sau în documentul ce permite practicarea activităţii reprezintă codul fiscal al contribuabilului.

[Alin.(3) art.163 abrogat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

(4) Numărul de identificare de stat, indicat în certificatul/decizia de înregistrare, este considerat codul fiscal al persoanelor înregistrate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, iar certificatul/decizia de înregistrare este recunoscut/ recunoscută şi ca certificat de atribuire a codului fiscal.

(5) Prin derogare de la alin.(2), persoanelor juridice, constituite în baza actelor normative, precum şi în baza tratatelor internaţionale ratificate de Republica Moldova, li se atribuie codul fiscal şi li se eliberează certificatul de atribuire a codului fiscal în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii corespunzătoare, la care se anexează actul ce constată acest fapt, iar în cazul persoanelor care activează în baza tratatelor internaţionale – şi certificatul de confirmare eliberat de autoritatea publică competentă. Persoanelor fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător sau practică activitate profesională licenţiată ori autorizată, reglementată de legislaţia de specialitate, Serviciul Fiscal de Stat este în drept, la cererea contribuabilului, să atribuie cod fiscal diferit de codul fiscal personal, indicat în licenţă sau alt document care permite practicarea activităţii respective. Atribuirea codului fiscal, eliberarea certificatului de atribuire a codului fiscal, precum şi confirmarea luării în evidenţă fiscală se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(6) Codul fiscal al persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.b) reprezintă codul personal indicat pe verso-ul buletinului de identitate sau este identic cu numărul actului de identitate al cetăţeanului străin sau al apatridului. Codul fiscal al persoanelor fără buletin de identitate reprezintă seria şi numărul paşaportului, iar dacă nu au nici paşaport, seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate.

(7) În termen de 3 zile lucrătoare din data apariţiei obiectului impozabil sau a obligaţiei fiscale, cetăţenii străini şi apatrizii nerezidenţi, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.c) depun la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate a apărut obiectul impozabil sau obligaţia fiscală o cerere de atribuire a codului fiscal, la care anexează copia de pe actul de identitate, respectiv copiile, traduse în limba de stat, autentificate notarial şi legalizate de către oficiile consulare ale Republicii Moldova, de pe documentele de identificare în cazul organizaţiilor, precum şi copiile de pe documentele ce confirmă existenţa obiectului impozabil.

(8) Serviciul Fiscal de Stat refuză atribuirea codului fiscal numai dacă nu se prezintă toate documentele şi informaţiile prevăzute la art.161 alin.(3) sau dacă acestea conţin date vădit denaturate.

[Art.163 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.163 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.163 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.163 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.163 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 164. Registrul fiscal de stat

(1) Registrul fiscal de stat este constituit şi administrat de Serviciul Fiscal de Stat, în care se înscriu codurile fiscale atribuite în conformitate cu prezentul capitol. Serviciul Fiscal de Stat este responsabil de actualizarea Registrului fiscal de stat. Actualizarea Registrului fiscal de stat se efectuează la cererea contribuabilului, precum şi în temeiul materialelor de control ale Serviciului Fiscal de Stat.

(2) Codurile fiscale ale persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) sînt trecute în Registrul fiscal de stat la data eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal. Codurile fiscale care reprezintă numărul de identificare de stat sînt trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali şi din Registrul de stat al organizaţiilor necomerciale. Codurile fiscale ale persoanelor fizice rezidente, precum şi ale cetăţenilor Republicii Moldova nerezidenţi sînt trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei. Codurile fiscale ale cetăţenilor străini şi ale apatrizilor nerezidenţi sînt înscrise în Registrul fiscal de stat la momentul depunerii cererii de înregistrare în calitate de contribuabil. Trecerea codului fiscal în Registrul fiscal de stat confirmă actul luării persoanei la evidenţă fiscală.

(3) În Registrul fiscal de stat informaţia se expune clar, corect şi exhaustiv. Registrul fiscal de stat este ţinut în limba de stat, manual (în partea ce ţine de atribuirea codurilor fiscale de către Serviciul Fiscal de Stat) şi computerizat.

(4) În Registrul fiscal de stat sînt consemnate următoarele date privind persoanele cărora li se atribuie codurile fiscale de către Serviciul Fiscal de Stat, dacă datele respective sînt prevăzute în legislaţie:

a) numărul curent al înscrierii;

b) codul fiscal atribuit;

c) denumirea completă şi prescurtată a contribuabilului (numele, prenumele persoanei) şi sediul (domiciliul);

d) numărul şi data înregistrării de stat a persoanei juridice, a întreprinderii cu statut de persoană fizică, a notarului, a asociaţiei de notari, a cabinetului avocatului, a biroului asociat de avocaţi, a asociaţiei de avocaţi, a persoanei care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, a executorului judecătoresc, a biroului asociat de executori judecătoreşti, a administratorilor autorizaţi, a biroului asociat de administratori autorizaţi, a biroului individual al mediatorului, a biroului asociat de mediatori, a expertului judiciar în cadrul biroului de expertiză judiciară, a traducătorului/interpretului autorizat sau numărul şi data eliberării documentului ce permite desfăşurarea activităţii, datele din buletinul de identitate (din paşaport, adeverinţa de naştere sau din alte acte de identitate) al persoanei fizice sau datele din documentele de identificare în cazul organizaţiilor nerezidente;

e) numărul, seria şi data eliberării certificatului de atribuire a codului fiscal persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c);

f) numele şi prenumele persoanei fizice care a primit certificat de atribuire a codului fiscal;

g) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica un anumit gen de activitate, ale administratorului (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate);

h) data anulării codului fiscal.

(5) Prin derogare de la alin.(4), datele privind persoanele ale căror coduri fiscale reprezintă numere atribuite de alte organe, precum şi informaţia despre persoanele ce practică activitate profesională se introduc în Registrul fiscal de stat în baza unui regulament aprobat/contract încheiat de acestea şi de Serviciul Fiscal de Stat. Volumul şi conţinutul datelor incluse în acest caz în Registrul fiscal de stat se determină de regulamentul/contractul menţionat.

(6) Înscrierile în Registrul fiscal de stat ţinut manual sînt efectuate de registrator în baza informaţiilor prezentate de solicitant la momentul eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal şi sînt certificate prin semnătura primului. Rectificarea, modificarea şi completarea registrului se operează în modul stabilit de legislaţie şi se autentifică prin semnătură de registrator.

(7) Radierea din Registrul fiscal de stat se face, în condiţiile legii, prin bararea înscrierii, a tuturor rectificărilor, modificărilor, completărilor efectuate anterior şi se autentifică prin semnătură de registrator.

[Art.164 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.164 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.164 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.164 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.164 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.164 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.164 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.164 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.164 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 165. Utilizarea codului fiscal

(1) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dare de seamă fiscală sau alte documente trebuie să indice în ele codul său fiscal.

(2) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale şi altor acte normative, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dare de seamă fiscală sau alte documente referitoare la o altă persoană va cere acesteia codul fiscal şi îl va indica în documentul respectiv. Dacă această altă persoană nu comunică codul fiscal, prima persoană va menţiona acest fapt în documentele prezentate.

(3) La încheierea tranzacţiilor şi efectuarea operaţiunilor economice, părţile sînt obligate să indice în documentele respective codurile lor fiscale.

(4) Serviciul Fiscal de Stat trebuie să indice codul fiscal al contribuabilului în toate avizele expediate lui.

(5) Subdiviziunile unei persoane juridice care nu au statut de persoană juridică utilizează codul fiscal al acesteia.

(6) Evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.

[Art.165 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.165 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 166. Aportul autorităţilor publice la evidenţa contribuabililor

(1) Entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat prezintă Serviciului Fiscal de Stat, sistematic, o dată la 3 zile, informaţia privind atribuirea numerelor de identificare de stat în volumul şi în modul stabilite în comun cu Serviciul Fiscal de Stat.

(2) Autoritatea publică abilitată cu înregistrarea persoanelor prevăzute la art.162 alin.(1) lit.a) este obligată să prezinte, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării respective, Serviciului Fiscal de Stat informaţii despre lichidarea sau reorganizarea persoanei, despre modificările operate în documentele ei de constituire.

(3) Autoritatea publică abilitată cu dreptul de documentare a populaţiei prezintă Serviciului Fiscal de Stat, pînă la data de 10 a fiecărei luni, informaţii despre eliberarea sau anularea actelor de identitate.

(4) Autoritatea publică de resort permite ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară cu condiţia prezentării certificatului privind lipsa restanţelor faţă de buget, eliberat de Serviciul Fiscal de Stat, notificînd acestuia, în termen de 3 zile lucrătoare, faptul ieşirii.

[Art.166 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.166 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 166¹. Aportul Băncii Naţionale a Moldovei în evidenţa instituţiilor financiare licenţiate

Banca Naţională a Moldovei prezintă Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data eliberării licenţei, a modificării sau retragerii acesteia, informaţia iniţială şi, ulterior, informaţia actualizată referitor la instituţiile financiare şi filialele acestora, participante la sistemul automatizat de plăţi interbancare.

[Art.166¹ introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

Articolul 167. Obligaţiile în cazul deschiderii, modificării sau închiderii conturilor bancare

(1) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) deschide conturi bancare persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c), iar Banca Naţională deschide conturi bancare în conformitate cu Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei numai dacă acestea prezintă certificatul de atribuire a codului fiscal sau documentul recunoscut ca atare. Despre deschiderea conturilor bancare (cu excepţia conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social)), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să informeze în aceeaşi zi Serviciul Fiscal de Stat prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare.

(2) Operaţiunile pe un cont bancar deschis (cu excepţia conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) pot demara numai după recepţionarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a documentului electronic, emis şi remis de către Serviciul Fiscal de Stat, care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului. Contul bancar este luat la evidenţă de către Serviciul Fiscal de Stat în baza documentului electronic, emis şi remis de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia), care confirmă deschiderea contului. În cazul în care contribuabilul are restanţe, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să nu elibereze documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală. Documentul electronic care confirmă deschiderea contului şi documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului urmează a fi expediate şi recepţionate prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat, instituţiile financiare şi Banca Naţională a Moldovei.

(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) are dreptul să deschidă conturi bancare persoanei fizice rezidente (cetăţean străin sau apatrid) sau cetăţeanului Republicii Moldova numai dacă aceştia prezintă buletin de identitate sau un alt document, prevăzut la art.163 alin.(4), care serveşte la stabilirea codului fiscal şi să utilizeze acest cod la ţinerea evidenţei şi în relaţiile cu clientul sau cu alte persoane, în modul stabilit de legislaţie. Persoanele fizice nerezidente (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice nerezidente care nu dispun de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova şi nu au obligaţii fiscale sînt în drept să deschidă conturi bancare în instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) în baza documentelor confirmative privind identitatea lor sau a documentului recunoscut ca certificat de atribuire a codului fiscal/decizie de înregistrare din ţara de origine. Despre deschiderea/ modificarea/închiderea conturilor bancare ale persoanelor menţionate, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să informeze Serviciul Fiscal de Stat prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare, în corespundere cu prezentul articol.

(4) Instituţiile financiare vor informa în aceeaşi zi Serviciul Fiscal de Stat prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare despre modificarea sau închiderea contului bancar (cu excepţia conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social)).

(4¹) Trezoreria de Stat informează Serviciul Fiscal de Stat despre deschiderea, modificarea sau închiderea conturilor deschise instituţiei publice în sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor.

(5) În cazul deschiderii contului bancar în străinătate, în termen de 15 zile de la data deschiderii acestuia, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.a) comunică Serviciului Fiscal de Stat faptul şi datele corespunzătoare. Drept confirmare a înregistrării contului, Serviciul Fiscal de Stat eliberează contribuabilului, în termen de 3 zile, un certificat de confirmare.

[Art.167 completat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.167 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.167 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.167 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.167 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.167 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.167 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Articolul 168. Anularea codului fiscal

(1) Codul fiscal se anulează în cazul:

a) atribuirii lui cu încălcarea legislaţiei fiscale;

b) lichidării, reorganizării sau încetării activităţii persoanei juridice, întreprinderii cu statut de persoană fizică, notarului public, asociaţiei de notari, cabinetului avocatului, biroului asociat de avocaţi, asociaţiei de avocaţi, persoanei care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, executorului judecătoresc, biroului asociat de executori judecătoreşti, a administratorilor autorizaţi, a biroului asociat de administratori autorizaţi, biroului individual al mediatorului, biroului asociat de mediatori;

c) decesului persoanei fizice, declarării morţii ei, declarării, în modul stabilit, dispărute fără veste sau emigrării ei;

d) dispariţiei obiectului impozabil şi obligaţiei fiscale pentru persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente;

e) radierii din oficiu a persoanelor juridice inactive şi a întreprinzătorilor individuali inactivi care întrunesc condiţiile stabilite la art.2 din Legea nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;

f) lichidării persoanelor juridice ale căror coduri fiscale se atribuie de Serviciul Fiscal de Stat.

(2) La reorganizarea persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a):

a) prin contopire, codurile fiscale ale persoanelor ce se contopesc se anulează, iar persoanei astfel constituite i se atribuie un alt cod fiscal;

b) prin absorbţie, codul fiscal al persoanei absorbite se anulează;

c) prin divizare, codul fiscal al persoanei divizate se anulează, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri fiscale;

d) prin separare, codul fiscal al persoanei reorganizate rămîne acelaşi, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri fiscale;

e) prin transformare în persoană cu o altă formă juridică de organizare, codul fiscal al persoanei reorganizate trece la persoana astfel constituită.

(3) În cazurile enumerate la alin.(2) lit.a), c) şi d), la cererea de atribuire a codului fiscal se anexează documentul ce confirmă cuantumul datoriilor asumate în urma reorganizării.

(4) Codul fiscal se anulează în baza:

a) cererii persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi/sau informaţiei prezentate în conformitate cu art.166 alin.(2), sau actului legislativ ori actului emis în baza lui, sau certificatului de confirmare a lichidării sau reorganizării persoanei, eliberat de autoritatea publică competentă. La cerere se anexează certificatul de atribuire a codului fiscal;

b) hotărîrii instanţei judecătoreşti – în cazul lichidării persoanei juridice şi a întreprinderii cu statut de persoană fizică sau în cazul declarării morţii sau declarării persoanei fizice dispărute fără veste;

c) deciziei conducerii Serviciului Fiscal de Stat – în cazul atribuirii de cod fiscal cu încălcarea legislaţiei fiscale;

d) informaţiei organelor de stare civilă – în cazul decesului persoanei fizice;

e) informaţiei autorităţii publice abilitate să permită ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară – în cazul ieşirii persoanei fizice;

f) documentelor care atestă că persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente nu au obiecte impozabile şi nici obligaţii fiscale.

(5) Prin derogare de la alin.(4), codul fiscal care reprezintă numărul de identificare de stat se anulează în baza informaţiei prezentate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat.

(6) Codul fiscal se anulează prin radierea lui din Registrul fiscal de stat şi prin consemnarea acestui fapt în dosarul contribuabilului.

(7) Avizul despre anularea codului fiscal, în legătură cu atribuirea lui cu încălcarea legislaţiei fiscale, Serviciul Fiscal de Stat îl va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în termen de 3 zile, va informa despre aceasta organele vamale, organele înregistrării de stat şi organele de statistică. Folosirea unui cod fiscal anulat se pedepseşte în conformitate cu legea.

(8) Codul fiscal anulat se păstrează în Registrul fiscal de stat timp de 10 ani din momentul anulării.

(9) Codul fiscal anulat nu se atribuie unei alte persoane.

[Art.168 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.168 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.168 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.168 modificat prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]

[Art.168 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.168 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Capitolul 5

OBLIGAŢIA FISCALĂ

Articolul 169. Naşterea şi modificarea obligaţiei fiscale

(1) Obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei.

(2) Obligaţia fiscală a contribuabilului ce urmează să fie stinsă de către un alt contribuabil care, conform legislaţiei fiscale, este obligat să reţină sau să perceapă de la primul sumele ce constituie obligaţia fiscală şi să o stingă încetează a fi obligaţia fiscală a primului şi devine obligaţia fiscală a celui de-al doilea din momentul reţinerii sau perceperii.

(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care primeşte de la contribuabil sau de la Serviciul Fiscal de Stat ordine de plată şi, respectiv, ordine incaso pentru transfer de mijloace băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale este considerată, din momentul primirii ordinului, responsabilă de obligaţia fiscală în limita mijloacelor disponibile în contul bancar al contribuabilului. Totodată, contribuabilul este considerat responsabil de obligaţia fiscală în limita mijloacelor care nu sînt disponibile în contul bancar pentru stingerea integrală a obligaţiei fiscale.

(4) Modificarea obligaţiei fiscale reprezintă schimbarea cuantumului ei generată de modificarea circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, în funcţie de care a fost calculată obligaţia.

Articolul 170. Modul de stingere a obligaţiei fiscale

Stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită.

Articolul 171. Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare se efectuează în monedă naţională, dacă prezentul cod sau alte acte legislative ce ţin de domeniul fiscal nu prevăd altfel. Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reţinere la sursă. Plata directă se face prin intermediul cardului de plată, prin folosirea altor instrumente de plată sau în numerar.

(2) Plata cu utilizarea instrumentelor de plată fără numerar se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată, care sînt obligaţi să recepţioneze mijloacele băneşti aferente bugetului public naţional de la contribuabili persoane fizice în numerar şi să le transfere la buget în termenul prevăzut la alin.(6).

(3) Plata în numerar poate fi efectuată prin intermediul Serviciului Fiscal de Stat, autorităţilor administraţiei publice locale, al operatorilor de poştă, instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată. Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili încasarea impozitelor şi taxelor locale şi prin intermediul altor persoane.

(4) Autorităţile şi instituţiile enumerate la alin.(3), cu excepţia celor financiare, care au încasat bani în numerar de la contribuabil sînt obligate să verse la buget, în numele acestuia, în aceeaşi sau în următoarea zi lucrătoare, sumele încasate. Autorităţile administraţiei publice locale din satele şi comunele în care nu există instituţii financiare sau subdiviziuni ale acestora pot stabili pentru serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi pentru operatorii de poştă o altă periodicitate de vărsare la buget a sumelor încasate, dar nu mai rar de o dată pe săptămînă.

(5) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său de plăţi mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul de plată a contribuabilului în decursul zilei lucrătoare în care a fost primită.

(6) Sumele trecute la scăderi din contul bancar al contribuabilului pentru stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget în ziua lucrătoare în care au fost trecute la scăderi. Sumele încasate în numerar de la contribuabili pentru stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget nu mai tîrziu de ziua lucrătoare următoare zilei în care au fost încasate.

[Art.171 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.171 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.171 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]

[Art.171 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.171 completat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

[Art.171 completat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 172. Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare

(1) Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau individual, adoptate conform legislaţiei.

(2) Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare se efectuează prin actele organelor de drept şi judiciare privind radierea din Registrul fiscal de stat, în mod obligatoriu definitive şi irevocabile, adoptate conform legislaţiei.

(3) Se supun anulării, conform situaţiei din data de 31 decembrie a fiecărui an fiscal de gestiune, restanţele unui contribuabil (persoană fizică sau juridică), în cuantum de pînă la 10 lei în total, înregistrate în sistemele proprii de evidenţă ale organelor abilitate cu atribuţii de administrare fiscală, menţionate la art.131 alin.(1) din prezentul cod, la plăţile reglementate de Codul fiscal. Determinarea şi stingerea prin anulare a cuantumului respectiv al restanţelor în sistemele proprii de evidenţă ale organelor menţionate se efectuează individual de către fiecare organ în parte.

[Art.172 completat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

[Art.172 completat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.172 în redacţia Legii nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

Articolul 173. Stingerea obligaţiei fiscale prin prescripţie

Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit de Guvern. Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale – în baza deciziei adoptate de către consiliul local.

[Art.173 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 174. Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:

a) a decedat;

b) este declarat mort;

c) este declarat dispărut fără veste;

d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.

(2) În cazurile enumerate la alin.(1), stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.

(3) Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare, precum şi în cazul în care stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă.

(4) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă. În cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.

(5) Suma obligaţiilor fiscale stinse prin scădere conform prezentului articol este luată în evidenţă specială, care este parte componentă a evidenţei generale, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. În cazurile prevăzute la art.186 alin.(5), sumele luate în evidenţă specială se restabilesc.

(6) Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale privind suma obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială.

(7) Din data expirării valabilităţii actului de suspendare, obligaţiile fiscale, luate în evidenţă specială conform art.206 alin.(1) lit.c) şi lit.e) se restabilesc în conturile contribuabilului cu data iniţială a actului de suspendare.

[Art.174 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.174 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

Articolul 174¹. Stingerea simplificată a obligaţiei fiscale prin scădere

(1) În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de pseudoactivitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat obligaţia fiscală prin scădere contribuabililor persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de întreprinzător, în condiţiile prezentului articol.

(2) Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174 alin.(4), în cazul în care stabileşte în cumul că:

a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul local şi/sau la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;

c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;

d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei fiscale prevăzute de lege;

e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei fiscale.

(3) Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se prezintă entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Serviciul Fiscal de Stat pentru a iniţia din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat.

[Art.174¹ completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.174¹ modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.174¹ introdus prin Legea nr.145-XVI din 27.06.2008, în vigoare 01.01.2009]

Articolul 175. Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.

(2) Compensarea se efectuează la iniţiativa Serviciului Fiscal de Stat sau la cererea contribuabilului dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.

(3) În termen de pînă la 30 de zile de la apariţia circumstanţelor respective sau de la primirea cererii contribuabilului, Serviciul Fiscal de Stat întocmeşte documentul de plată şi îl transmite Trezoreriei de Stat spre executare, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.

(4) În termen de 7 zile de la data primirii documentului de plată, Trezoreria de Stat trece, după caz, dintr-un cont al bugetului în alt cont al aceluiaşi buget sau în contul unui alt buget sumele consemnate în documentul de plată. După executarea documentului de plată, Trezoreria de Stat remite, după caz, Serviciului Fiscal de Stat sau Serviciului Vamal extrasul din conturile trezoreriale de venituri.

(5) După ce a primit extrasul din conturile trezoreriale de venituri, Serviciul Fiscal de Stat face înscrierile de rigoare în contul personal al contribuabilului, iar Serviciul Vamal remite extrasul cel tîrziu a doua zi unităţilor sale.

(6) Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit contribuabilului sau lăsat în contul stingerii unei viitoare obligaţii fiscale de alt tip. În caz de nedepunere a cererii, excedentul se lasă în contul stingerii obligaţiei fiscale de acelaşi tip.

(7) Excedentul sumei compensate se restituie contribuabilului sau se utilizează, conform prevederilor art.101 alin.(8), art.101¹ alin.(4) sau art.125 alin.(5), în cazul stingerii restanţelor faţă de bugetul public naţional. În acest scop, suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional.

(8) În scopul atestării lipsei restanţelor faţă de buget, în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală, în scopul anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului emise pentru asigurarea încasării restanţelor, precum şi în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale de plată privind stingerea obligaţiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre executare.

(9) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează în modul stabilit de Guvern.

[Art.175 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.175 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.175 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.175 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 176. Restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită

(1) Cu excepţia cazurilor cînd legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul şi în termenele stabilite la art.175 numai dacă acesta nu are restanţe. Termenul specificat la art.175 se suspendă în cazul în care contribuabilul care solicită restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei, urmează a fi restituită este învinuit de săvîrşirea unei infracţiuni prin intermediul tranzacţiilor economice care a condus la apariţia dreptului la restituirea sumelor impozitelor şi/sau taxelor şi faţă de el a fost pornită urmărirea penală pînă la încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, pronunţarea unei sentinţe de achitare definitive sau a unei sentinţe definitive de încetare a procesului penal faţă de contribuabilul respectiv.

(1¹) Dacă prin prezentarea unei declaraţii cu privire la impozitul pe venit corectate după termenul stabilit de legislaţie se stabileşte o sumă a impozitului pe venit plătită în plus, suma pasibilă restituirii conform alin.(1) se micşorează cu suma desemnată procentual pentru perioada fiscală corespunzătoare.

(2) Cu excepţia cazurilor în care legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului persoană juridică se efectuează de Trezoreria de Stat la conturile lui bancare, iar contribuabilului persoană fizică – la conturile lui bancare sau în numerar.

(2¹) Persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător vor depune cererea privind restituirea impozitului pe venit plătit în plus începînd cu 1 iunie – pentru cele prezentate în mod electronic şi 1 iulie – pentru cele prezentate pe suport de hîrtie, cu excepţia cazului în care persoana fizică intenţionează să îşi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova.

(3) Dacă suma plătită în plus şi suma care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în termen de 45 de zile de la data primirii cererii de către Serviciul Fiscal de Stat sau în alt termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi data compensării de către Trezoreria de Stat. Pe perioadă suspendării termenului în conformitate cu alin.(1), dobîndă nu se calculează.

(4) Calculul dobînzii, efectuat şi prezentat de către contribuabil organului cu atribuţii de administrare fiscală respectiv, se verifică şi se aprobă de conducerea acestui organ şi se anexează la ordinul de plată care prevede plata dobînzii. În cazul impozitelor şi taxelor locale administrate de serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, ordinul de plată va fi întocmit de Serviciul Fiscal de Stat în baza documentelor prezentate de acest serviciu. Plata dobînzii se va efectua din bugetul în care au fost vărsate impozitele şi taxele respective.

[Art.176 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.176 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.176 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.176 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 177. Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită

Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc prin acţiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală.

Articolul 178. Data stingerii obligaţiei fiscale

(1) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin achitare se consideră:

a) în cazul achitării prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar, altele decît cardurile de plată (prin virament) – data la care a fost debitat contul de plăţi al contribuabilului în contul obligaţiei fiscale respective. Debitarea contului de plăţi se confirmă prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data debitării contului de plăţi;

b) în cazul achitării în numerar – data primirii numerarului prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată în contul obligaţiei fiscale respective. Primirea numerarului se confirmă prin ordin de încasare a numerarului şi prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data primirii numerarului;

c) în cazul achitării prin intermediul cardurilor de plată – data la care a fost debitat contul de plăţi la care este ataşat cardul de plată al contribuabilului pentru înscrierea sumei la buget în contul obligaţiei fiscale respective. Debitarea contului de plăţi la care este ataşat cardul de plată se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card de plată perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor de plată, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card, şi prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data debitării contului de card;

d) în cazul achitării prin intermediul Serviciului guvernamental de plăţi electronice (MPay) – data efectuării plăţii de către contribuabil, confirmată de către Serviciul MPay printr-o notificare către organul de stat competent privind efectuarea completă a plăţii şi prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data efectuării plăţii.

(2) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin anulare este considerată data indicată în actul de anulare.

(3) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin prescripţie este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripţie.

(4) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin scădere este considerată data:

a) întocmirii actului comun al autorităţii administraţiei publice locale şi al Serviciului Fiscal de Stat prin care ele constată că persoana decedată, declarată moartă, dispărută fără veste, lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă nu deţinea (nu deţine) bunuri;

b) rămînerii definitive a deciziei de încetare a activităţii persoanei juridice;

c) emiterii deciziei privind derularea procesului de lichidare (dizolvare) sau hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate.

(5) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin compensare este considerată data la care Trezoreria de Stat a executat documentele de plată.

(6) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită este considerată data la care sumele obţinute în urma acţiunilor de executare silită au fost înscrise în contul bugetului respectiv.

[Art.178 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.178 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.178 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 179. Succesiunea stingerii obligaţiilor fiscale

(1) Stingerea obligaţiilor fiscale, conform legislaţiei fiscale, are loc după criteriul cronologic de naştere a fiecărui tip de obligaţie fiscală indicat în documentul privitor la stingerea ei.

(2) În caz de nerespectare de către contribuabil a prevederilor alin. (1), Serviciul Fiscal de Stat este în drept să stingă obligaţia fiscală a acestuia conform succesiunii stabilite la alin.(1).

Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale

(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă de pînă la 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj.

(2) Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin:

a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va efectua printr-o plată unică);

b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va efectua în rate).

(3) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri:

a) calamităţi naturale şi tehnogene;

b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;

c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;

d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;

e) alte circumstanţe, stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale.

Cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)-c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente.

(4) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amînare sau eşalonare.

(5) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă în baza unui contract-tip, care se încheie între Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabil.

(6) Procedura de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modelul contractului-tip privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, inclusiv modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a acestuia, sînt stabilite de Ministerul Finanţelor.

(7) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale, acesta este reziliat din momentul în care Serviciul Fiscal de Stat a depistat încălcările.

(8) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent.

(9) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau eşalonare, nu se vor întreprinde acţiuni de executare silită asupra obligaţiei fiscale care este obiect al contractului.

[Art.180 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.180 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.180 în redacţia Legii nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.180 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.180 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.180 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

Capitolul 6

RESPONSABILITATEA DE STINGEREA OBLIGAŢIEI FISCALE

Articolul 181. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului

(1) Persoana cu funcţie de răspundere responsabilă de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului este conducătorul lui sau o altă persoană a acestuia care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, era/este obligată să stingă obligaţia fiscală în modul şi în termenele stabilite. În cazul în care contribuabilul nu are persoană cu funcţie de răspundere, responsabil de stingerea obligaţiei fiscale este el însuşi.

(2) Persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă de toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, indiferent de data apariţiei lor.

(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului de care persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale acestuia pînă la stingerea lor deplină.

(4) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

Articolul 182. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat să reţină sau să perceapă de la o altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget

(1) Persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat, conform legislaţiei fiscale, să reţină sau să perceapă de la o altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget este responsabilă de plata impozitelor şi taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor nereţinute, nepercepute şi netransferate în modul stabilit la buget dacă:

a) reţinerea, perceperea sau transferul intră în atribuţiile ei;

b) ea a ştiut sau trebuia să ştie că impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile nu au fost reţinute, percepute sau transferate de contribuabil.

(2) Obligaţia de a reţine sau percepe impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi rămîne a fi a contribuabilului a cărui persoană cu funcţie de răspundere este obligată să le reţină sau să le perceapă de la o altă persoană şi să le transfere pînă cînd impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care trebuia să fie reţinute sau percepute ori pînă la stingerea lor totală în celelalte cazuri.

(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului pentru care persoana lui cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale contribuabilului pînă la stingerea lor deplină în cazul reţinerii sau perceperii impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor de la alte persoane.

(4) Pentru neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

Articolul 183. Responsabilitatea persoanei care dobîndeşte o proprietate de a stinge restanţa persoanei care îi transmite proprietatea

Dacă o persoană care are restanţă transmite o proprietate unei alte persoane, iar acestea sînt interdependente, persoana care primeşte proprietatea este responsabilă de stingerea restanţei în mărimea diferenţei dintre valoarea de piaţă a proprietăţii dobîndite şi suma plătită efectiv pentru ea.

Articolul 184. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare

(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare le stinge, din contul mijloacelor ei băneşti inclusiv din veniturile obţinute din comercializarea activelor ei, organul, organizaţia, persoana, responsabili, conform legislaţiei, de lichidarea acesteia.

(2) În cazul aplicării modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii, obligaţiile fiscale se sting în conformitate cu legislaţia respectivă.

Articolul 185. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în cazul reorganizării ei

(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei reorganizate le stinge succesorul ei.

(2) Stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate este impusă succesorului ei indiferent de faptul că acesta a ştiut ori nu, înainte de finalizarea reorganizării, că persoana reorganizată nu a stins sau a stins parţial obligaţia fiscală.

(3) Reorganizarea persoanei nu schimbă pentru succesorul acesteia termenele de stingere a obligaţiei ei fiscale. În cazul reorganizării persoanei, drepturile şi obligaţiile ei trec la întreprinderea nou-creată. Înainte de a se reorganiza, întreprinderea va înştiinţa despre aceasta Serviciului Fiscal de Stat pentru efectuarea unui control fiscal şi determinarea volumului de drepturi şi obligaţii succesoare ale persoanei nou-create.

(4) În cazul existenţei mai multor succesori, fiecare dintre ei poartă răspundere, în limita drepturilor şi obligaţiilor preluate în urma reorganizării, pentru stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate.

(5) Responsabilitatea asumată de succesorul persoanei reorganizate devine obligaţia lui fiscală care, în cazul reorganizării acestuia, trece la succesorii lui.

(6) În cazul reorganizării prin contopirea mai multor persoane, persoana astfel creată este considerată succesor al fiecărei persoane contopite în stingerea obligaţiilor ei fiscale.

(7) În cazul reorganizării persoanei prin absorbţie, persoana absorbantă este considerată succesorul acesteia în stingerea obligaţiei ei fiscale.

(8) În cazul reorganizării persoanei prin divizare, persoanele astfel create sînt considerate succesorii primei în stingerea obligaţiilor ei fiscale proporţional cotei ce le aparţine.

(9) În cazul reorganizării persoanei prin separare, persoana reorganizată şi persoana care s-a constituit în urma separării sînt responsabile de stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate proporţional cotei ce le aparţine.

(10) În cazul reorganizării persoanei prin transformare, persoana astfel creată este considerată succesorul celei dintîi în stingerea obligaţiei ei fiscale.

[Art.185 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 186. Stingerea obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice decedate, declarate moarte, dispărute fără veste, lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă

(1) Obligaţia fiscală a persoanei fizice decedate sau declarate moartă, în modul stabilit, o stinge fiecare moştenitor al ei în limitele valorii bunurilor moştenite şi proporţional părţii sale de moştenire.

(2) Obligaţia fiscală a persoanei fizice declarate, în modul stabilit, dispărută fără veste se stinge de către tutorele numit să administreze bunurile dispărutului din contul acestora.

(3) Obligaţia fiscală a persoanei fizice, inclusiv a minorului, recunoscute, în conformitate cu legislaţia, incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă o sting părinţii, înfietorii, tutorele sau curatorul din contul bunurilor acesteia.

(4) Obligaţia fiscală care nu a putut fi stinsă, în conformitate cu prezentul articol, din cauza insuficienţei de bunuri se stinge prin scădere, efectuată de Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul cod.

(5) În cazul în care instanţa judecătorească emite o decizie de anulare a declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste ori o decizie de recunoaştere a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea obligaţiilor fiscale stinse anterior prin scădere se restabileşte, fără a se aplica majorările de întîrziere şi amenzile pentru perioada cuprinsă între momentul declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste, sau lipsită de capacitate de exerciţiu, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă şi data emiterii deciziei respective.

Capitolul 7

DAREA DE SEAMĂ FISCALĂ

Articolul 187. Prezentarea dării de seamă fiscale

(1) În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau de taxă, pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii.

(2) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dări de seamă privind impozitele, taxele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii.

(2¹) Darea de seamă fiscală se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma şi în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat, după cum urmează:

[Lit.a) alin.(2¹) art.187 abrogată prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

b) începînd cu 1 ianuarie 2013 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A.;

c) începînd cu 1 iulie 2016 – de către subiecţii care au, conform numărului scriptic de salariaţi înregistrat în anul precedent, mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte;

d) începînd cu 1 ianuarie 2017 – de către contribuabilii care la situaţia din 1 ianuarie 2016 aveau angajaţi mai mult de 5 salariaţi;

e) începînd cu 1 ianuarie 2017, pentru perioadele fiscale începînd cu anul 2017 – de către subiecţii care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei;

f) începînd cu 1 ianuarie 2017 – de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.

(2²) Forma şi modul de prezentare a dărilor de seamă cu utilizarea metodelor automatizate de raportare electronică pentru contribuabilii care le utilizează benevol sînt similare celor expuse la alin.(2¹).

(3) Darea de seamă fiscală, de regulă, trebuie să conţină:

a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;

b) codul fiscal al contribuabilului, iar după caz şi codul subdiviziunii acestuia;

c) perioada fiscală pentru care se prezintă;

d) tipul impozitului, al taxei, al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, al contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

e) obiectul impozabil (baza impozabilă);

f) cota impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

g) facilităţile fiscale;

h) suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

i) alte date şi informaţii;

j) pentru darea de seamă pe suport de hîrtie – semnătura persoanelor responsabile (conducătorul şi contabilul-şef) ale contribuabilului sau semnătura contribuabilului (a reprezentantului acestuia);

k) pentru darea de seamă în format electronic – semnătura electronică, aplicată în modul stabilit de Guvern, sau semnătura electronică de autentificare, aplicată în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, a persoanelor menţionate la lit.j).

(3¹) Dacă contribuabilul (cu excepţia contribuabililor înregistraţi de către entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat) îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată să prezinte, în termen de 60 de zile de la luarea deciziei de încetare a activităţii, Serviciului Fiscal de Stat informaţia despre încetarea activităţii, în forma aprobată de Serviciul Fiscal de Stat. La informaţie se anexează copia de pe decizia de încetare a activităţii, adoptată de fondatori, precum şi copia de pe avizul privind iniţierea procedurii de încetare a activităţii, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.

(5) Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care Serviciul Fiscal de Stat o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat.

(6) Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu alin.(5) în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea Serviciului Fiscal de Stat că a primit-o, o recipisă, eliberată de Serviciul Fiscal de Stat, avizul poştal, o recipisă electronică de confirmare a acceptării acesteia în sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat etc.

(7) Instrucţiunile privind modul de întocmire şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale, inclusiv a celor unificate, se emit de Serviciul Fiscal de Stat dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.

[Art.187 modificat prin Legea nr.123 din 07.07.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.187 completat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]

[Art.187 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.187 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.187 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

[Art.187 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.187 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.187 completat prin Legea nr.90 din 29.05.2014, în vigoare 27.06.2014]

[Art.187 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.187 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.187 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.187 completat prin Legea nr.82-XVI din 29.03.2007, în vigoare 04.05.2007]

Articolul 188. Darea de seamă fiscală corectată

(1) Darea de seamă fiscală corectată este versiunea dării de seamă fiscale precedente.

(2) Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine o greşeală sau o omisiune are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală corectată, conform formularului şi modului de întocmire în vigoare pentru darea de seamă fiscală care se corectează.

(3) Darea de seamă fiscală corectată, depusă înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale pe o anumită perioadă fiscală se consideră dare de seamă fiscală pentru perioada respectivă.

(4) Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va fi modificată darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată:

[Lit.a) alin.(4) art.188 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

b) după emiterea de către conducerea organului care exercită controlul a unei decizii scrise cu privire la iniţierea efectuării unui control fiscal, al cărui obiect va fi şi darea de seamă prezentată greşit sau cu omisiuni;

c) pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.

[Art.188 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.188 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]  

[Art.188 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 188¹. Prezentarea dărilor de seamă fiscale şi termenul de plată a obligaţiilor fiscale în legătură cu lichidarea agentului economic

(1) Agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte în prealabil Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală stabilită la art.12¹ alin.(3) lit.a) în termen de cel mult 5 luni de la data înregistrării dizolvării.

(2) Agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală stabilită la art.12¹ alin.(3) lit.b) în termen de cel mult 30 de zile de la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare.

(3) Agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat toate dările de seamă fiscale cel tîrziu la data prezentării conform alin.(2) din prezentul articol a dării de seamă cu privire la impozitul pe venit.

(4) Dacă procesul de lichidare durează peste perioada anului fiscal în care a fost iniţiată procedura de lichidare, agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte darea de seamă cu privire la impozitul pe venit conform art.83.

(5) Dacă în procesul de lichidare, pe parcursul anului fiscal, apare necesitatea de prezentare a unei dări de seamă fiscale corectate, aceasta va substitui darea de seamă anterioară pentru perioada fiscală respectivă.

(6) Termenul de plată a obligaţiilor fiscale, calculate în baza dării de seamă cu privire la impozitul pe venit, prezentată conform alin.(1) sau (2) din prezentul articol, se consideră data prezentării dării de seamă respective.

(7) Dacă în urma controlului fiscal se constată lipsa datoriilor faţă de creditori şi bugetul public naţional, precum şi lipsa activelor pasibile repartizării, darea de seamă privind impozitul pe venit prezentată în prealabil se consideră a fi finală şi se prezintă bilanţul de lichidare.

[Art.188¹ introdus prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

Articolul 189. Calcularea impozitelor şi taxelor de către Serviciul Fiscal de Stat

(1) Serviciul Fiscal de Stat calculează impozitele şi taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, dacă au fost stabilite cazuri de nerespectare a legislaţiei fiscale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia fiscală.

(2) Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de contabilitate ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, Serviciul Fiscal de Stat calculează impozitele şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau după prezentarea documentelor respective.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) pot fi aplicate persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător în cadrul utilizării metodelor indirecte de estimare în conformitate cu prevederile cap.11¹ din prezentul titlu.

[Art.189 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.189 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.189 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Capitolul 8

EVIDENŢA OBIECTELOR IMPOZABILE ŞI A OBLIGAŢIILOR FISCALE

Articolul 190. Principiile generale de evidenţă a obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale

(1) Evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale se ţine de către contribuabil de sine stătător, dacă legislaţia nu prevede altfel, pentru a se estima baza impozabilă, cuantumul obligaţiilor fiscale calculate, modificate, stinse şi restante.

(2) Contabilitatea şi/sau o altă evidenţă pe care se întemeiază evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale trebuie să reflecte oportun, integral şi veridic operaţiunile contribuabilului şi situaţia lui financiară.

(3) Pentru a controla stingerea obligaţiilor fiscale, Serviciul Fiscal de Stat, alte autorităţi cu atribuţii de administrare fiscală, în cazurile prevăzute expres de legislaţia fiscală, ţin evidenţa acestora, înscriind în conturile personale ale contribuabilului, deschise pentru fiecare impozit şi taxă, cuantumul, data apariţiei, modificării sau stingerii lor.

(4) Înscrierile în conturile personale ale contribuabilului se efectuează conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Evidenţa impozitelor şi taxelor locale pe obiectele impozabile care nu se află în raza de activitate a subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat în a cărei evidenţă este contribuabilul o ţine subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază se află obiectul impozabil. Evidenţa impozitelor şi taxelor calculate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale se ţine de aceste servicii.

[Art.190 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.190 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.190 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 191. Avizul de plată a obligaţiei fiscale

(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale reprezintă o înştiinţare scrisă prin care Serviciul Fiscal de Stat sau o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală cere contribuabilului să stingă obligaţiile fiscale indicate în el.

(2) Avizul de plată se întocmeşte şi se remite contribuabilului în cazul în care obligaţia fiscală este calculată de Serviciul Fiscal de Stat sau de o altă autoritate publică cu atribuţii de administrare fiscală, excepţie făcînd cazurile în care calculul este efectuat în funcţie de rezultatele controalelor fiscale.

(3) Dacă în calculul obligaţiei fiscale, pentru care a fost remis aviz de plată, au fost făcute rectificări, Serviciul Fiscal de Stat sau o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală întocmeşte şi expediază contribuabilului un aviz de plată rectificat.

(4) Formularul tipizat al avizului de plată a obligaţiei fiscale se aprobă de Ministerul Finanţelor.

(5) Avizul de plată a obligaţiei fiscale trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:

a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;

b) codul fiscal al contribuabilului;

c) data emiterii sale;

d) tipul, termenele de stingere şi suma obligaţiei fiscale;

e) adresa şi codul fiscal al Serviciului Fiscal de Stat sau al unei alte autorităţi care a întocmit avizul de plată.

(6) Avizul de plată a obligaţiei fiscale intră în vigoare la data la care contribuabilul l-a primit şi este valabil pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la anularea lui.

[Art.191 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.191 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 192. Termenul de remitere a avizului de plată şi termenul de stingere a obligaţiei fiscale

(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale se remite contribuabilului pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale indicat în el, dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.

(2) Obligaţiile fiscale indicate în avizul de plată trebuie să fie stinse în termenele indicate în aviz.

(3) Dacă avizul de plată a fost remis contribuabilului după expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, majorarea de întîrziere (penalitatea) şi/sau amenda pentru nestingerea ei în termen se aplică după expirarea a 10 zile calendaristice de la data la care contribuabilul a primit avizul de plată.

Capitolul 9

EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE

Articolul 193. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale

Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:

a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art.252;

b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în prezentul cod;

c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile prevăzute la art.194 alin.(1) lit.c) şi d);

d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

[Art.193 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.193 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 194. Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:

a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);

b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;

c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi b);

d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit.a), b) şi c).

(2) Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.

(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia. Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de prezentul cod.

[Art.194 completat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

Articolul 195. Organele abilitate cu executarea silită a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

(2) Executarea silită a obligaţiei fiscale calculate de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale se efectuează în comun cu Serviciul Fiscal de Stat, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

[Art.195 în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.195 modificat prin Legea nr.139-XVI din 20.06.2008, în vigoare 15.07.2008]

Articolul 196. Regulile generale de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se face în zile lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00. Executarea silită în alt timp se admite în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui se eschivează de la ea.

(2) Dacă contribuabilul nu poate fi găsit pe adresele cunoscute, Serviciul Fiscal de Stat va solicita intervenţia autorităţilor publice competente.

(3) În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii prevăzute la art.161 alin.(6), dosarul contribuabilului privind acţiunile de executare silită întreprinse faţă de acesta se va transmite subdiviziunii responsabile a Serviciului Fiscal de Stat în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

[Alin.(4) art.196 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

(5) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale. Executarea silită a obligaţiei fiscale în modul prevăzut la art.194 alin.(1) lit.b), c) şi d) se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea Serviciului Fiscal de Stat pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Fiscal de Stat, care are valoare de document executoriu.

(6) Cheltuielile aferente executării silite a obligaţiei fiscale se efectuează de la bugetul de stat, urmînd să fie recuperate din contul contribuabilului, cu excepţia comisioanelor percepute de instituţia financiară la predarea mijloacelor în numerar de către funcţionarii fiscali conform art.198.

[Art.196 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.196 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.196 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.196 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 197. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului

(1) Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă Serviciul Fiscal de Stat le cunoaşte. Pentru toate categoriile de conturi bancare înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în monedă naţională. La executarea ordinului incaso emis în moneda naţională înaintat la contul în valută străină al contribuabilului, instituţia financiară efectuează operaţiunea de cumpărare a valutei străine contra monedei naţionale aplicînd cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea leilor moldoveneşti la bugetul public naţional în aceeaşi zi.

(1¹) Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare deţinute de către notari, avocaţi, administratori autorizaţi şi mediatori se efectuează conform prevederilor prezentului articol.

(2) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso a Serviciului Fiscal de Stat în decursul a 24 de ore din momentul în care a fost primit.

(2¹) În cazul în care în ziua sau anterior recepţionării ordinului incaso privind încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului au fost înaintate alte documente executorii şi/sau în aceeaşi zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru acelaşi cont/conturi bancare, emise de organele legal abilitate, şi mijloacele băneşti disponibile în aceste conturi nu sînt suficiente pentru executarea integrală a ordinelor incaso şi a documentelor executorii indicate, acestea (ordinul incaso şi documentul executoriu) se remit de către instituţia financiară (sucursală sau filială) în aceeaşi zi primului executor judecătoresc emitent, pentru încasarea şi distribuirea mijloacelor băneşti în ordinea satisfacerii creanţelor şi conform procedurii stabilite de Codul de executare. În aceeaşi zi, instituţia financiară (sucursala sau filiala) va informa în scris şi/sau prin alte metode legale Serviciul Fiscal de Stat despre existenţa altor ordine incaso şi/sau documente executorii şi despre remiterea acestora executorului judecătoresc corespunzător.

(3) În cazul în care contribuabilul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru a stinge, total sau parţial, obligaţia fiscală şi nu există situaţiile prevăzute la alin.(2¹), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) remite Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 3 ore după termenul reglementat de alin.(2) al prezentului articol, informaţia privind executarea ordinului incaso. În cazul suspendării operaţiunilor la contul bancar pentru nestingerea obligaţiei fiscale, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) informează imediat Serviciul Fiscal de Stat despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor băneşti. Procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare se stabileşte de Banca Naţională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanţelor.

(3¹) Pentru situaţiile reglementate la alin.(2¹) al prezentului articol se vor aplica prin analogie dispoziţiile art.92 din Codul de executare.

(3²) În urma alăturării realizate conform procedurii stabilite la alin.(3¹) al prezentului articol şi după expirarea termenului de alăturare stabilit la art.92 din Codul de executare, executorul judecătoresc va comunica, în termen de 3 zile, Serviciului Fiscal de Stat despre toate acţiunile şi actele care trebuie sau au fost realizate cu această ocazie, în special cele care vizează gradul de prioritate a creanţelor care concurează pentru mijloacele băneşti aflate pe conturile debitorului ce sînt implicate în procedura de executare respectivă şi va solicita avizul Serviciului Fiscal de Stat în acest sens.

(3³) Repartizarea sumelor încasate de pe conturile debitorului (în speţele care vizează şi creanţele statului) se va realiza conform prevederilor legale în vigoare şi doar în baza avizului pozitiv al Serviciului Fiscal de Stat.

În cazul primirii refuzului privind ordinea de repartizare a sumelor, actele ulterioare în acest sens ale executorului judecătoresc sînt lovite de nulitate, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze prescripţiilor privind modul de repartizare a sumelor indicate de către Serviciul Fiscal de Stat, ţinînd cont de prevederile legislaţiei în vigoare.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care în contul bancar al contribuabilului sînt înscrise mijloace băneşti încasate de la comercializarea bunurilor gajate, în limita sumelor direcţionate spre plata cheltuielilor aferente vînzării bunului gajat şi în limita creanţelor care se plătesc din produsul vînzării bunului gajat.

[Art.197 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.197 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.197 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 198. Ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale prin ridicarea de mijloace băneşti în numerar este aplicată contribuabilului care corespunde noţiunii de la art.5 pct.2).

(2) Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, funcţionarul fiscal controlează locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.

(3) Prin derogare de la art.129 pct.4), în calitate de reprezentant al contribuabilului, la ridicarea mijloacelor băneşti în numerar participă casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. Aceştia sînt obligaţi să prezinte documentele necesare şi să asigure accesul liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.

(4) Deschiderea fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa acestuia a locurilor şi localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. Pînă la sosirea acestora din urmă, funcţionarul fiscal sigilează locurile şi localurile.

(5) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi localurilor fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului este consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat contribuabilului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.

(6) Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) proxime, care este obligată să le primească şi să le transfere la bugetele respective pentru stingerea restanţelor. Valuta străină se predă instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) contra lei moldoveneşti la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea ulterioară a leilor moldoveneşti la bugetele respective. Valuta străină care nu poate fi comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piaţa valutară internă) se păstrează la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) pînă la posibila comercializare.

(7) Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei Serviciului Fiscal de Stat pentru ca aceasta să le transmită instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în următoarea zi lucrătoare.

[Art.198 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.198 modificat prin Legea nr.33 din 06.03.2012, în vigoare 25.05.2012]

Articolul 199. Reguli generale de sechestrare a bunurilor

(1) Îndeplinirea hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat de sechestrare a bunurilor contribuabilului se efectuează, dacă legislaţia nu prevede altfel, în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, iar în cazul în care contribuabilul este persoană fizică neînregistrată ca subiect al activităţii de întreprinzător – a unui membru major al familiei lui.

(2) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestrarea bunurilor, aceasta se efectuează fără consimţămîntul sau în absenţa lor. Deschiderea fără consimţămîntul contribuabilului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcţie de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea lor, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.

(3) Dacă bunurile contribuabilului se află la domiciliul sau la reşedinţa lui sau a unor alte persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimţămîntul contribuabilului sau al persoanei căreia îi aparţine domiciliul sau reşedinţa.

(4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, Serviciul Fiscal de Stat va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa judecătorească emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este îndeplinită în conformitate cu legislaţia de procedură civilă.

(5) Dacă contribuabilul nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 zile lucrătoare din data sechestrării, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să comercializeze bunurile sechestrate. În cazul cînd acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sînt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea de chemare în judecată se suspendă pînă la soluţionarea cauzei.

(6) În cazul în care, în urma examinării contestaţiei sau a cererii de chemare în judecată, de pe unele bunuri a fost ridicat sechestrul, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să sechestreze alte bunuri ale contribuabilului.

(7) Bunurile sechestrate de Serviciul Fiscal de Stat se urmăresc în conformitate cu legislaţia în vigoare.

[Art.199 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 200. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a obligaţiei fiscale

(1) În temeiul hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sînt pasibile de sechestrare toate bunurile proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor care, în conformitate cu alin.(6), nu sînt sechestrabile.

(2) Sechestrarea bunurilor în temeiul hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat este efectuată de funcţionarul fiscal.

(3) Înainte de a se proceda la sechestrare, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere li se remite o copie de pe hotărîrea privind executarea silită a obligaţiei fiscale şi li se aduce la cunoştinţă, în scris sau oral, ce drepturi şi obligaţii au în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă, precum şi documentele confirmative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor, şi să comunice în scris:

a) informaţii despre bunurile care nu aparţin contribuabilului şi despre proprietarii acestora;

b) informaţii despre bunurile care aparţin contribuabilului şi care au fost date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă;

c) informaţii despre bunurile gajate;

d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.

(5) Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, funcţionarul fiscal este în drept să cerceteze locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului şi reşedinţei – cu acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.

(6) Nu sînt sechestrabile următoarele bunuri:

a) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;

b) bunurile gajate pînă la momentul sechestrării;

c) bunurile personale ale persoanei fizice care, conform Codului de executare, nu sînt urmăribile;

d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice;

e) alte bunuri care, conform legislaţiei, sînt neurmăribile.

(7) Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

(8) Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabileşte preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor contabilă, în conformitate cu datele contabilităţii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care, conform legislaţiei, nu ţin contabilitatea şi cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de sechestru al bunurilor îl stabileşte funcţionarul fiscal, luînd în considerare starea lor tehnică şi alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu. Valorile mobiliare sînt sechestrate la preţul lor nominal. Cota-parte într-o societate se determină conform documentelor ei de constituire.

(9) În cazul sechestrării bunurilor, funcţionarul fiscal întocmeşte, în două exemplare, după un model aprobat de Serviciul Fiscal de Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnată de participanţii la sechestru.

(10) În lista bunurilor sechestrate se indică denumirea, cantitatea, semnele individuale şi valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării.

(11) După trecerea în listă a bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru după un model aprobat de Serviciul Fiscal de Stat şi se semnează de participanţii la sechestru. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere contra semnătură.

(12) Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la contribuabil sau la o altă persoană. În cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit contribuabilului, care este obligat să le primească. La decizia funcţionarului fiscal, bunurile pot fi remise spre păstrare unor alte persoane în bază de contract. Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse spre păstrare la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) de către funcţionarul fiscal. Responsabili de păstrarea bunurilor sechestrate sînt contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la cunoştinţă faptul sechestrării, sau persoana căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.

(13) Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 30 zile lucrătoare din data aplicării sechestrului, contribuabilul nu va plăti restanţele, bunurile sechestrate se vor comercializa.

(14) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere refuză să semneze actul de sechestru, funcţionarul fiscal notează în dreptul numelui acestuia: "A refuzat să semneze". Nota refuzului se confirmă de regulă prin semnătura martorilor asistenţi. În cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul fiscal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului.

(15) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sînt prezenţi la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenţa a 2 martori asistenţi, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului în 24 de ore.

(16) În cazul sechestrării valorilor mobiliare, Serviciul Fiscal de Stat va remite copia de pe actul de sechestru entităţii care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare. Aceasta va consemna în registrul respectiv, imediat după primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare. Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul Serviciului Fiscal de Stat, nici o operaţiune cu valorile mobiliare sechestrate.

(16¹) În cazul sechestrării bunurilor imobiliare, Serviciul Fiscal de Stat va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia de pe actul de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale organelor cadastrale teritoriale pentru notarea aplicării sechestrului.

(17) Dacă contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislaţiei, sînt sechestrabile, funcţionarul fiscal întocmeşte un act de carenţă.

[Art.200 modificat prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]

[Art.200 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.200 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.200 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.200 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 201. Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane

(1) Bunurile contribuabilului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat. Bunurile sînt examinate, după caz, la locul aflării lor.

(2) Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile contribuabilului sînt deţinute de o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ce-i revine de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor (reprezentantul lui).

(3) După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul fiscal o va verifica după documentele de contabilitate ale contribuabilului. După identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.

[Art.201 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 201¹. Executarea silită a producţiei agricole nerecoltate (viitoare)

(1) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art.200 alin.(6) lit.a).

(2) Aplicarea sechestrului nu absolvă contribuabilul de cultivare, recoltare şi/sau păstrare a producţiei.

(3) În cazul sechestrării producţiei agricole nerecoltate, Serviciul Fiscal de Stat va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia actului de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea pentru notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate, conform modului şi formularului aprobat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului. Din acest moment, contribuabilului îi este interzis să efectueze fără acordul Serviciului Fiscal de Stat tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate.

[Art.201¹ completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.201¹ introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 202. Ridicarea sechestrului

(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:

a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a cheltuielilor de executare silită;

b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită;

c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii restanţelor;

d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;

e) imposibilităţii comercializării bunurilor;

f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare;

g) încheierii cu Serviciul Fiscal de Stat a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale cu recuperarea pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;

h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată;

i) intentării procedurii de insolvabilitate.

(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, Serviciul Fiscal de Stat le restituie contribuabilului dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de prezentul cod, acestea nu se restituie.

(3) În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, Serviciul Fiscal de Stat va dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri şi imediat va aplica sechestru pe bunurile contribuabilului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea restanţelor existente şi compensarea cheltuielilor de executare silită suportate sau eventuale, precum şi a impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor.

[Art.202 completat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.202 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.202 completat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 203. Comercializarea bunurilor sechestrate

(1) Comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează la licitaţii, organizate în conformitate cu prevederile capitolului 10.

(2) Evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, cu excepţia celor prevăzute la alin.(7), (8), (9) şi (15), se organizează de către Serviciul Fiscal de Stat.

(3) Pentru efectuarea evaluării bunurilor şi comercializarea lor la licitaţie, Serviciul Fiscal de Stat selectează persoanele care dispun de licenţă pentru activitatea respectivă, încheie cu ele contracte şi le repartizează materialele pentru evaluare. Plata serviciilor prestate de aceste persoane nu poate depăşi 10% din mijloacele băneşti obţinute din comercializarea bunurilor sechestrate.

(4) Bunurile sechestrate se comercializează la licitaţia cu strigare. Dacă la licitaţia cu strigare nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, Serviciul Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie cu reducere.

(5) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia cu strigare, comercializarea se efectuează în bază de contract încheiat cu Serviciul Fiscal de Stat la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul iniţial, iar la licitaţia cu reducere comercializarea se efectuează în baza unui contract similar la un preţ redus cu cel mult 10% faţă de preţul iniţial. Dacă părţile nu au ajuns la un acord privind preţul de comercializare a bunurilor, participantului i se restituie acontul.

(6) Comercializarea terenurilor pe care sînt amplasate bazine de apă închise, clădiri, construcţii, instalaţii şi alte obiective, care nu pot fi mutate fără a se cauza pierderi directe destinaţiei lor şi terenului aferent necesar utilizării lor normale, se efectuează în conformitate cu legislaţia.

(7) Expertiza, evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor şi ale altor bunuri proprietate publică de stat supuse privatizării în care statul deţine mai mult de o pătrime din capitalul social se organizează de Agenţia Proprietăţii Publice, în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public.

(8) Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate de către Serviciul Fiscal de Stat se efectuează în conformitate cu regulile pieţei reglementate şi cu actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

(9) Bunurile sechestrate calificate drept mărfuri bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri în modul stabilit de Guvern.

(10) Cu cel puţin 3 zile înainte de licitaţie, contribuabilului i se permite, cu acordul scris al Serviciului Fiscal de Stat, să comercializeze bunurile sechestrate la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul iniţial de comercializare stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, cu condiţia virării sau vărsării sumelor mijloacelor obţinute direct în contul stingerii obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită.

(11) Mijloacele băneşti din comercializarea bunurilor sechestrate se virează sau se varsă la bugetul public naţional. Sumele încasate la buget se îndreaptă succesiv de către Serviciul Fiscal de Stat la recuperarea cheltuielilor de executare silită, la stingerea restanţelor faţă de bugetul public naţional, la achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate al căror termen de plată este stabilit pînă la data comercializării lor. Excedentul se rambursează contribuabilului. Procedura virării sau vărsării la bugetul public naţional a mijloacelor băneşti din comercializarea bunurilor sechestrate, precum şi rambursării excedentului de mijloace băneşti se stabileşte de către Ministerul Finanţelor.

(12) Neasigurarea integrităţii bunurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, decompletarea sau folosirea lor atrag răspunderea stabilită de legislaţie. Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana la care s-au păstrat bunurile sechestrate nu poartă răspundere pentru pierderile suportate în limitele normelor de perisabilitate şi în urma pierii fortuite a bunurilor.

(13) Pentru contribuabil, comercializarea bunurilor sechestrate înseamnă desfacerea şi livrarea de mărfuri cu toate consecinţele ce decurg din aceste operaţiuni, inclusiv cu eliberarea obligatorie a facturii fiscale, cu calcularea şi plata posibilelor impozite şi taxe aferente.

(14) Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, Serviciul Fiscal de Stat, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie repetată. Dacă şi de data aceasta nu se înscrie nici un participant sau dacă bunurile nu sînt vîndute, Serviciul Fiscal de Stat va ridica sechestrul de pe bunurile necomercializate.

(15) Prin derogare de la prevederile prezentului articol şi ale art.204, comercializarea bunurilor sechestrate a căror valoare, conform actului de sechestru, constituie mai puţin de 10000 lei (cu excepţia mijloacelor de transport, a imobilului, a valorilor mobiliare, a bunurilor calificate drept mărfuri bursiere cu valoarea lotului mai mare de 10000 lei), precum şi a bunurilor care au fost expuse la bursa de mărfuri, dar nu au fost solicitate spre a fi comercializate şi au fost excluse din planul de licitaţie conform reglementărilor legale în vigoare, se efectuează prin intermediul unităţilor comerciale. Modul de ridicare, predare, evaluare, comercializare a patrimoniului menţionat şi de vărsare la buget a sumelor încasate se stabileşte de Serviciul Fiscal de Stat.

[Art.203 modificat prin Legea nr.140 din 27.07.2018, în vigoare 17.08.2018]

[Art.203 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.203 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.203 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.203 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.203 modificat prin Legea nr.62 din 30.03.2012, în vigoare 03.04.2012]

[Art.203 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.203 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.203 modificat prin Legea nr.130-XVI din 07.06.2007, în vigoare 06.07.2007]

Articolul 204. Ridicarea bunurilor

(1) După semnarea contractului de vînzare-cumpărare şi achitarea integrală a preţului lotului, Serviciul Fiscal de Stat va ridica bunurile sechestrate spre a le remite cumpărătorului. Prin derogare de la art.203 alin.(10), bunurile supuse accizelor se ridică cu condiţia achitării accizului în conformitate cu legislaţia fiscală. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor sechestrate, dreptul de proprietate asupra acestora trece la cumpărător, iar cheltuielile de păstrare şi de transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.

(2) În cazul în care contribuabilul sau participanţii la licitaţie contestă rezultatele acesteia din motivul încălcării procedurii de înscriere sau de desfăşurare, bunurile sechestrate nu se vor ridica. În astfel de situaţii, ridicarea bunurilor se operează după soluţionarea litigiilor.

(3) Tranzacţiile în urma cărora bunurile sechestrate au fost înstrăinate fără acordul scris al Serviciului Fiscal de Stat pot fi declarate nule de instanţa judecătorească din momentul încheierii lor. Răspunderea pentru pierderile suportate de acestea o poartă contribuabilul sau persoana care a înstrăinat bunurile sau a decis înstrăinarea lor.

(4) Ridicarea bunurilor sechestrate se efectuează în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere şi a cumpărătorului (a reprezentantului acestuia). În cazul absenţei nemotivate a contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, ridicarea bunurilor se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. În cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a bunurilor, Serviciul Fiscal de Stat va efectua ridicarea lor forţată.

(5) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista bunurilor sechestrate, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepţie făcînd situaţiile în care substituirea sau degradarea bunurilor este neînsemnată şi cumpărătorul le-a acceptat la preţul din contractul de vînzare-cumpărare.

(6) Dacă bunurile unui contribuabil au fost vîndute mai multor cumpărători, ridicarea lor se va face separat pentru fiecare cumpărător.

(7) Asupra faptului ridicării bunurilor sechestrate se va întocmi, în 3 exemplare, un act de un model stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. Al treilea exemplar se remite, contra semnătură, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere, al doilea exemplar – cumpărătorului, iar primul exemplar va rămîne la Serviciul Fiscal de Stat care a ridicat bunurile.

(8) În timpul ridicării bunurilor sechestrate sau în cel mult 24 de ore după semnarea actului de ridicare, contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să remită Serviciului Fiscal de Stat sau nemijlocit cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate dacă aceste documente nu au fost ridicate de Serviciul Fiscal de Stat o dată cu sechestrarea bunurilor.

(9) În temeiul actului de ridicare a bunurilor sechestrate, contribuabilul efectuează înregistrările contabile în legătură cu comercializarea lor.

(10) În temeiul contractului de vînzare-cumpărare, al actului de ridicare a bunurilor sechestrate şi al certificatului de achitare integrală eliberat de Serviciul Fiscal de Stat, cumpărătorul înregistrează la organele de resort, în cazurile prevăzute de legislaţie, bunurile ridicate. Cumpărătorul poate folosi bunurile şi pînă la înregistrare (cu excepţia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza contractului de vînzare-cumpărare şi a actului de ridicare. După expirarea termenului de plată stabilit în contractul de vînzare-cumpărare, bunurile nu vor mai putea fi folosite în baza documentelor menţionate.

[Art.204 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.204 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 205. Urmărirea datoriei debitoare

(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în baza listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune Serviciul Fiscal de Stat. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în beneficiul contribuabililor străini.

(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are restanţe.

(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea Serviciului Fiscal de Stat, datele din listă sînt confirmate documentar. Lista debitorilor trebuie să conţină, după caz:

a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de contact;

b) conturile bancare ale debitorului, denumirea, sediul şi codul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) în care sînt deschise conturile;

c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;

d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;

e) data ultimei verificări reciproce.

(4) În baza datelor furnizate de contribuabil, Serviciul Fiscal de Stat verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata este confirmat, Serviciul Fiscal de Stat remite debitorului somaţia că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul obligaţiei fiscale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia fiscală.

(5) Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.

(6) Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns Serviciului Fiscal de Stat, aceasta are dreptul să aplice debitorului, în modul corespunzător, modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale enumerate la art.194 alin.(1) lit.a), b) şi c).

Articolul 206. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:

a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;

b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;

c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;

d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător;

e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat (art.271 alin.(1) lit.d)) – pe perioada valabilităţii actului emis.

(2) Perioada aflării obligaţiilor fiscale la evidenţă fiscală specială constituie:

a) pentru cazurile indicate la alin.(1) lit.a) – perioada termenului de prescripţie prevăzut la art.265;

b) pentru cazurile indicate la alin.(1) lit.b) – din data emiterii deciziei instanţei de judecată şi pînă la definitivarea procesului;

c) pentru cazurile indicate la alin.(1) lit.c), d) şi e) – din data emiterii actului şi pînă la expirarea valabilităţii acestuia.

[Art.206 completat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.206 modificat prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]

[Art.206 în redacţia Legii nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.206 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.206 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 207. Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale o ţine Serviciul Fiscal de Stat în modul stabilit.

(2) În ziua semnării sau cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a obligaţiei fiscale se înscriu la Serviciul Fiscal de Stat în registre speciale de evidenţă, ţinute manual sau computerizat, de un model stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

(3) În dosarul contribuabilului căruia i s-a aplicat executarea silită a obligaţiei fiscale, se păstrează hotărîrea Serviciului Fiscal de Stat despre executarea silită, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, contractul de vînzare-cumpărare, corespondenţa cu contribuabilul şi cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.

Capitolul 10

ORGANIZAREA LICITAŢIEI DE BUNURI SECHESTRATE

Articolul 208. Organizarea evaluării bunurilor sechestrate

(1) După sechestrarea bunurilor, organizarea evaluării şi comercializării lor se pune în sarcina Serviciului Fiscal de Stat, cu excepţia celor prevăzute la alin.(7)–(9) şi (15) ale art.203.

(2) La aplicarea sechestrului asupra bunurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor cu cota statului în capitalul social, neincluse în programul de privatizare, acest fapt se înştiinţează în scris organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale. În cazul neluării de măsuri pentru achitare în termenul stabilit, Serviciul Fiscal de Stat va organiza evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate conform principiilor generale.

(3) Organizatori ai licitaţiei sînt Serviciul Fiscal de Stat şi persoanele admise de acesta pe bază de concurs.

(4) În baza materialelor expertizei şi a materialelor de evaluare a bunurilor, Serviciul Fiscal de Stat aprobă preţul iniţial de comercializare al bunurilor care urmează să fie comercializate la licitaţie.

(5) Serviciul Fiscal de Stat transferă beneficiarilor, de la bugetul de stat, banii destinaţi finanţării cheltuielilor de executare silită a obligaţiei fiscale. După comercializarea bunurilor sechestrate, aceste cheltuieli se recuperează cu prioritate.

[Art.208 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.208 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.208 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

Articolul 209. Organizarea licitaţiilor

(1) Pentru a organiza comercializarea bunurilor, expertul transmite Serviciului Fiscal de Stat dosarele loturilor de bunuri. Referitor la operaţiunea de predare-primire se întocmeşte un proces-verbal.

(2) Serviciul Fiscal de Stat efectuează următoarele acţiuni:

a) examinează dosarele loturilor de bunuri;

b) aprobă actul preţului iniţial de licitare a fiecărui lot aparte dacă expertiza şi evaluarea bunurilor au fost efectuate de specialişti în domeniu;

c) decide asupra scoaterii bunurilor la licitaţie;

d) dispune publicarea comunicatului informativ despre desfăşurarea licitaţiei;

e) aprobă componenţa comisiei de licitaţie şi numeşte preşedintele ei;

f) determină modul de comercializare a patrimoniului sechestrat;

g) în cazul apariţiei litigiului, desemnează un reprezentant pentru apărarea intereselor sale în instanţa de judecată.

(3) Serviciul Fiscal de Stat are dreptul:

a) să verifice îndeplinirea deciziilor sale şi să monitorizeze procesul de evaluare şi comercializare a patrimoniului sechestrat;

b) să examineze plîngerile şi contestaţiile privind corectitudinea desfăşurării licitaţiilor de comercializare a patrimoniului sechestrat;

c) să declare nule rezultatele licitaţiei în cazul constatării unor abateri sau încălcări ale reglementărilor privind pregătirea şi desfăşurarea licitaţiilor, precum şi în cazul în care cumpărătorul nu achită lotul în termenul stabilit. În aceste cazuri, se va anunţa o nouă licitaţie – cu strigare sau cu reducere.

(4) Deciziile cu privire la aprobarea preţurilor bunurilor sechestrate şi expunerea lor spre comercializare se emit de Serviciul Fiscal de Stat. Comunicatele informative ale Serviciului Fiscal de Stat cu privire la expunerea bunurilor sechestrate spre comercializare se aprobă de către conducerea lui.

(5) Comunicatul informativ despre desfăşurarea licitaţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi trebuie să conţină:

a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;

b) specificarea bunurilor, principalelor caracteristici tehnico-economice şi locului aflării lor;

c) informaţii despre proprietarul bunurilor;

d) informaţii despre terenul pe care sînt amplasate bunurile imobiliare şi condiţiile de utilizare a terenului de către proprietar;

e) condiţiile de comercializare a bunurilor;

f) informaţii despre forma de plată, condiţiile de plată eşalonată, dacă aceasta este prevăzută de Serviciul Fiscal de Stat;

g) modul de familiarizare prealabilă cu bunurile scoase la licitaţie;

h) condiţiile de înaintare a cererilor de participare la licitaţie;

i) termenul final de primire a cererilor, propunerilor şi altor documente pentru participare la licitaţie;

j) informaţia despre necesitatea depunerii unui acont de 10% din preţul iniţial de comercializare a bunurilor şi contul bancar la care acesta urmează să fie vărsat;

k) informaţia de contact a comisiei de licitaţie, a Serviciului Fiscal de Stat şi a altor organizatori ai licitaţiei;

l) alte informaţii necesare.

(6) Licitaţia urmează să aibă loc la cel puţin 15 zile de la data publicării comunicatului informativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(7) Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure publicului accesul la ele.

(8) Licitaţia are loc dacă la ea sînt înscrişi cel puţin doi participanţi.

[Art.209 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 210. Comisia de licitaţie

(1) Pentru comercializarea bunurilor sechestrate, la fiecare licitaţie se formează o comisie în a cărei componenţă intră cel puţin 5 membri dintre reprezentanţii Serviciului Fiscal de Stat şi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi experţi independenţi. Reprezentanţii Serviciului Fiscal de Stat şi ai autorităţilor administraţiei publice locale sînt propuşi de către conducerea acestora. Experţii independenţi pot fi propuşi de contribuabil sau de alte persoane interesate în comercializarea bunurilor scoase la licitaţie. Componenţa comisiei se aprobă prin ordin de către conducerea Serviciului Fiscal de Stat. Licitatorul nu este membru al comisiei de licitaţie.

(2) Şedinţa comisiei de licitaţie este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din membri. Hotărîrea se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi. În cazul parităţii de voturi, cel al preşedintelui comisiei este decisiv.

(3) Comisia de licitaţie are următoarele atribuţii:

a) primeşte şi verifică dosarele loturilor scoase la licitaţie, alte documente;

b) perfectează documentele aferente licitaţiei;

c) organizează familiarizarea prealabilă a participanţilor cu bunurile scoase la licitaţie;

d) eliberează bilete de participant, înregistrează participanţii la licitaţie;

e) ţine licitaţia;

f) exercită controlul asupra îndeplinirii condiţiilor de participare la licitaţie şi asigură respectarea drepturilor cumpărătorului;

g) desfăşoară negocieri directe în cazul înscrierii unui singur participant;

h) dă informaţii, la solicitarea mass-media şi cu asentimentul cumpărătorului, despre rezultatele licitaţiei.

Articolul 211. Condiţiile de participare la licitaţie

(1) La licitaţie au dreptul să participe persoanele care au depus la timp cerere de participare, au prezentat documentele necesare şi au plătit, în modul stabilit, acontul de 10% din preţul iniţial al bunurilor.

(2) Doritorii de a participa la licitaţie vor prezenta Serviciului Fiscal de Stat următoarele documente:

a) cerere de participare de un model stabilit;

b) copie de pe documentul de plată care confirmă depunerea acontului pe contul bancar indicat în comunicatul informativ despre desfăşurarea licitaţiei;

c) procură, după caz, pentru dreptul de a încheia contract de vînzare-cumpărare.

(3) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei.

(4) Datele despre persoanele care au depus cereri de participare la licitaţie şi numărul acestora sînt confidenţiale.

(5) Cu cel puţin 2 zile înainte de data licitaţiei, Serviciul Fiscal de Stat va prezenta, iar comisia de licitaţie va examina documentele indicate la alin.(2). După examinare, comisia de licitaţie înregistrează în calitate de participant la licitaţie persoana care a depus cerere sau poate respinge cererea dacă persoana nu a respectat cerinţele prezentului cod referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor. Motivul respingerii cererilor comisia îl va indica distinct în hotărîre, pe care o va comunica persoanei avizate. În acest caz, ei i se va restitui acontul.

(6) Persoana are dreptul să-şi retragă cererea de participare, adresînd un demers în scris cu 3 zile înainte de data licitaţiei. În acest caz, ei i se va restitui acontul.

(7) Dacă a fost înregistrat un singur participant, comisia de licitaţie va duce cu acesta, în ziua licitaţiei, negocieri directe. După stabilirea preţului de comercializare a bunurilor şi după semnarea procesului-verbal referitor la rezultatele negocierilor directe, materialele vor fi remise Serviciului Fiscal de Stat pentru a se încheia contractul de vînzare-cumpărare.

(8) Dacă la licitaţie nu s-a înscris nici un participant, documentele ei vor fi remise Serviciului Fiscal de Stat pentru a întreprinde acţiunile prevăzute de legislaţia fiscală.

[Art.211 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Articolul 212. Desfăşurarea licitaţiei

(1) În ziua licitaţiei, concomitent cu înmînarea biletelor de participant, comisia de licitaţie va înregistra participanţii prezenţi. Înregistrarea se va încheia cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitare. Participanţii întîrziaţi nu vor fi admişi.

(2) Licitaţia este condusă de un licitator, desemnat în bază de contract de organizatorul licitaţiei.

(3) Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare începe cu anunţarea de către licitator a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul de participant. După ce unul dintre participanţi a ridicat biletul, ceilalţi pot pretinde la lot propunînd un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta fixează printr-o lovitură de ciocan faptul vînzării lotului.

(4) Participantul la licitaţie care a cîştigat lotul este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei, întocmit pe un formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat.

(5) Participantul care a cîştigat lotul la licitaţia cu strigare, dar care a refuzat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, iar licitarea va reîncepe de la preţul oferit de participantul anterior. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.

(6) Potrivit deciziei Serviciului Fiscal de Stat, bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare vor fi scoase la licitaţia cu reducere. Licitatorul va începe licitarea fiecărui lot cu anunţarea preţului lui maxim, care va fi preţul iniţial de la licitaţia cu strigare, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul reducerii nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim.

(7) Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi nici un participant nu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra lotul, licitatorul va reduce preţul cu încă un pas, declarînd de fiecare dată preţul nou.

(8) Licitatorul va reduce preţul pînă cînd unul din participanţi va fi de acord cu preţul propus, cerînd acestuia să confirme oferta numind suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În cazul confirmării, licitatorul va striga preţul de 3 ori, fixînd faptul vînzării printr-o lovitură de ciocan. Dacă un alt participant doreşte să cumpere lotul, el are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai mulţi, declarînd intenţia sa în timpul repetării preţului, pînă la lovitura de ciocan, şi-şi va confirma oferta ridicînd biletul de participant. În acest caz, licitaţia cu reducere trece în licitaţie cu strigare.

(9) Reducerea preţului poate continua pînă la 50% din preţul iniţial, iar în cazul vînzării terenurilor – nu mai jos de preţul normativ, stabilit conform legislaţiei.

(10) Dacă licitatorul, preşedintele sau orice membru al comisiei de licitaţie vor constata încălcarea procedurii de licitaţie, ei vor suspenda licitaţia în orice moment pînă cînd comisia de licitaţie va decide continuarea licitaţiei sau scoaterea lotului de la licitaţie.

(11) Participantul la licitaţia cu reducere care a cîştigat lotul este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să-l semneze, participantul este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, care va reîncepe de la preţul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.

(12) Dacă licitarea unui lot este declarată nulă din motive prevăzute de prezentul cod, se va întocmi un proces-verbal al licitaţiei nule pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Fiscal de Stat. În acest caz, participanţii din a căror vină licitaţia a fost declarată nulă nu vor fi admişi la licitaţiile ulterioare la care va fi expus lotul a cărui licitare a fost declarată nulă. Lor nu li se va restitui acontul.

[Art.212 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

Articolul 213. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare şi achitarea preţului lotului

(1) La încheierea licitării unui lot, comisia de licitaţie va negocia direct cu cîştigătorul lotului asupra modului şi termenelor lui de plată, fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 24 de ore, contribuabilului.

(2) În cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca achitarea preţului lotului să se efectueze printr-o sumă unică, ultimul plăteşte integral preţul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vînzare-cumpărare.

(3) În cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca achitarea preţului lotului să se facă eşalonat, în acelaşi termen de 7 zile cumpărătorul varsă prima tranşă, de cel puţin 40%, din preţul indicat în procesul-verbal, iar restul în termenul stabilit în contractul de vînzare-cumpărare, care nu va depăşi 60 de zile din data încheierii licitaţiei. Pentru această perioadă, cumpărătorul achită suplimentar o majorare de întîrziere, calculată, în modul stabilit, pentru suma eşalonată în funcţie de perioada eşalonării, iar contribuabilul este absolvit de majorarea de întîrziere (penalitatea) respectivă.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii, persoanele care nu au raporturi cu sistemul bugetar al Republicii Moldova achită integral preţul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vînzare-cumpărare.

(5) La cumpărarea lotului, acontul depus de cumpărător este inclus în suma stabilită în contractul de vînzare-cumpărare. Cu excepţiile stabilite de legislaţia fiscală, celorlalţi participanţi li se va restitui acontul în termen de 3 zile lucrătoare din data încheierii licitaţiei.

(6) Aconturile nerestituite conform prezentului cod se consideră venit al contribuabilului ale cărui bunuri au fost scoase la licitaţie şi se folosesc pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, pentru plata restanţelor la bugetele respective.

(7) Dacă cumpărătorul nu achită preţul lotului în termenul stabilit, Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să anuleze rezultatele licitaţiei. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar acontul nu se restituie.

(8) Vînzător al bunurilor sechestrate este Serviciul Fiscal de Stat. Acesta va încheia contract de vînzare-cumpărare în cazul vînzării atît prin procedura licitaţiei, cît şi prin negocieri directe.

(9) Contractul de vînzare-cumpărare se încheie în termen de 5 zile din data încheierii licitaţiei sau a negocierilor directe. Dacă, după încheierea contractului de vînzare-cumpărare, cumpărătorul se dezice de bunuri, licitarea lor se consideră nulă. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar acontul nu se restituie.

(10) Rezultatele licitaţiei pot fi contestate, în modul stabilit de lege, în instanţă judecătorească.

[Art.213 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

Capitolul 11

CONTROLUL FISCAL

Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal

(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

(2) Controlul fiscal este exercitat de Serviciul Fiscal de Stat şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele competenţei acestora, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.

(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat.

(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.

(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la alin.(2) sînt în drept să solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv.

(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.

(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor menţionate la alin.(6).

(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.

(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.

[Art.214 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.214 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu atribuţii de administrare fiscală

(1) Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.

(2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat. 

(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.

(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală întocmesc decizia de iniţiere a controlului şi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor art.216 alin.(6) şi (8).

[Art.215 modificat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]

[Art.215 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului

(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin.(2)-(6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.

(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.

(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor prevăzute la art.131 alin.(5) sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.

(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.

(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de Serviciul Fiscal de Stat, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin. (2).

(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.

[Alin.(7) art.216 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]

(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.

(9) Prin derogare de la prevederile prezentului capitol, controlul fiscal la faţa locului al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se înregistrează şi se supraveghează în conformitate cu prevederile Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(10) Controlul la faţa locului efectuat la solicitarea contribuabilului în legătură cu restituirea impozitelor, taxelor şi altor plăţi de la bugetul public naţional se raportează numai în conformitate cu Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

(11) Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să-şi planifice controalele anuale în coordonare cu Serviciul Vamal, precum şi să facă cu acesta schimb de informaţii în acest sens. În cazul identificării unor coincidenţe în partea ce se referă la persoana supusă controlului, este obligatorie efectuarea controalelor comune.

(12) Înregistrarea deciziei de iniţiere a controlului fiscal, a delegaţiei de control, a actului de control fiscal şi a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală în Registrul de stat al controalelor se efectuează on-line, prin interconexiunea dintre sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat şi Registrul de stat al controalelor.

(13) Decizia de iniţiere a controlului fiscal se echivalează cu delegaţia de control prevăzută de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, iar actul de control fiscal se echivalează cu procesul-verbal de control prevăzut de aceeaşi lege.

[Art.216 completat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]

[Art.216 completat prin Legea nr.230 din 23.09.2016, în vigoare 28.10.2016]

[Art.216 completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.216 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.216 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Articolul 217. Verificarea faptică

(1) Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului.

(2) Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente.

Articolul 218. Verificarea documentară

Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.

Articolul 219. Verificarea totală